Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 219/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civil, de Munc și Asigurri Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVIL NR. 219/A/2009
Ședința public din data de 6 iulie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECTOR: - - -
GREFIER: - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror:
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta Direcția General de Pașapoarte B împotriva sentinței civile nr. 523/22.05.2009, pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Maramure ș, privind și pe intimatul pârât, având ca obiect limitarea exercitrii dreptului la libera circulație.
La apelul nominal fcut în ședinț public, se prezint reprezentantul Parchetului de pe lâng Curtea de APEL CLUJ, procuror, lips fiind prțile.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei, dup care, nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat, instanța acord cuvântul în dezbateri judiciare asupra apelului.
Reprezentantul Parchetului de pe lâng Curtea de APEL CLUJ, apreciaz c soluția pronunțat de ctre instanța de fond nu este temeinic și legal, împrejurare faț de care solicit admiterea apelului și, pe cale de consecinț, admiterea cererii de restrângere exercitrii dreptului la libera circulație în Franța a pârâtului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civil nr. 523/22.05.2009 a Tribunalului Maramure ș,a fost respins cererea formulat de ctre reclamanta Direcția General de Pașapoarte împotriva pârâtului pentru restrângerea dreptului la liber circulație pe teritoriul Franței.
Pentru a pronunța aceast sentinț, tribunalul a reținut c pârâtul a fost returnat din Franța la 16.04.2009.
Probele de care înțelege s se serveasc reclamantul sunt decizia Prefectului din, declarația din 16.04.2009, dat la returnarea pârâtului în România, în care acesta explica sumar circumstanțele în care a ajuns pe teritoriul Franței și apoi a ajuns a fi returnat pe teritoriul României și talonul de returnare.
Împrejurarea c autoritțile franceze au dispus returnarea pârâtului nu este prin ea însși suficient pentru instanța român în vederea interzicerii dreptului de circulație a unui cetțean român pe teritoriul Franței.
Instanța român trebuie s aprecieze necesitatea restrângerii dreptului la libera circulație prin raportare la ordinea juridic în vigoare la momentul aplicrii unei eventuale astfel de msuri.
În ceea ce privește principiul de baz în materia liberei circulații a persoanelor având cetțenia român, în prezent, atât legea intern, cât și legislația comunitar stabilesc regula potrivit creia dreptul la liber circulație a cetțenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat - art. 25 din Constituția României, art. 18 din Tratatul CE, art. 4 din Directiva 2004/38/CE.
Cât privește excepțiile de la aceast regul, ele se regsesc, atât în cuprinsul legii interne - art. 38 și 39 din legea nr. 248/2005, cât și în cuprinsul legislației comunitare - art. 27 din Directiva 2004/38/CE.
În cauz se pune, deci, problema compatibilitții normei interne (Legea nr. 248/2005) cu legislația comunitar (Tratatul CE și Directiva 2004/38/CE) și cea a prioritții dreptului comunitar faț de dreptul intern.
Analizând aceast problem, tribunalul a reținut c art.38 lit.a din legea intern nr.248/2005 prevede c "restrângerea exercitrii dreptului la liber circulație în strintate a cetțenilor români poate fi dispus pentru o perioad de cel mult 3 ani. cu privire la persoana care a fost returnat dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat".
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede c "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetțenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetțenie, pentru motive de ordine public, siguranț public sau sntate public. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
Dup cum se observ, norma comunitar prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sntții publice, pe când norma intern prevede posibilitatea restrângerii dreptului la libera circulație dac cetțeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fr a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetțeanului în cauz, respectiv dac acesta prezint sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sntatea public a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, tribunalul a constatat c norma intern prevede o categorie mai larg de situații posibile când se poate dispune restrângerea dreptului cetțeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevzute de norma comunitar.
Consecința fireasc este aceea c norma intern este parțial incompatibil cu norma comunitar, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizeaz ordinea, siguranța sau sntatea public.
În ceea ce privește problema identificrii normei aplicabile în cazul de faț, respectiv norma intern sau norma comunitar, tribunalul va face aplicarea principiilor de aplicare a dreptului comunitar, astfel cum au fost ele stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție, reținând c "atunci când dispozițiile unei directive apar, din punctul de vedere al conținutului lor, ca fiind necondiționate și suficient de precise, aceste dispoziții pot fi invocate, în absența unor msuri de transpunere în termenul stabilit, împotriva oricrei dispoziții de drept intern neconforme cu directiva sau dac sunt de natur s defineasc drepturi pe care particularii pot s le invoce împotriva statului" (Hotrârea Curții din 19.01.1982, cauza Becker - ).
Examinând conținutul dispozițiilor art. 27 din Directiv, tribunalul a constatat c acestea stabilesc într-un mod precis și lipsit de echivoc cele 3 excepții de la principiul liberei circulații a persoanelor.
De asemenea, examinând conținutul Tratatului de aderare a României la. tribunalul constat c România avea obligația ca pân la data de 1 ianuarie 2007 s transpun dispozițiile Directivei în dreptul intern, obligație ce nu a fost îns îndeplinit, Legea nr. 248/2005 nefiind pân în prezent modificat și armonizat cu dispozițiile cuprinse în Directiv.
În aceste condiții, tribunalul a fcut aplicarea efectului direct al Directivei la situația de fapt din prezenta speț și, în considerarea principiului supremației dreptului comunitar, va constata c norma aplicabil în prezentul litigiu, în care se solicit restrângerea dreptului la liber circulație a unui cetțean român este norma comunitar, respectiv art. 27 și urm. din Directiv.
În privința aplicrii normei comunitare la situația de fapt din speța de faț, tribunalul a reținut c, prin probele administrate în cauz, reclamanta nu a dovedit c prezența pârâtului ar reprezenta o amenințare real pentru vreuna dintre valorile sociale ocrotite de art. 27 din Directiva 2004/38/CE.
Pentru a se restricționa dreptul persoanei la libera circulație este necesar ca în concret conduita personal a individului în cauz s reprezinte o amenințare real, prezent și suficient de serioas la adresa unui interes fundamental al societții. Nu se accept justificri care nu iau în considerare particularitțile cazului sau care se bazeaz pe considerații de prevenire penale. De asemenea condamnrile penale anterioare nu constituie motiv în sine pentru luarea unor msuri de restrângere a libertții de circulație.
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel reclamanta, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii cererii de restrângere a dreptului la liber circulație a pârâtului pe teritoriul Franței pe o perioad de pân la 3 ani.
În motivarea apelului ei, reclamanta învedereaz c msura de restrângere a dreptului la liber circulație prevzut de legea intern este în concordanț cu dispozițiile art. 2 par. 3 din Protocolul 4, întrucât are un scop legitim (securitatea național, siguranța public, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția drepturilor și libertților altora), are un caracter necesar într-o societate democratic, existând o proporție între scopul urmrit prin aplicarea limitrilor și mijloacelor folosite pentru realizarea lui, între imperativele aprrii drepturilor individuale și cele ale aprrii interesului general al societții, iar legea intern fiind accesibil și previzibil în privința efectelor sale, fiind publicat în Monitorul Oficial și oferind garanții suficiente prin reglementarea cilor de atac.
Msura restrângerii dreptului se justific în speț din motive de aprare a ordinii publice, circumscriindu-se sferei situațiilor prevzute limitativ în art. 53 din Constituție. Scopul legitim al restrângerii dreptului este circumscris altuia și mai important, și anume, asigurarea unei imagini pentru România care s-i confere capacitatea de a se integra și raporta la normele Uniunii Europene, prevenirea migrației ilegale reprezentând o cerinț asumat de România care continu și dup momentul aderrii.
Interpretând dispozițiile Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și Consiliului, nu rezult un drept absolut de ședere al cetțenilor Uniunii pe teritoriul unui stat membru, ci posibilitatea intervenirii unor restrângeri sub forma unor condiții sau formalitți ce trebuie îndeplinite dup împlinirea unui termen de 3 luni, pentru motive ce țin de ordinea, siguranța sau sntatea public, cu respectarea principiului proporționalitții.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, având în vedere și probele noi administrate în apel, raportat la dispozițiile art. 292 alin. 1 și 295. pr. civ. curtea apreciaz c acesta este fondat din motivele ce urmeaz a fi expuse.
