Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 220/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 220/
Ședința publică din 5 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul reclamant INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR din Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B,-, sect. 6, în contradictoriu cu intimatul pârât G, domiciliat în com.,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 804 din 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Fiind lămurită asupra cauzei și, totodată, reținând că nu sunt cereri prealabile de formulat, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă instanța declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, întrucât hotărârea a fost dată cu neobservarea documentelor ce atestă că intimatul a fost arestat de autoritățile italiene pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, acesta reprezentând o amenințare reală și serioasă la adresa ordinii și siguranței publice.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra prezentului apel, constată:
Prin sentința civilă nr. 804/29.06.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă, rectificată conform încheierii din 24.07.2009, a fost respinsă cererea reclamantului INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR B, formulată în contradictoriu cu pârâtul G, reținând în esență că în speță nu sunt întrunite condițiile legale pentru restrângerea dreptului la liberă circulație în Italia conform Legii nr. 248/2005.
S-a avut în vedere, în acest context, că potrivit art. 38 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
Dar, de la 01.01.2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, devin aplicabile și normele comunitare care reglementează libera circulație a persoanelor și pe care instanțele judecătorești sunt obligate să le aplice.
În acest sens, în aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie avute în vedere și prevederile art.18 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și articolul 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE.
Tribunalul a apreciat că urmează să aibă în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, întrucât Curtea a decis că are un caracter ilicit conduita unui stat membru care continuă încălcarea unor norme din dreptul comunitar deși a fost pronunțată anterior o hotărîre prin care se constată încălcarea imputată ori o hotărîre preliminară sau există deja o jurisprudență bine stabilită a Curții în materia respectivă (cauzele conexe C 46/93 și C 48/93 - du pecheur SA și Queen Secretary of for Transport ex parte: ).
S-a reținut că, din înscrisurile existente la dosar, nu rezultă că pârâtul ar fi persistat în comportamentul imputat de autoritățile italiene prin săvârșirea și a altor fapte decât cele din data de 18.05.2009 sau că ar fi fost judecat și condamnat pentru vreo faptă penală; ori, în lipsa unei condamnări definitive, acesta încă se bucură de prezumția de nevinovăție.
Simpla existență a unei măsuri de expulzare dispusă de un alt stat membru nu poate fundamenta măsura limitării dreptului la liberă circulație.
Din decretul de expulzare la care s-a făcut referire nu rezultă ce anume conduită personală a pârâtului este de natură a afecta siguranța publică, în acest decret enunțându-se numai generic faptul că există motive de siguranță publică și un pericol concret și actual pentru siguranța publică; nu se indică însă alte elemente în afara faptului că pârâtul ar fi săvârșit la un moment dat unele infracțiuni, care să justifice măsura limitării dreptului la liberă circulație de către acest Tribunal, pentru motivele enunțate anterior.
Mai mult, s-a avut în vedere și faptul că pârâtul a făcut obiectul unei proceduri de expulzare în statul din care a fost returnat și a primit interdicția de a mai pătrunde pe teritoriul acestuia pentru o perioadă de 5 ani, mai mare deci decât perioada maximă pentru care s-ar putea pronunța interdicția în temeiul art. 38 din Legea nr. 248/2005, astfel încât, sub aspect practic măsura este lipsită de eficiență câtă vreme autoritățile statului român nu pot interzice pârâtului să părăsească România și nu au nici un control asupra țării de destinație a acestuia, în final tot autoritățile italiene fiind cele care ar urma să aplice această interdicție, iar acestea sunt în măsură să acționeze oricum în baza decretului Prefecturii din.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR B, care a solicitat admiterea căii de atac și dispunerea măsurii interzicerii deplasării pârâtului în Italia, pe o perioadă determinată.
Apelantul reclamant a arătat că astfel cum rezultă din documentele depuse, pârâtl a fost îndepărtat d epe teritoriul italiei la data de 07.05.2009 conform decretului Prefecturii Provinciei, precum și că pe perioada de ședere pe teritoriul italian acesta a avut un comportament antisocial, fiind arestat de autorități pentru săvârșirea infracțiunii de furt, invadare de terenuri și clădiri, leziuni personale, port de armă și rezistență la arestare.
S-a menționat că potrivit documentului de referință, pârâtul a avut un comportament ce constituie o amenințare concretă, efectivă și gravă la adresa demnității umane, a drepturilor fundamentale ale persoanei și a integrității publice, prezența sa pe teritoriul statului străin fiind apreciată ca incompatibilă cu conviețuirea civilizată și în siguranță a propriilor cetățeni.
S-a făcut trimitere la Decretul emis de către autoritățile italiene prin care s-a dispus împotriva pârâtului măsura interzicerii de a se întoarce pe teritoriul țării pentru o perioadă de la 5 la 10 ani, sub sancțiunea executării pedepsei privative de libertate, precum ș art. 1 pct. 1 din Acordul dintre România și Republica Italiană privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, ratificat prin Legea nr. 173/1997.
