Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 243/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 243/
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminita Cristea
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
La ordine fiind soluționarea apelului civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, cu sediul în-, sector 1 B împotriva sentinței civile nr.849/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
La apelul nominal au lipsit apelanta-reclamantă și intimatul-pârât.
OGProcedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că prezenta cauză este timbrată, se solicită judecarea și în lipsă, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea căii de atac formulate întrucât motivele nu sunt de natură să confirme interzicerea dreptului la liberă circulație.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului, rezultă urmatoarele:
Prin sentința civilă nr.849/26.05.2009 Tribunalul Galația respins cererea formulata de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B ca nefondata.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut ca prin cererea formulată reclamanta solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtului în Franța.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 06.03.2009, în baza Acordului de readmisie, ratificat prin HG nr. 278/2004, încheiat între România și statul francez.
Reclamanta a mai arătat că art. 5 din Legea nr. 248/2005 reglementează obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii în străinătate și că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat.
Reclamanta a menționat că din documentele întocmite de autoritățile franceze reiese faptul că purtarea pârâtului a constituit o amenințare la adresa ordinii publice pe perioada de 3 luni de la intrarea sa pe teritoriul francez, întrucât a locuit fără forme legale.
În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 5, 38 și 39 din Legea nr. 248/2005.
Pârâtul OG, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță, nu a formulat întâmpinare și nu a administrat probe.
Analizând actele depuse de reclamantă la dosar instanța a reținut că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 06.03.2009.
Potrivit art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 se poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate cu privire la cetățeanul român care a fost returnat dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Este de menționat că ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetățean român la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă în baza legislației naționale care o reglementează, dar în concordanță cu legislația comunitară.
Potrivit art. 2 alin. (2) și (3) din Protocolul nr. 4 la Convenție, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, exercitarea acestor drepturi neputând face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranță publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
Potrivit art. 27 din Directiva CE nr. 38/2004, cetățenilor Uniunii Europene sau membrilor lor de familie li se poate restricționa dreptul la liberă circulație și de rezidență pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, iar măsurile care afectează libera circulație și rezidența trebuie să se bazeze pe conduita proprie a persoanei în cauză.
Rezultă din acestea că măsura de returnare a unui cetățean român dispusă de autoritățile unui stat membru al Uniunii nu este suficientă prin ea însăși pentru ca instanța română să interzică dreptul de circulație al cetățeanului său pe teritoriul statului din care a fost returnat, necesitatea restrângerii dreptului la libera circulație urmând a se aprecia de către instanța națională prin raportare la situația concretă a cetățeanului în cauză.
La dosar a fost depusă decizia de returnare a pârâtului la frontieră emisă de Prefectul din Loire în care este consemnat că s-a dispus trimiterea pârâtului în România, având în vedere că purtarea acestuia a constituit o amenințare la adresa ordinii publice pe perioada de trei luni de la intrarea sa pe teritoriul francez.
În declarația dată la data de 06.03.2009, la momentul revenirii în țară, pârâtul a arătat că din data de 10.01.2009 a locuit în orașul, unde lucrat într-o piață de legume și fructe și că a fost reținut de poliția franceză pentru ședere ilegală.
Instanța nu poate cenzura măsura returnării pârâtului din Franța, însă nici nu poate să restrângă dreptul pârâtului la liberă circulație pe viitor, câtă vreme în cauză nu a fost făcută nici o dovadă în sensul unei conduite a pârâtului care să se constituie într-o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, de natură a aduce atingere ordinii publice, securității publice ori sănătății publice a statului din care a fost returnat.
Doar nerespectarea de către pârât a condițiilor de ședere pe teritoriul statului francez nu este aptă prin ea însăși să conducă la limitarea pe viitor a dreptului acestuia la liberă circulație, fiind necesar ca reclamanta să dovedească și faptul că respectiva persoană, prin conduita sa, ar constitui o amenințare serioasă și actuală la adresa valorilor ocrotite de norma comunitară.
Impotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta susținând că, înscrisurile înaintate ca probă; talonul de returnare și declarație au fost întocmite în punctul de trecere a frontierei de către lucrătorul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, urmare măsurii de returnare dispuse de statul străin, autoritățile române, neputând cenzura returnarea intimatului.
Odată cu acțiunea a înaintat instanței și o fotocopie a documentelor întocmite de autoritățile franceze, în care se specifică faptul că în data de 03.03.2009, intimatul a fost reținut pe teritoriul francez, pentru violențe, constituind o amenințare la adresa ordinii publice pe perioada de 3 luni de la intrarea sa pe teritoriul francez.
In baza art.52 din Legea nr.248/2005, modificat prin Ordonanța Guvernului nr.5/2006, a art.38 lit.a din aceeași lege și a art.25 și 53 din Constituția României, se impunea admiterea acțiunii și restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a intimatului pe teritoriul statului francez pe o perioadă de maxim 3 ani.
Apelul declarat este nefondat.
Potrivit art.27 alin.2 din Directiva 2009/38, măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
In plus, potrivit art.27 alin.2 din Directivă, condamnările penale amnterioare, nu pot justifica în sine adoptarea unor asemenea limitări.
Invocarea noțiunii de ordine publică, presupune existența unei amenințări reale și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății, în plus, față de tulburarea pentru ordinea socială pe care o constituie orice încălcare a legii.
In speță, fapta intimatului, de ședere ilegală în Franța sau fapta de violență a acestuia - deși nedovedită - nu sunt de natură să provoace temerea că acesta ar putea reprezenta un pericol pentru interesele fundamentale ale societății.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este temeinică și legală, apelul de față, urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, cu sediul în-, sector 1 B împotriva sentinței civile nr.849/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30.09.2009.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.AI-09.10.2009
Dact.MH-14.10.2009/8 ex.
Fond:
Com.6 ex:
- Ministerul Administrației și internelor - Direcția gen.de pașapoarte B,-, sector 1, cod -
- Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B-str.- nr.2-4,sect.5,cod -
- Instituția Prefectului Județului G - Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple - Domnească nr.102 - cod -
- - sat, comuna, jud.G, cod -
- - prin afișare la instanței
- Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminita Cristea
