Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 228/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 228/
Ședința publică de la 04 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Bacșin Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Veronica Păcurariu
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul INSTITUTUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în sector 6,-, împotriva sentinței civile nr. 365/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în Focșani,-, județul V, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că apelul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin cererea formulată, apelanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2.pr.civ. prin Serviciul registratură, la data de 21.07.2009, apelanta a depus cerere care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, potrivit Ordinului de plată, în copie, nr. 1608/16.07.2009 și a timbrului judiciar în sumă de 0,15 lei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul reprezentantului legal al Ministerului Public asupra apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că intimatul pârât nu se încadrează în condițiile prevăzute de limitarea dreptului la libera circulație.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul, să se dispună restrângerea dreptului la liberă circulație în Italia a pârâtului.
În motivare, a arătat că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 14.04.2009 în baza Decretului Prefectului Provinciei.
Prin sentința civilă nr. 365/2009 a Tribunalului Vranceas -a respins ca neîntemeiată cererea.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Paratul a fost returnat din Italia la data de 14.04.2009 in baza Decretului Prefectului Provinciei, intrucât paratul s-ar face vinovat de savarsirea unor infractiuni.
Articolul 38 din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate.
Această prioritate este stabilită de art. 148 alin. (2) și alin. (4) din Constituția României, potrivit căruia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Conform dispozițiilor art. 307 alin. (1) și alin. (2) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării, care au generat drepturi și obligații. Față de această prevedere, legislația comunitară este de imediată aplicare, iar legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară.
Or, dreptul la libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, din 29 aprilie 2004. Acest act normativ este cuprins în anexele protocolului de aderare, care cuprinde condițiile admiterii în Uniunea Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă, conform art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranța publică sau sănătate publică. În alin. (2), textul prevede că măsurile luate, trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru savarsirea a unei infractiuni pe teritoriul statului care a dispus returnarea.
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară.
Măsura care se cere a fi luată față de pârât este disproporționată, în raport cu scopul urmărit și încălcă astfel dreptul la liberă circulație.
De aceea, față de art. 27 alin. 2 din Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului doar pentru motivul ca acesta a savarsit o infractiune, incalca principiul liberei circulatii a persoanelor, atata timp cat notiunea de ordine publica variaza de la un stat membru la altul.
Mai mult, reclamantul nu a facut dovada ca ar fi vorba efectiv de o condamnare de natura penala, dovedita printr-o hotarare judecatoreasca, singurul temei pentru care se solicita restrangerea dreptului fiind decretul de expulzare.
Pe de alta parte, amenintarea pe care o persoana o reprezinta fata de ordinea de drept trebuie sa fie reala si suficient de, astfel incat sa se justifice restrangerea dreptului.
In cauza o astfel de dovada nu a fost facuta, simpla afirmatie cu privire la savarsirea unei infractiuni neputand sa fie considerata ca suficienta pentru luarea masurii solicitate de reclamant.
Conform jurisprudentei CJCE, cauza Pusa, C-224/02 si, C-370/90, dreptul la libera circulatie pa teritoriul statelor membre, asa cum este garantat de art. 18 alin 1 din CE, ar fi golit de continut daca statul membru de origine ar putea, fara o justificare valabila, sa interzica propriilor resortisanti sa paraseasca teritoriul sau in scopul de intra pe teritoriul altui stat membru.
Aceeasi jurisprudenta a stabilit ca sunt interzise obstacolele puse atat de statul de origine cat si de statul de destinatie.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel reclamanta.
În motivarea cererii de apel a arătat aceasta că autoritățile române au luat act de măsura dispusă de autoritățile statului străin fără a putea cenzura returnarea intimatului.
Că în temeiul dispozițiilor art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 se poate dispune restrângerea dreptului de circulație a unui cetățean român care a fost returnat dintr-un stat în baza acordului de readmisie.
Că acest text de lege nu contravine nici art. 17 din Constituție nici art. 2 alin. 1 din Protocolul nr. 4 la CEDO.
Apelanta a mai arătat și faptul că România a negociat o perioadă de tranziție de 2 până la 7 ani începând cu 01.01.2007 la capitolul privind libera circulație a persoanelor, astfel încât unele state membre pot aplica restricții cetățenilor români.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la. necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva 2004/30/, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică.
În alin. 2, textul prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul Uniunii Europene statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Constituția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, limitarea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține recurenta.
Limitarea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, chiar dacă returnarea s-a produs anterior aderării României la Uniunea europeană, cum este cazul în speță, deoarece dispozițiile dreptului comunitar sunt de imediată aplicare.
În cauză, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 27 din Directivă.
Simplul fapt că pârâtul ar fi săvârșit o infracțiune de furt pe teritoriul Italiei nu este de natură să aducă atingere ordinii publice, siguranței naționale sau sănătății publice.
Or, față de art. 27 alin. 2 din Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului pârât doar pentru aceste motive, ar fi încălcat principiul proporționalității.
Față de aceste considerente, urmează să se respingă prezentul apel ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul INSTITUTUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în sector 6,-, împotriva sentinței civile nr. 365/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în Focșani,-, județul
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 August 2009.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
SB//7 ex/19.08.2009
Fond:
Președinte:Simona BacșinJudecători:Simona Bacșin, Veronica Păcurariu
