Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 23/Ap
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Grefier - -
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - d-na, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol se află judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea de Date B, împotriva sentinței civile nr. 8/18.01.2010, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa apelantei reclamante Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea de Date, a intimatului pârât și a intimatei reclamante Direcția Generală de Pașapoarte
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier care învederează instanței că la dosar a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei de către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea de Date care solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de mențiunea cu care dovada de citare cu intimatul a fost restituită, respectiv că acesta este plecat în Italia, instanța consideră că față de prevederile art 98 Cod procedură civilă, procedura de citare cu această parte este îndeplinită fiind citat la adresa indicată în acțiune și neexistând nici o mențiune privind schimbarea domiciliului.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța consideră cauza în stare de judecată și potrivit art 150 Cod procedură civilă acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta în instanță a Ministerului Public pune concluzii de admitere a apelului formulat de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea de Date
CURTEA
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 8/2010 Tribunalul Brașov a dispus respingerea acțiunii civile formulată de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor în contradicție cu pârâtul.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul INSPECTORATUL NAȚIONAL pentru EVIDENȚA PERSOANELOR a chemat în judecată pârâtul solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care să restrângă dreptul la liberă circulație al pârâtului în Italia.
Prin Decretul Prefectului Provinciei, s-a dispus expulzarea pârâtului în România ( fila 6 ).
Autoritatea emitentă a reținut că pârâtul a reintrat pe teritoriul italian violând dispozițiile art. 20 al. 10 și 14 din. Nr. 30/07 privind interdicția de reintrare și a fost condamnat cu Sentința nr. 9413/09R. - 30337/09 DE CĂTRE Tribunalul Milano la data de 04.08.2009.
Examinând prevederile Legii nr. 248/2005 și dispozițiile Directivei nr. 2004/38/CE, se constată că între normele interne și cele comunitare există neconcordanțe, cele comunitare fiind mai favorabile și suficient de precise pentru a fi direct aplicate. Astfel, din perspectiva art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, pentru a dispune restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Italia, este suficient ca acesta să fi fost returnat din acest stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, independent de motivul pentru care a fost returnat.
Spre deosebire de norma internă, art. 27 din Directiva 2004/38/CE stabilește expres și limitativ doar trei cazuri în care autoritățile statelor membre ar putea restrânge libertatea de circulație a cetățenilor Uniunii, respectiv afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice.
În consecință, norma comunitară este mai favorabilă, cea internă fiind parțial neconcordantă, în condițiile în care permite îngrădirea dreptului fundamental analizat și în alte cazuri decât cele care vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
În prezenta cauză nu rezultă, din documentația depusă, că prin prezența pârâtului pe teritoriul italian ar reprezenta o atingere adusă celor trei valori ocrotite de normele comunitare și nici că anterior ar fi săvârșit astfel de fapte, nefiind depusă sentința invocată a Tribunalului Milano și nefăcându-se referire la faptele pentru care a fost condamnat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Direcția Pentru Evidența Persoanelor și Administrarea de Date, în termen, motivat.
În motivele de apel se arată că apelanta s-a înființat prin comasarea prin fuziune a Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor cu centrul național de Administrare a de Date privind Evidența persoanelor care s-a desființat, în temeiul HG 1367/2009. Așadar, în baza acestui act normativ, justifică și preluarea calității procesuale a fostului reclamant, fiind succesoarea în drepturi și obligații a fostei instituții.
Critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată că instanța nu a ținut cont de dispozițiile art. 2 lit. d din HG 1347 /2007 și art. 38 lit. b din Legea 248/2005.
Nu s-a ținut cont de înscrisurile depuse în probațiune din care rezulta că pârâtul a fost îndepărtat de pe teritoriul Italiei în 3.11.2009 conform Decretului Prefectului provinciei din conținutul căruia rezultă că, pe timpul șederii pe teritoriul Italiei, pârâtul a avut un comportament antisocial, motiv pentru care îndepărtarea acestuia a fost necesară în vederea menținerii ordinii și siguranței publice, fiind considerat un pericol public.
