Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 230/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.230/
Ședința publică din 12 august 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Luminița Cristea
Grefier - - -
Ministerul Public
reprezentat prin procuror -
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 6,- împotriva sentinței civile nr. 454 pronunțată pe data de 23 iunie 2009 de către Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit apelantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor B și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că apelantul a depus la dosar taxa judiciară de timbru aferentă apelului declarat și se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public consideră sentința pronunțată de Tribunalul Vrancea ca fiind legală și temeinică.
Precizează că acțiunea nu a fost dovedită, la dosar fiind depus un singur act de control care nu este tradus în limba română și din declarația inculpatului nu reiese că acesta ar fi încălcat normele legale.
Față de cele precizate, solicită respingerea apelului declarat de reclamant.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Italia a pârâtului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost expulzat la data de 8 mai 2009 în baza Decretului Președintelui Regiunii.
Reclamantul a mai arătat că art. 5 din Legea nr. 248/2005 reglementează obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii în străinătate și că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat, reclamanta făcând referire la art. 2 alin. 3 din Protocolul Adițional nr. 4 la Convenție.
Reclamantul a menționat că măsura returnării dispusă față de cetățeanul român se aplică atunci când s-a încălcat ordinea juridică interioară a statului respectiv și că din documentele întocmite de autoritățile din Italia, reiese faptul că pârâtul a fost expulzat pe motiv că a avut un comportament neadecvat pe perioada șederii în această țară.
În drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 5, 38 și 39 din Legea nr. 248/2005.
Prin sentința civilă nr. 454 din 23 iunie 2009, Tribunalul Vrancea, a respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele;
Potrivit art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, se poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate cu privire la cetățeanul român care a fost returnat dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Este de menționat că ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetățean român la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene, poate fi dispusă în baza legislației naționale care o reglementează, dar în concordanță cu legislația comunitară.
Potrivit art. 2 alin.2 și 3 din Protocolul nr. 4 la Convenție, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, exercitarea acestor drepturi neputând face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
Potrivit art. 27 din Directiva CE nr. 38/2004, cetățenilor Uniunii Europene sau membrilor lor de familie li se poate restricționa dreptul la liberă circulație și de rezidență pe teritoriul unui alt stat membru al uniunii, pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, iar măsurile care afectează libera circulație și rezidența trebuie să se bazeze pe conduita proprie a persoanei în cauză.
Rezultă din acestea că măsura de returnare a unui cetățean român dispusă de autoritățile unui stat membru al uniunii nu este suficientă prin ea însăși pentru ca instanța română să interzică dreptul de circulație al cetățeanului său pe teritoriul statului din care a fost returnat, necesitatea restrângerii dreptului la libera circulație urmând a se aprecia de către instanța națională prin raportare la situația concretă a cetățeanului în cauză.
La dosar a fost depusă doar declarația olografă a pârâtului din data de 8 mai 2009 în care acesta a menționat că a ieșit legal din țară la data de 23 februarie 2009, deplasându-se în Italia, unde a locuit și muncit până la data de 5 mai 2009, când a fost reținut de autoritățile italiene pentru că nu a respectat un ordin anterior de returnare.
Cum în cauză nu a fost făcută nici o dovadă în sensul unei conduite a pârâtului care să constituie într-o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui
interes fundamental al societății, de natură a aduce atingere ordinii publice, securității publice ori sănătății publice a statului din care a fost returnată, instanța a constatat că cererea reclamantei este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel, reclamantul, criticând-o sub aspectul temeiniciei.
În motivarea cererii de apel a arătat aceasta că pârâtul a fost returnat din Italia, ca urmare a măsurilor adoptate de statul italian, pentru îndepărtarea cetățenilor români de pe teritoriul său.
Că pârâtul nu a contestat această decizie, deși avea posibilitate să o facă și că pârâtul a mai fost returnat anterior de autoritățile italiene și la data de 24 septembrie 2008.
Că în mod greșit instanța a apreciat că nu există nici o dovadă în sensul unei conduite a pârâtei care să constituie o amenințare gravă, prezentă și reală la adresa unui interes fundamental al societății.
Că în conformitate cu dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 și a obiectivului 2 lit. d din nr.HG 1347/2007, se pot institui restricții la libertatea de circulație a cetățenilor români dacă aceștia au fost expulzați din Italia, că această măsură se înscrie în situațiile prevăzute de art. 53 din Constituție, nefiind de natură să încalce art. 25 din Constituție.
A mai arătat apelanta că această normă nu încalcă dispozițiile Directivei 2004/38/CE, întrucât prin acest act normativ nu s-a înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare;
În speța de față, se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României, în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene, după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pacte și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii, determinată de aderarea României la. necesitatea dreptului la libera circulație, trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitare în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoane care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva 2004/30/CE, restricționarea libertății
de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică.
În aliniatul 2, textul prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză, și art.6 din Tratatul Uniunii Europene statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Constituția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene, nu interzice României, dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, limitarea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține recurenta.
Limitarea executării dreptului la libera circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, chiar dacă returnarea s-a produs anterior aderării României la Uniunea europeană, cum este cazul în speță, deoarece dispozițiile dreptului comunitar sunt de imediată aplicare.
În cauză, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 27 din Directivă.
Intimatul pârât a fost returnat din Italia, în baza Decretului Prefecturii Regiunii D Aosta, pentru comportament antisocial, fără să fi fost judecat și condamnat pentru săvârșirea unei fapte penale.
Ori, față de art. 27 alin.2 din Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului pârât doar pe motiv de comportament antisocial, ar fi încălcat principiul proporționalității.
Față de aceste considerente, urmează să se respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B- sector 6, împotriva sentinței civile nr.454 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 august 2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red. /14.08.2009
Tehn.
7 ex./18.08.2009
fond -
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Luminița Cristea
