Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 225/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Șecția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr- Nr.operator:8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 225/A/2009
edința publică din 28 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, împotriva sentinței civile din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâtul -, și intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, având ca obiect restrângerea dreptului la libera circulație.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, d-na procuror, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, pentru termenul anterior de judecată, în chiar ziua termenului de judecată fixat, pârâtul intimat a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei pentru pregătirea apărării, apărare pe care avea posibilitatea, până în acest moment, să și-o formuleze.
Curtea constată că, deși părți în prezenta cauză sunt reclamanta apelantă, Direcția Generală de Pașapoarte și pârâtul intimat, dintr-o eroare materială, în conceptul de citare al listei cuprinzând cauzele aflate pe rol, pentru termenul de judecată de azi, apar ca și pârâții intimați Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Pașapoartelor Simple, care nu sunt părți în prezenta cauză.
Nefiind cereri în probațiune de formulat, probe de administrat, excepții ori chestiuni prealabile de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicită admiterea apelului formulat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B și în temeiul art. 296.pr.civ. schimbarea sentinței civile din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în sensul admiterii cererii reclamantei și a restrângerii dreptului la libera circulație al pârâtului în Franța, pe un termen pe care instanța îl va aprecia ca fiind rezonabil.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă din data de 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la libera circulație.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 25.03.2009, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, în Ordinul de părăsire a teritoriului, cu decizie de returnare la frontieră și decizie de privare de libertate, întocmit de autoritățile franceze, prevăzându-se faptul că pârâtul a fost arestat, judecat și condamnat, de autoritățile franceze, la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt din magazin.
S-a mai reținut în esență, de către instanța de fond că, avându-se în vedere că România a aderat la Uniunea Europeană, legislația comunitară a devenit aplicabilă și cetățenilor români, astfel că aceștia beneficiază de prevederile Tratatului CE, care permite restrângerea dreptului la liberă circulație și ședere liberă doar pentru motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică, în timp ce legislația internă, fără să facă nicio distincție, prevede posibilitatea restrângerii dreptului la liberă circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, în opinia tribunalului având prioritate prevederile Directivei nr. 2004/38/CE, în virtutea principiului supremației dreptului comunitar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată, cu consecința restrângerii dreptului la liberă circulație al pârâtului, în Franța, pentru o perioadă de C mult 3 ani.
În motivarea apelului a fost reprodusă starea de fapt a cauzei, întocmai așa cum aceasta a fost reținută și de către instanța de fond, arătându-se că art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005 nu au aplicabilitate temporară, nu au fost modificate prin nici un alt act normativ și nu există niciun impediment legal ca aceste texte să nu fie aplicate după data de 1 ianuarie 2007.
Tot în motivarea apelului au mai fost invocate prevederile Protocolului Adițional nr. 4 la CEDO, Decizia nr. 685/11.09.2007, art. 25 din Constituția României și art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, prevederi legale care conduc la ideea că, în dreptul intern, Legea nr. 248/2005 este cea care stabilește îngrădirile la exercitarea drepturilor și libertăților de circulație, îngrădiri cărora toți cetățenii români, fără discriminare, trebuie să li se supună.
Pârâtul intimat, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare, pentru a-și susține poziția procesuală.
Apelul este fondat
Starea de fapt care rezultă din probele administrate în cauză și aflate la dosarul de fond, relevă faptul că pârâtul intimat a fost returnat la data de 25.03.2009, din Franța, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, aprobat prin nr.HG 278/1994, din talonul întocmit cu ocazia returnării, rezultând faptul că aceasta a ieșit din România în mod legal, în data de 28.04.2008, prin punctul de trecere a frontierei, fiind arestat de organele franceze din orașul, în data de 24.09.2008, pentru furt din magazin, faptă pentru care a fost judecat și condamnat la 8 luni de închisoare, fiind eliberat la data de 23.03.2009, iar ulterior returnat în România ( 12, 13 dosar fond).
Din Ordinul de părăsire a teritoriului cu decizie de returnare la frontieră și decizie de privare de libertate în acest sens, emis de Direcția Publice și Cetățenie - Biroul, respectiv, din Decizia Direcției Publice și Cetățenie - Biroul Cetățeni, întocmite în data de 23.03.2009 și 13.03.2009, rezultă faptul că s-a decis returnarea pârâtului intimat în România datorită faptului că acesta a fost condamnat, de către Tribunalul de M Instanță din, la 8 luni închisoare și 2 ani interdicție temporară a teritoriului francez, pentru excrocherie, recidivă, intrare și ședere ilegală a unui străin în Franța, fapte pentru care a fost încarcerat la Casa de Arest din, de unde a fost eliberat în 23.03.2009 ( 3-6 dosar fond).