Analizând susținerile formulate în motivele de apel, se va reține că acesta este fondat, pentru considerentele care urmează:
Conform Decretului de expulzare emis de Prefectura din la 11.06.2008, față de intimatul pârât G, fiul lui G și, la 18.03.1962 în România, a fost dispusă măsura expulzării în considerarea faptului că acesta se face răspunzător de săvârșirea unor fapte penale în data de 18.05.2008, în localitatea, și anume: furt din locuință, tulburare de posesie, vătămare corporală, port de arme și obiecte apte de atac.
În același decret se invocă faptul că "infracțiunile săvârșite" fac parte dintre cele care potrivit legislației interne pot fi avute în vedere pentru stabilirea gradului de pericol social și se are în vedere "concretul și actualul pericol pentru siguranța publică". Decretul încadrează cele reținute în categoria motivelor de siguranță publică care justifică îndepărtarea de pe teritoriul național.
Se reține deopotrivă și urgența măsurii determinată de "motive imperative de securitate publică".
Măsura dispusă de autoritățile italiene a constat în îndepărtarea de pe teritoriul italian și în impunerea interdicției de a mai pătrunde în acest stat pentru o perioadă de 5 ani.
De altfel, prin declarația dată cu ocazia returnării în România, pârâtul nu contestă faptul că a părăsit România în data de 27.12.2008 și a locuit în Italia cu chirie în orașul până la data de 05.05.2009, când a fost arestat de poliția italiană ca urmare a decretului de expulzare din 2005.
Motivația instanței de fond, referitoare la cadrul general de reglementare a dreptului la liberă circulație recunoscut cetățenilor din cadrul, a vizat normele comunitare și soluțiile de jurisprudență ale Curții de Justiție, însă în speță, soluția reținută întru-totul posiblitatea statelor de a lua, raportat la condițiile concrete ale speței, măsura limitării dreptului la liberă circulație.
Or, Curtea de Justiție nu a statuat în sensul că statele semnatare nu au atributul de a dispune astfel de măsuri, ci a trasat, prin interpretarea de jurisprudență a normelor Tratatului, criteriile care trebuie avute în vedere cu valoare de principiu în stabilirea unor astfel de măsuri.
De altfel, chiar instanța de fond se raportează la spețe care trimit la criteriul conduitei personale a membrilor statelor membre, precum și la,pericolul concret pe care îl reprezintă pentru ordinea publică (C 348/96 Proceduri penale ).
În același context s-a statuat că dreptul cetățenilor statelor membre de a pătrunde pe teritoriul altui stat membru nu poate fi limitat decât în cazul în care prezența sau comportamentul său constituie o amenințare reală și suficient de serioasă la adresa ordinii publice a statului respectiv. De aceea statele membre trebuie să își întemeieze decizia de a limita dreptul la liberă circulație numai în urma evaluării fiecărui caz în parte, iar nu pe considerente generale (C 36/75, Rutili Ministrul Afacerilor Interne).
Astfel fiind, motivarea instanței de fond potrivit cu care în cauză nu s-a făcut dovada că intimatul pârât a manifestat un comportament care să se încadreze într-o conduită personală de natură a prezenta o amenințare reală și suficient de serioasă care să afecteze interesele fundamentale ale statelor membre, nu este justificată și fondată pe probele administrate, întrucât în speță nu sa contestat că într-o singură zi pârâtul a săvârșit mai multe fapte cu caracter antisocial, de o gravitate suficient de mare pentru a fi considerate într-o societate democratică periculoase pentru siguranța cetățeanului și pentru ordinea publică.
Va fi așadar, înlăturată ca neîntemeiată soluția respingerii acțiunii pe considerentul că,simpla săvârșire a unor anumite fapte cu caracter antisocial la o anumită dată nu este suficientă pentru adoptarea măsurii de limitare a dreptului la liberă circulație, instanța de apel urmând a constata că nu au relevanță,circumstanțele săvârșirii infracțiunilor imputate pârâtului în - aceste aspecte fiind relevante doar din perspectiva dreptului penal intern - ci pericolul real și concret pentru ordinea publică.
Față de toate aceste considerente, în raport de disp. art. 296 cod proc. civilă, apelul urmează a fi admis, cu consecință schimbării în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamantului Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor.
Dispune restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație, pe teritoriul Italiei, a pârâtului G, domiciliat în sat, com.,-, jud. C, fiul lui G și ( CNP - ) pe o perioadă de 3 ani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil formulat de apelantul reclamant INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR din Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B,-, sect. 6, în contradictoriu cu intimatul pârât G, domiciliat în com.,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 804 din 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite acțiunea și dispune restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație pe teritoriul Italiei, a pârâtului G, domiciliat în sat, com.,-, jud. C, fiul lui G și (CNP -), pe o perioadă de 3 ani.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
21.10.2009
Dact.disp.gref.
9 ex./ 21.10.2009
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Mihaela Popoacă