Astfel, prin Hotrârea din 10 iulie 2008, rspunzând cererii preliminare formulat de Tribunalul Dâmbovița în cauza dintre Ministerul Administrației și Internelor - Direcția General de Pașapoarte B împotriva pârâtului Gh., CJCE a statuat c "rticolul 18 CE i articolul 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European i a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liber circulație i edere pe teritoriul statelor membre pentru cet enii Uniunii și membrii familiilor acestora de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE nu se opun unei reglementri naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, în special pentru motivul c a fost returnat anterior din acest stat pentru c se afla acolo în situa ie de " edere ilegal", cu condiția ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant s reprezinte o amenin are real, prezent și suficient de grav la adresa unui interes fundamental al societții și, pe de alt parte, msura restrictiv avut în vedere s fie apt s garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmre te și s nu dep easc cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. Îi revine instan ei de trimitere sarcina s verifice dac acesta este cazul în cauza cu a crei solu ionare este sesizat."
În considerentele acestei hotrâri, curtea reține c "o msur prin care se limiteaz exercitarea dreptului de liber circula ie trebuie adoptat în lumina unor considerații care in de protecția ordinii publice sau a siguran ei publice a statului membru care adopt msura respectiv. adar, aceasta nu s‑ar putea întemeia exclusiv pe motive invocate de un alt stat membru în scopul de a justifica, precum în cauza din ac iunea principal, o decizie de expulzare a unui resortisant comunitar de pe teritoriul acestui din urm stat, o asemenea considerație neînlturând totuși posibilitatea ca astfel de motive s fie luate în considerare în cadrul aprecierii efectuate de ctre autorit ile na ionale competente s adopte msura de restrângere a liberei circulații"
Motivele de expulzare se refer la svârșirea unei fapte penale, respectiv furt, așa cum rezult din Decizia Prefectului din nr. 91 FP 09 065, privind returnarea la frontier, ce face referire la hotrârea Tribunalului Corecțional din din 14 ianuarie 2009, fapt pentru care pârâtul a fost nu doar acuzat, ci condamnat la pedeapsa închisorii de 4 luni, împrejurare recunoscut de acesta în declarația dat la returnarea în țar, el neprezentându-se în fața instanțelor pentru aoc ontesta și nedepunând întâmpinare.
Nu este vorba de condamnri penale anterioare în sine pentru justificarea msurii, în sensul art. 27 alin. 2 teza final din Directiva 2004/38/CE, pentru c este vorba de o condamnare penal în temeiul creia a fost luat msura returnrii la frontier, condamnare pentru o fapt de natur s aduc o atingere grav ordinii publice, inclusiv a statului care ia msura restrângerii, respectiv a statului român, cât vreme legea penal român consacr principiul personalitții în ceea ce privește tragerea la rspundere penal a propriilor cetțeni.
Tocmai de aceea, curtea apreciaz c msura de restrângere a dreptului la liber circulație se justific raportat la conduita pârâtului, având în vedere condamnarea penal pentru fapte ce aduc o grav atingere ordinii publice, fapta de furt reprezentând o amenințare real, prezent și suficient de grav la adresa unui interes fundamental al societții, respectiv la adresa valorii ocrotite de legea penal, care se refer la relațiile sociale referitoare la posesia și detenția asupra bunurilor mobile.
Având în vedere gravitatea faptei, curtea apreciaz c o durat de 1 an a msurii este de natur s respecte și principiul proporționalitții, întrucât este apt s garanteze realizarea obiectivului (care este prevenirea svârșirii altor fapte penale și implicit ocrotirea valorii deja artate, nefiind vorba de o prevenție general, cât vreme a fost analizat conduita concret) și nu depșește cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia, o astfel de durat a msurii fiind de natur s împiedice reconstituirea condițiilor favorizatoare svârșirii faptelor de aceeași natur.
În temeiul art.296 pr. civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta Direcția General de Pașapoarte B împotriva sentinței civile nr. 523 din 22.05.2009 a Tribunalului Maramure ș, pronunțat în dosarul nr-, pe care o schimb, în sensul c admite cererea formulat de reclamanta Direcția General de Pașapoarte B în contradictoriu cu pârâtul și, în consecinț:
Restrânge dreptul la libera circulație al pârâtului, fiul lui și al, nscut la data de 20.03.1985,CNP -,în Franța pe termen de 1(un) an.
Decizia este definitiv și executorie.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Dat și pronunțat în ședința public din. 06 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR GREFIER
- - - - - - -
în, semneaz, vicePREȘEDINTE: Andrea Chiș
Red. dact. GC
4 ex/21.07.2009
Jud. prim instanț:
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Carmen Maria Conț