Apelanta susține că sunt dovedite în cauză atât dispozițiile art. 38 lit. din legea 248/2005, cât și cele ale art. 27 din Directive 2004/38/CE.
Totodată arată că potrivit art. 1 pct. 1 din Acordul dintre România și Republica Italiană privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, ratificat prin Legea 173/1997 " Fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul său orice persoană care nu îndeplinește condițiile necesare pentru intrare sau nu mai întrunește cerințele pentru șederea pe teritoriul părții contractante solicitante, dacă s-a stabilit sau esteprezumatcă acesta este cetățean al părții contractante solicitante."
Apelanta învederează instanței că în mod greșit la fond nu au fost luate în considerare dispozițiile art. 2 lit din HG 1347/2007 precum și Decretul Prefecturii Provinciei.
Analizând apelul formulat, instanța constată că este întemeiat.
Instanța de fond nu a dat eficiență probatorie înscrisului reprezentând decretul de expulzare de pe teritoriul italian emis în 2.11.2009 de Prefectul Provinciei.
În conținutul acestuia s-a reținut că pârâtul a reintrat pe teritoriul italian deși avea interdicție de reîntoarcere în baza decretului 1689/2009 emis la data de 22.04.2009 de Prefectul din Milano, fiind condamnat pentru aceasta cu sentința 9413/2009 de către Tribunalul din Milano la data de 4.08.2009 ( filele 6 și 8 dosar fond), pentru că în timpul petrecut pe teritoriul italian a avut o conduită prejudicioasă pentru siguranța publică ( fila 6 verso din dosar).
Pentru toate acestea s- decretat expulzarea pârâtului de pe teritoriul Statului Italian, acestuia aducându-i-se la cunoștință că nu poate reveni pe teritoriul italian mai devreme de 5 ani de la data expulzării sale efective.
Măsurile luate de autoritățile italiene au fost justificate de " conduita prejudicioasă pentru siguranța publică conform art. 20 din Decretul Lege 30/2007 modificată de către Decretul 38/2008".
Prin urmare, se impune măsura restrângerii exercitării dreptului de liberă circulație în Italia a pârâtului în baza art. 38 lit. b din Legea 248/2005 raportat la art. 2 lit. d din HG 1347/2007.
În baza art 2 lit. d din HG 1347/2007 apelanta are obligativitatea de a înainta instanței competente, dosarul de îndepărtare a cetățenilor români expulzați din Italia, autoritățile judecătorești urmând a pronunța o decizie vizând interzicerea deplasării cetățenilor expulzați, în Italia, pe o perioadă determinată.
Se impune a se aplica în speță dispozițiile invocate de apelantă fără a se interpreta că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pârâtului în Italia ar încălca dispozițiile art. 27 din Directiva 2004/38/CE, deoarece și această normă europeană cu aplicabilitate directă în legislația internă prevede posibilitatea restricționării liberei circulații a persoanelor, cetățeni ai uniunii, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, iar această măsură trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze pe conduita persoanei în cauză.
Din dovezile analizate mai sus rezultă că măsura impusă pârâtului de Statul Italian, respectiv expulzarea și interdicția de a intra pe teritoriul italian mai devreme de 5 ani de la data expulzării au fost adoptate pentru comportamentul pârâtului prejudicios siguranței publice.
Așadar nu poate fi păstrată justificarea instanței de fond care reține că în speță există neconcordanță între norma internă și cea comunitară raportat la comportamentul pârâtului, drept pentru care, instanța de apel, în baza art. 295, 296 Cod procedură civilă va admite apelul și va schimba în tot sentința atacată, în sensul aplicării dispozițiilor art. 38 Legea 248/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea de Date ( fosta Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din ) împotriva sentinței civile 8/2010 a Tribunalului Brașov pe care o schimbă în tot în sensul că:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor devenită în baza HG 1367/2009 Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea de Date ( B) în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în comuna, sat, nr. 2., jud și în consecință:
Dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului în Italia pe o perioadă de 3 ani.
Definitivă.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red AP 26.02.2010
Tehnored AG 1.03.2010/7 ex
Jud fond
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Maria Carmen Tică
