Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 219/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE NR. 219
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
Grefier: - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea apelului declarat de intimata cu domiciliul în comuna, sat, județul G, împotriva sentinței civile nr. 184 de la 18 august 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu petentul INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B,-, sector 6, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta intimată - și intimatul petent INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței depunerea la dosarul cauzei a întâmpinării formulată de intimatul petent Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța a luat act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de intimatul petent Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de respingere a apelului declarat de intimată, susținând că este legală și corectă măsura dispusă de instanța de fond.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului Gorj, petiționarul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor cu sediul în B, a solicitat în contradictoriu cu intimata - ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Italia, potrivit art. 38 lit.b din L 248/2005.
În motivarea cererii, a arătat că intimata a fost returnată din Italia în data de 22.06.2009 în baza Decretului Prefecturii provinciei, datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în Italia și că dreptul la libera circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat, în cauză fiind astfel incidente dispozițiile art.38, 39 și art.52 din Legea 248/2005.
În dovedirea cererii a depus la dosar talonul și declarația intimatei.
În drept au fost invocate disp.art.38, art.39, art.52 din Legea 248/2005 solicitând în temeiul art.242 pr.civ. judecarea cauzei în lipsă.
Prin sentința civilă nr.184 din 18 august 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de petentul Inspectoratul Național pentru evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor împotriva intimatei -
S-a dispus restrângerea exercitării dreptului la libera circulație intimatei - pe teritoriul Italiei pe o perioada de 2 ani.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că intimata a fost returnată din Italia la data de 22.06.2009, din cauza comportamentului inadecvat, aceasta practicând prostituția, astfel că potrivit art. 38 lit.a din legea 248/2005, s-a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă pentru o perioadă de 2 ani.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat apel intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că declarația olografă dată în fața autorităților italiene nu a fost scrisă și semnată de ea, iar faptele care i se impută nu au fost săvârșite.
Apelul este nefondat.
Art.38 din Legea 248/2005 prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pe o perioadă de cel mult 3 ani, în cazul persoanelor returnate dintr- altă țară în baza unui acord de readmisie, însă odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate, potrivit art. 148 alin.2 și 4 din Constituție.
Această prioritate este instituită și prin art. 10 din Tratatul Comunității Europene, care prevede obligația de cooperare loială între statele membre, inclusiv a instanțelor judecătorești, prin respectarea principiilor și soluțiilor consacrate de jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
În cauza Van en și cauza Becker, Curtea Europeană de Justiție a statuat că dispozițiile unei directive sunt direct aplicabile, chiar în absența unor măsuri de transpunere în dreptul intern, cu condiția să fie necondiționate și suficient de precise pentru a permite instanțelor judecătorești să le aplice așa cum sunt formulate.
Examinând prevederile Legii 248/2005, se constată că pentru a dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la liberă circulație în străinătate ( inclusiv pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene), este suficient ca acesta să fi fost returnat dintr-un stat, în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, independent de motivul pentru care a fost returnat.
Spre deosebire de norma internă, art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE stabilește expres și limitativ, doar trei cazuri în care autoritățile statelor membre pot lua o astfel de măsură restrictivă, respectiv afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice.
În cauză, s-a susținut că măsura restrângerii dreptului la circulație pentru pârâtă este justificată de faptul că aceasta a fost reținută de 14 ori de autoritățile italiene pentru practicarea prostituției, cu începere de la data de 22.01.2009, și prin urmare prezintă un real pericol pentru siguranța publică a statului italian.
Curtea Europeană de Justiție a subliniat că, deși statele sunt libere să stabilească cerințele de ordine publică și de siguranță publică, în conformitate cu nevoile lor naționale, care pot de la un stat membru la altul și de la o perioadă la alta, nu este mai puțin adevărat că în contextul comunitar și în special ca justificare a unei derogări de la principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor, aceste cerințe trebuie interpretate în mod strict, astfel încât sfera lor nu poate fi stabilită unilateral de fiecare stat membru fără exercitarea unui control din partea instituțiilor Comunității Europene (Hotărârea Rutili din 28.10.1975, Hotărârea Bouchereau din 27.10.1977 și Hotărârea Orfanopoulos și din 29.04.2004).
de la principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor fiind de strictă interpretare, măsurile luate în aplicarea art. 27 din Directiva 2004/38 trebuie să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză, pentru a fi justificate, neputând fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de cazul respectiv sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
În pronunțarea hotărârii preliminare din 10.07.2008, în procedura MAI- Direcția Generală de Pașapoarte B, împotriva lui G, formulată în temeiul art. 234 din CE de Tribunalul Dâmbovița, Curtea Europeană de Justiție a precizat că art. 27 din Directiva 2004/38 nu se opune reglementării naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, cu condiția ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, și, pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.
În speță, aceste condiții sunt îndeplinite. Din conținutul Decretului Prefecturii provinciei din 28.04.2009, prin care s-a luat măsura îndepărtării intimatei din teritoriul italian, a rezultat că intimata a revenit în Italia cu nerespectarea unei interdicții anterioare de intrare, și a fost reținută de 14 ori pentru practicarea repetată a infracțiunii de prostituție, începând cu data de 22.01.2009, împrejurări care configurează o amenințare reală, prezentă și gravă la adresa unor interese fundamentale ale societății, și justifică astfel măsura limitării exercitării dreptului la liberă circulație, măsură proporțională cu scopul urmărit, și anume respectarea ordinii publice, în raport de dispozițiile art. 38 din Legea 248/2005 și art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE.
Susținerile apelantei pârâte expuse în motivele de apel referitoare la faptul că declarația olografă din 22.06.2009 nu a fost scrisă și semnată de ea, nu pot fi primite, câtă vreme identificarea persoanei returnate și atestarea împrejurării că declarația a fost scrisă de către aceasta au fost făcute de către organele de poliție de frontieră.
Față de considerentele mai sus expuse, se apreciază că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, și potrivit art. 296 Cod pr. civ. apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de intimata, CNP -, cu domiciliul în comuna, sat, județul G, împotriva sentinței civile nr. 184 de la 18 august 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu petentul INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B,-, sector 6.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.jud.-/ 5 ex./ 16.09.2009
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț
