Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 224/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Șecția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 224/A/2009
Ședința publică din: 14.08.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea președintele instanței
GREFIER: - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror:
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva sentinței civile nr. 536/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâții - și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, având ca obiect restrângerea dreptului la libera circulație.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă in instanță reprezentantul Parchetului procuror, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva sentinței civile nr.536/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș, apreciind că sentința este temeinică și legală, măsura restrângerii dreptului la circulație a pârâtului neîncadrându-se în excepțiile prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.536 din 29 mai 2009 Tribunalul Maramureșa respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul a fost returnat din Franța la 20.04.2009. Probele de care înțelege să se servească reclamanta sunt decizia Prefectului din, declarația din 20.04.2009 dată la returnarea pârâtului în România în care acesta explica sumar circumstanțele în care a ajuns pe teritoriul Franței și apoi a ajuns a fi returnat pe teritoriul României și talonul de returnare.
Împrejurarea că autoritățile franceze au dispus returnarea pârâtului nu este prin ea însăși suficientă pentru instanța română în vederea interzicerii dreptului de circulație a unui cetățean român pe teritoriul Franței.
Instanța română trebuie să aprecieze necesitatea restrângerii dreptului la libera circulație prin raportare la ordinea juridică în vigoare la momentul aplicării unei eventuale astfel de măsuri.
În ceea ce privește principiul de bază în materia liberei circulații a persoanelor având cetățenia română, în prezent, atât legea internă, cât și legislația comunitară stabilesc regula potrivit căreia dreptul la liberă circulație a cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat - art. 25 din Constituția României, art. 18 din Tratatul CE, art. 4 din Directiva 2004/38/CE.
Cât privește excepțiile de la această regulă ele se regăsesc atât în cuprinsul legii interne - art. 38 și 39 din Legea nr. 248/2005, cât și în cuprinsul legislației comunitare - art. 27 din Directiva 2004/38/CE.
În cauză se pune deci problema compatibilității normei interne (Legea nr. 248/2005) cu legislația comunitară (Tratatul CE și Directiva 2004/38/CE) și cea a priorității dreptului comunitar față de dreptul intern.
Art.38 lit. a din legea internă nr. 248/2005 prevede că "restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de C mult 3 ani. cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat".
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
Norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când norma internă prevede posibilitatea restrângerii dreptului la libera circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
În ceea ce privește problema identificării normei aplicabile în cazul de față, respectiv norma internă sau norma comunitară, tribunalul va face aplicarea principiilor de aplicare a dreptului comunitar, astfel cum au fost ele stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție, reținând că "atunci când dispozițiile unei directive apar, din punctul de vedere al conținutului lor, ca fiind necondiționate și suficient de precise, aceste dispoziții pot fi invocate, în absența unor măsuri de transpunere în termenul stabilit, împotriva oricărei dispoziții de drept intern neconforme cu directiva sau dacă sunt de natură să definească drepturi pe care particularii pot să le invoce împotriva statului" (Hotărârea Curții din 19.01.1982, cauza Becker - ).
Tribunalul urmează să facă aplicarea efectului direct al Directivei la situația de fapt din prezenta speță și, în considerarea principiului supremației dreptului comunitar, va constata că norma aplicabilă în prezentul litigiu, în care se solicită restrângerea dreptului la liberă circulație a unui cetățean român este norma comunitară, respectiv art. 27 și urm. din Directivă.
Prin probele administrate în cauza de față reclamanta nu a dovedit că prezența pârâtului ar reprezenta o amenințare reală pentru vreuna dintre valorile sociale ocrotite de art. 27 din Directiva 2004/38/ CE. Pentru a se restricționa dreptul persoanei la libera circulație este necesar ca în concret conduita personală a individului în cauză să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu se acceptă justificări care nu iau în considerare particularitățile cazului sau care se bazează pe considerații de prevenire penale. De asemenea condamnările penale anterioare nu constituie un motiv în sine pentru luarea unor măsuri de restrângere a libertății de circulație.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte
În motivele de apel, reclamanta a arătat că în mod greșit instanța de primul grad a reținut că "prin probele administrate în cauza de față reclamanta nu a dovedit că prezența pârâtului ar reprezenta o amenințare reală pentru vreuna dintre valorile sociale ocrotite de art.27 din Directiva 2004/38/CE", întrucât nu a ținut cont și de decizia Prefectului din nr.91 FP 08 159/09.07.2008, prin care s-a dispus returnarea pârâtului cu mențiunea că această măsură a fost dispusă tocmai datorită faptului că pârâtul a săvârșit pe teritoriul Franței o serie de infracțiuni.
