Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 233/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 233/
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat
prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.188 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind, domiciliată în C,-, -.1,.D,.1,.1, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit apelanta-reclamantă și intimata-pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului, desființarea sentinței pronunțată de prima instanță și pe fond restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Belgia a pârâtei.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.05.2008, reclamanta Direcția -ă de Pașapoarte Bas olicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Belgia pentru cel mult 3 ani a pârâtei, arătând că la data de 22.03.2008 pârâta a fost returnată din Belgia în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin HG nr.825/1995.
Legea nr.248/20.07.2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate a fost modificată prin nr.OG5/2006 și nr.OUG96/2006.Ca urmare a acestor modificări a fost introdus art.61, potrivit căruia cetățenii români pot călători în statele membre ale Uniunii Europene.
Directiva 38/CE/29.04.2004 statuează că libera circulație personalelor constituie una dintre liberalitățile fundamentale ale pieței interne, care reprezintă un spațiu fără frontiere interne, în care libertatea este asigurată în conformitate cu dispozițiile tratatului.
Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că "cetățenia uniunii" conferă fiecărui cetățean al Uniunii un drept fundamental și individual la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și a măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia.
Potrivit art.27 alin.(1) din Directivă, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, iar alin.(2) prevede că măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranța publică trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Împrejurarea că petenta, la un control de rutină al poliției, a fost depistată pe teritoriul Belgiei fără acte de identitate asupra sa nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri. Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
România este începând cu 01.01.2007 membră a Uniunii Europene și potrivit legislației comunitate menționate, toți românii sunt cetățeni ai acesteia, statut ce le conferă dreptul la liberă circulație în toate statele membre, iar pârâta, ca cetățean al Uniunii, beneficiază începând cu data de 01.01.2007 de aceste drepturi.
Pentru aceste considerente, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.188 din 29 septembrie 2008, a respins cererea formulată de reclamantă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Direcția -ă de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, criticând-o, în esență, ca netemeinică și nelegală, întrucât, în mod greșit, prima instanță a respins cererea privind limitarea exercitării dreptului la liberă circulație în Belgia, a pârâtei.
În dezvoltarea criticii se susține că este real că potrivit art.25 din Constituție, dreptul la libera circulație în țară și în străinătate este garantat, însă legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.
Prin urmare, libertatea de circulație a cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare conform unor reguli strict stabilite în cuprinsul Legii nr.248/1995 privind regimul la liberă circulație a cetățenilor români în străinătate cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art.38 lit.a din aceeași lege, restricția poate fi instituită împotriva cetățeanului român returnat în baza unui acord de readmisie fără a fi condiționată de efectuarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea.
Apelanta arată că prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație, conform dispozițiilor art.38 din Legea nr.248/2005, nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat de Directiva 2004/38/CE.
Se concluzionează de către apelantă că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Belgiei pentru pârâtă are ca scop legitim prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice în acel stat și în acest context în mod greșit a fost respinsă cererea.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate și a normelor comunitare în domeniu, aplicabile în mod direct și prioritar față de legislația națională care ar cuprinde dispoziții contrare, Curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins.
Astfel, potrivit art.17 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, aplicabil României începând cu 01.01.2007 - data aderării la Uniunea Europeană, este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru.
Cetățenia Uniunii nu înlocuiește cetățenia națională, ci o completează.
Astfel cum s-a apreciat în jurisprudența Curții Europene de Justiție, prin instituirea Comunității, statele au creat un drept aplicabil resortisanților lor și lor însele, respectiv o ordine juridică proprie, integrată sistemului juridic al statelor membre de la intrarea în vigoare a Tratatului și care se impune jurisdicțiilor acestora.
În acest sens, prevederile dreptului comunitar se aplică în ordinea juridică internă a unui stat așa cum au fost adoptate, indiferent că este vorba despre dispoziții originare sau derivate, fără să fie nevoie de asimilarea sau transformarea lor în drept intern.
Efectul direct al dreptului comunitar conferă acestuia capacitatea generală de a completa patrimoniul juridic al persoanelor particulare (resortisanți ai statului) cu drepturi și obligații noi, astfel încât, orice persoană, cetățean al Uniunii Europene, dobândește dreptul de a cere judecătorului național să i se aplice dispozițiile din tratate, regulamente, decizii și directive comunitare, pentru protecția unui drept conferit de acestea.
