Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 225/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.225/
Ședința publică de la 17 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Simona Gavrila
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol, judecarea apelului declarat de către reclamantul DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 336/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în F,-, bloc 12,. 3,.10, județul V, cauza având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate - 248/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, timbrată corespunzător, cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar prin motivele de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Se referă, de asemenea, că prin cererea trimisă la dosar prin fax intimatul solicită un nou termen pentru a-și angaja apărător.
Procurorul, față de cererea de amânare de la dosar nu se opune. Nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, deliberând asupra cererii de amânare pentru lipsă de apărare, constată că intimatul a fost citat la data de 22.06.2009, conform dovezii de la fila 14 dosar, mai constată că cererea depusă nu este motivată și față de prevederile Legii nr. 248/2005 o apreciază ca neîntemeiată. Nemaifiind alte cereri constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului apreciază că în mod corect Tribunalul Vranceaa respins cererea ca neîntemeiată, astfel că solicită respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, cu sediul în B, str. - nr. 29, sector 1, prin reprezentanții săi legali a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Italia pentru pârâtul.
A arătat că pârâtul a fost returnat din Italia la 3.03.2009 în baza decretului Prefecturii, datorită faptului că pârâtul a încălcat legislația statului italian prin comiterea mai multor infracțiuni motiv pentru care i s-a aplicat o interdicție de 5 ani.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 38 lit. b din Legea nr. 248/2005.
Prin sentința civilă nr. 336/07.05.2009 Tribunalul Vranceaa respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Din actele depuse de reclamant se reține că pârâtul a fost returnat din Italia la 03.03.2009 potrivit decretului prefectului Romei.
Potrivit art. 38 lit. b din Legea nr. 248/2005 se poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație " cu privire la persoana a cărei prezență, pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat".
Ori, în speță nu s-a făcut vreo dovadă că pârâtul a săvârșit vreo faptă care să se încadreze în textul legal invocat.
Cele consemnate în decretul emis nu sunt fapte care să permită concluzia cerută de lege, de a afecta grav interesele României sau relațiile bilaterale.
Faptul că pârâtul a fost reținut de mai multe ori de poliția italiană nu reprezintă o dovadă a săvârșirii unor fapte antisociale care să afecteze relațiile României cu Italia. Pin decretul de expulzare nu s-a stabilit că faptele pentru care a fost reținut există cu adevărat și a fost sancționat pentru acestea, pentru fiecare faptă în parte.
Pe de altă parte, aplicarea unei sancțiuni de către statul român ar conduce la o dublă sancționare pentru aceleași fapte, ceea ce conform dreptului român este nelegal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel reclamanta, criticând-o sub aspectul temeiniciei și solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea cererii de apel a arătat aceasta că pârâtul s-a făcut vinovat de săvârșirea mai multor infracțiuni în Italia, făcând ca permanența pe teritoriul statului italian să fie incompatibilă cu conviețuirea civilizată și în siguranță, fapt pentru care i s-a aplicat interdicția de a mai intra în Italia 5 ani.
Că în temeiul art. 38 lit. c din Legea nr. 248/2005 se poate lua această restricție conform acordului de readmisie încheiat cu Italia și ratificat prin Legea nr. 173/1997.
Că această măsură se înscrie în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție și că prin ea nu se încalcă nici art. 25 din Constituție, nici art. 2 din Protocolul 4 de la CEDO.
A mai arătat apelanta că luarea măsurii solicitate față de pârât este în conformitate și cu Directiva nr. 2004/38/CE.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
Apelul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva 2004/30/, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică.
În alin. 2, textul prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul Uniunii Europene statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Constituția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, limitarea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține recurenta.
Limitarea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, chiar dacă returnarea s-a produs anterior aderării României la Uniunea europeană, cum este cazul în speță, deoarece dispozițiile dreptului comunitar sunt de imediată aplicare.
În cauză, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 27 din Directivă.
Or, față de art. 27 alin. 2 din directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului pârât doar pe motiv de ședere ilegală în Italia, ar fi încălcat principiul proporționalității.
Față de aceste considerente, urmează să se respingă prezentul apel, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către reclamantul DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 336/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 iulie 2009.
pt. Președinte, - - aflat în cf. art. 261 Cpc. Președinte, | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. 21.07.2009
Tehno: 6 ex./23.07.2009
Fond:
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Simona Gavrila