Cerințele limitărilor reglementate de Protocolul nr.4 se referă la prevederea lor de către lege, la existența unui scop legitim pe care să-l urmărească, privind securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția drepturilor și libertăților altora și la caracterul necesar, într-o societate democrativă, al acestor limitări, necesitate raportată la existența unei proporționalități între scopul urmărit, prin aplicarea limitărilor și mijloacele folosite pentru realizarea lui, între imperativele apărării drepturilor individuale și cele ale apărării interesului general al societății.
Din actele dosarului rezultă că motivele de returnare se referă la săvârșirea unor fapte penale grave, respectiv infracțiunea de amenințare cu moartea, violență comisă în grup, amenințare cu acte de intimidare, fapte pentru care pârâtul nu a fost doar acuzat, ci și condamnat la pedeapsa închisorii de douăzeci de luni. Prin urmare nu este vorba de o condamnare penală anterioară în sine pentru justificarea măsurii, în sensul art.27 alin.2 teza finală din Directiva 2004/38/CE, ci de o condamnare penală în temeiul căreia a fost luată măsura returnării.
În speță, instanța de primul grad, dezvoltând prevederile prezentate mai sus în ordinea de prioritate corectă a omis totuși să le aplice situației pârâtului, neobservând că pârâtului i s-a reținut în sarcină de către autoritățile franceze săvârșirea unor infracțiuni grave pentru care a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate de douăzeci de luni, apreciindu-se întemeiată și oportună luarea măsurii îndepărtării sale de pe teritoriul Franței. De altfel, toate aceste împrejurări au fost de fapt, recunoscute și de către pârât în declarația dată la punctul de trecere a frontierei.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 292 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea apreciază că acesta este fondat, urmând să îl admită pentru următoarele considerente:
Deși prima instanță a menționat în considerentele hotărârii probele pe care Direcția Generală de Pașapoarte le-a administrat, nu le-a acordat nicio forță probantă. Astfel, din declarația dată de pârât cu ocazia returnării în țară (filele 6-7 dosar fond) și din Decizia Prefectului din (Franța) nr.91 FP 08 159 privind returnarea la frontieră din 09.07.2008 (filele 11-12 dosar fond), înscrisuri necontestate de pârât rezultă că acesta a fost condamnat pe 13 iunie 2008 de Tribunalul Corecțional din la douăzeci de luni de închisoare pentru amenințare cu moartea, violență comisă în grup urmată de incapacitate sub opt zile, amenințare sau acte de intimidare pentru a determina o victimă să nu depună plângere sau să retracteze, violență cu două circumstanțe agravante urmată de incapacitate peste opt zile, având un comportament ce constituie tulburarea ordinii publice.
Contrar celor reținute de prima instanță, Curtea reține că returnarea pârâtului din Franța nu s-a dispus în baza unei condamnări penale anterioare în sensul art. 27 alin. 2 teza finală din Directiva 2004/38/CE. Așa cum rezultă din decizia de returnare menționată anterior, această măsură (luată în data de 09.07.2008) s-a dispus tocmai datorită condamnării pârâtului în data de 13.06.2008.
De asemenea, în mod evident infracțiunile pentru care a fost condamnat pârâtul reprezintă o încălcare flagrantă a ordinii publice a unui stat din Uniunea Europeană.
Prin urmare, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație a pârâtului, luate ca urmare a conduitei personale a acestuia nu apare ca disproporționată față de obligativitatea respectării principiului liberei circulații a cetățenilor Uniunii în cadrul acesteia. Nici nu este încălcat acest principiu, întrucât, așa cum s-a arătat în sentința atacată, chiar norma comunitară (art. 27 din Directiva CE nr. 28/2004) prevede trei situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor, printre care și afectarea ordinii publice.
Apreciind că prin măsura restrângerii dreptului la libera circulație a pârâtului sunt pe deplin respectate exigențele legislației comunitare, odată cu cele edictate de legislația internă invocată de reclamant în susținerea cererii sale (art. 2 lit. d) din nr.HG 1347/2007 și art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005), Curtea urmează a admite, în baza art. 296.proc.civ. apelul formulat și în consecință, va schimba hotărârea atacată, dispunând restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Franța a pârâtului, pe o perioadă de 1 an și 6 luni, durata măsurii stabilindu-se în raport de conduita personală a pârâtului. Măsura se va dispune cu începere de la data pronunțării deciziei, față de împrejurarea că o astfel de măsură trebuie să fie efectivă, deci nu se poate dispune pentru trecut, iar odată ce instanța a apreciat necesitatea luării măsurii, aceasta un caracter imediat, față de importanța valorilor ce trebuie protejate prin adoptarea ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI și INTERNELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, împotriva sentinței civile nr.536 din 29 mai 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în totul, în sensul admiterii acțiunii.
În consecință, dispune restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtului - (CNP -) pe teritoriul Franței pe timp de 1 an și 6 luni, începând cu data pronunțării prezentei decizii.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, PT. GREFIER,
- - - - - -
În O semnează
PRIM GREFIER
Red./
19.08.2009 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Valentin Mitea