Deosebit, strâns legat de principiul efectului direct al dreptului comunitar, principiul supremației sale presupune aplicarea de către judecătorul național, a dreptului comunitar în totalitatea sa, pentru protejarea drepturilor pe care le conferă cetățenilor și neaplicarea oricărei prevederi din dreptul național care ar putea veni în conflict cu dreptul comunitar, fie anterioară, fie ulterioară regulii comunitare.
În virtutea acestor principii, în domeniul liberei circulații, cetățenii români vor fi supuși legislației naționale (în speță, Legii nr.248/2005), numai în măsura în care aceasta este concordantă cu legislația comunitară, în caz contrar, aceasta din urmă aplicându-se în mod direct și prioritar.
În acest sens, urmează a se observa că, la art.1, Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr.2004/38/CE din data de 19.04.2004, stabilește condițiile care reglementează exercitarea dreptului la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, de către cetățenii Uniunii și membrii familiilor lor, precum și restrângerile acestui drept, din motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
Potrivit art.27 din același izvor de drept comunitar secundar, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică sau de siguranță publică, cu respectarea principiului proporționalității și cu condiția de se baza exclusiv pe conduita personală a individului în cauză.
Conduita personală a individului în cauză trebuie să reprezinte o amenințare reală și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății, nefiind acceptate justificări care nu iau în considerare particularitățile cazului sau care se bazează pe considerații de prevenire generală.
Prin urmare, în măsura în care dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, modificată prin nr.OG5/2006, potrivit cu care, Direcția -ă de Pașapoarte a solicitat, și instanța de fond a respins, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtei, i-ar crea o situație mai grea acesteia și nu i-ar conferi garanția respectării dreptului la libera circulație în calitate de cetățean al Uniunii și, în condițiile în care, în sarcina pârâtei nu s-a reținut vreuna din situațiile prevăzute de art.27 din Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr.2004/38/CE, ele nu își vor mai găsi aplicabilitate în speță, astfel cum în mod corect a apreciat prima instanță potrivit considerentelor expuse pe larg, care nu vor mai fi reluate.
În ceea ce privește argumentul apelantei, în sensul că se impune totuși restrângerea dreptului pârâtei la libera circulație pe teritoriul Belgiei, doar pentru aceea că pârâta a fost returnată de pe teritoriul acestui stat în baza unui acord de readmisie, acesta nu își găsește eficiența în speță.
Pe de o parte pentru că, așa cum s-a arătat mai sus, nici una din situațiile de excepție prevăzute de art.27 din Directivă, în care s-ar putea dispune restrângerea dreptului la libera circulație nu o vizează pe pârâtă, iar pe de altă parte, nerespectarea condițiilor prevăzute de legea belgiană referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică.
Faptul că pârâtă a fost depistată pe teritoriul Belgiei fără acte de identitate asupra sa nu echivalează cu o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății care să justifice luarea acestei măsuri.
În ceea ce privește compatibilitatea acordului de readmisie încheiat între România și Belgia cu dispozițiile Tratatului CEE, Curtea reține că ea trebuie apreciată prin prisma dispozițiilor art.234, par.I și II din Tratat, potrivit cărora, acestea din urmă nu aduc atingere drepturilor și obligațiilor care rezultă din convențiile încheiate anterior intrării în vigoare a prezentului tratat între unul sau mai multe state membre pe de o parte și unul sau mai multe state terțe pe de altă parte.
În măsura în care aceste convenții nu sunt compatibile cu prezentul tratat, statul sau statele membre în cauză recurg la toate mijloacele corespunzătoare pentru a elimina incompatibilitățile constatate.
În speță, se constată, mai întâi, că acordul de readmisie încheiat între România și Belgia nu vizează pentru cea dintâi vreo obligație de restrângere a libertății de circulație a cetățenilor români expulzați de pe teritoriul statului belgian și chiar dacă o asemenea obligație ar fi fost asumată de România, ea ar fi fost incompatibilă cu Tratatul, impunându-se constatarea inaplicabilității acesteia, de către instanță.
Față de cele expuse mai sus, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul reclamantei Direcția -ă de Pașapoarte B și va menține, ca legală și temeinică, sentința civilă nr.188/29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.188 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta, domiciliată în C,-, -.1,.D,.1,.1, județul
Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 noiembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./18.11.2008
Jud.fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Florinița Ciorăscu