Aceleași împrejurări sunt confirmate și prin adresa emisă de Direcția Publice și Cetățenie - . la data de 04.05.2009 ( 7 dosar fond).
La dosarul de fond a fost depusă în extras și hotărârea pronunțată de Tribunalul de M Instanță din, nr. 00297/26.09.2008, care atestă faptul că pârâtul intimat a fost condamnat pentru excrocherie, recidivă, intrare și ședere ilegală a unui străin în Franța, la pedeapsa de la 8 luni închisoare și 2 ani interdicție temporară a teritoriului francez ( 8, 9, 10 dosar fond).
Este adevărat că art. 25 din Constituția României prevede că dreptul la libera circulație în țară și străinătate este garantat și că legea este cea care stabilește condițiile exercitării acestui drept, în speță această lege fiind Legea nr. 248/2005, invocată de apelantă ca temei juridic al cererii introductive de instanță și al apelului pe care l-a promovat, dar nu este mai puțin adevărat că, potrivit art. 20 din Constituția României, dispozițiile dreptului comunitar sunt prioritare și prevalează aplicării dreptului intern.
În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 1 lit. a din Legea nr. 248/2005, republicată, ca urmare a modificărilor și completărilor ce i-au fost aduse prin nr.OG 5/2006, Legea nr. 50/2006, Legea nr. 191/2006 și nr.OUG 96/2006, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de C mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui Acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Însă, aplicabilitatea art. 38 mai sus invocat trebuie coroborată cu prevederile Protocolului nr. 4 CEDO, respectiv cu art. 2 din acest Protocol, articol care arată în ce condiții pot fi restrânse dreptul la liberă circulație și rezidență al cetățenilor UE și al membrilor de familie al acestora pe teritoriul statelor membre.
Astfel, art. 2 din Protocolul 4 la Convenție prevede că:
- oricine se găsește în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod liber și să-și aleagă în mod liber reședința sa;
- orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa;
- exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor constrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora;
- drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 248/2005, republicată, pe perioada șederii lor în străinătate, cetățenii români au, printre alte obligații, și pe aceea de a respecta legislația statului în care se află.
Prin prisma dispozițiilor Directivei nr. 2004/38/CE, cetățenii aparținând statelor membre ale UE au dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre UE, acestora neputându-li-se limita dreptul de a intra într-un alt stat membru UE decât în condițiile de excepție prevăzute de art. 27 din Directivă, respectiv, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, motive care nu pot fi invocate în scopuri economice.
Având în vedere aceste prevederi legale, care consfințesc dreptul cetățenilor Uniunii Europene și a membrilor familiilor acestora la libera circulație și rezidență pe teritoriul statelor membre, Curtea constată că, în virtutea acestor dispoziții, unui cetățean membru UE nu i se poate restrânge acest drept decât pentru motivele expres prevăzute - ordine publică, siguranță publică și sănătate publică -, în sarcina pârâtului putându-se reține faptul că prin fapta sa, acesta a compromis ordinea publică a Statului Francez și că în privința persoanei pârâtului se poate prezuma că există un risc de a aduce o nouă atingere la adresa ordinii publice a Statului Francez.
Constatându-se așadar că prin fapta sa pârâtul a compromis ordinea publică a Statului Francez și că există riscul ca prin faptele sale să aducă o nouă atingere ordinii publice a acestui stat, în temeiul art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005 și art. 2 din Protocolul Adițional nr. 4 la CEDO, Curtea urmează să admită apelul reclamantei, având în vedere considerentele mai sus expuse și prevederile art. 295 și art. 296. proc. civ. conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, împotriva sentinței civile din 19.06.2009, a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă, astfel:
Admite acțiunea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, împotriva pârâtului și, în consecință:
Restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație al pârâtului, născut la data de 03.10.1984 în B M, fiul lui G și al lui, CNP -, pe teritoriul Franceze (Franța) pe termen de 1 (un) an.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - - - - - -
Red./dact.MM
6ex./28.08.2009
Jud.fond:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
