Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 243/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr- Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 243/A/2009
Ședința publică din 8 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Conț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B împotriva sentinței civile nr. 535 din 29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, privind și pe pârâtul -, având ca obiect restrângerea dreptului la libera circulație.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, d-na procuror, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că prin memoriul de apel ( 7), în temeiul art. 242 alin. 2 pr.civ. reclamanta apelantă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicită admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă. Arată că, în opinia sa, hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece s-a dovedit cu certitudine săvârșirea unei infracțiuni de către pârât, iar acesta a fost condamnat, judecat și a executat o pedeapsă privativă de libertate în Franța.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 535 din 29.05.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâtul a fost returnat din Franța la 05.05.2009.
Probele de care înțelege să se servească reclamanta sunt decizia Prefectului din, declarația din 05.05.2009 dată la returnarea pârâtului în România în care acesta explica sumar circumstanțele în care a ajuns pe teritoriul Franței și apoi a ajuns a fi returnat pe teritoriul României și talonul de returnare.
Împrejurarea că autoritățile franceze au dispus returnarea pârâtului nu este prin ea însăși suficientă pentru instanța română în vederea interzicerii dreptului de circulație a unui cetățean român pe teritoriul Franței.
Instanța română trebuie să aprecieze necesitatea restrângerii dreptului la libera circulație prin raportare la ordinea juridică în vigoare la momentul aplicării unei eventuale astfel de măsuri.
În ceea ce privește principiul de bază în materia liberei circulații a persoanelor având cetățenia română, în prezent, atât legea internă, cât și legislația comunitară stabilesc regula potrivit căreia dreptul la liberă circulație a cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat - art. 25 din Constituția României, art. 18 din Tratatul CE, art. 4 din Directiva 2004/38/CE.
Cât privește excepțiile de la această regulă ele se regăsesc atât în cuprinsul legii interne - art. 38 și 39 din legea nr. 248/2005, cât și în cuprinsul legislației comunitare - art. 27 din Directiva 2004/38/CE.
În cauză se pune deci problema compatibilității normei interne (Legea nr. 248/2005) cu legislația comunitară (Tratatul CE și Directiva 2004/38/CE) și cea a priorității dreptului comunitar față de dreptul intern. Analizând această problemă, tribunalul a reținut următoarele:
Art. 38 lit. a din legea internă nr. 248/2005 prevede că "restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de C mult 3 ani. cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat".
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când norma internă prevede posibilitatea restrângerii dreptului la libera circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
În ceea ce privește problema identificării normei aplicabile în cazul de față, respectiv norma internă sau norma comunitară, tribunalul a făcut aplicarea principiilor de aplicare a dreptului comunitar, astfel cum au fost ele stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție, reținând că "atunci când dispozițiile unei directive apar, din punctul de vedere al conținutului lor, ca fiind necondiționate și suficient de precise, aceste dispoziții pot fi invocate, în absența unor măsuri de transpunere în termenul stabilit, împotriva oricărei dispoziții de drept intern neconforme cu directiva sau dacă sunt de natură să definească drepturi pe care particularii pot să le invoce împotriva statului" (Hotărârea Curții din 19.01.1982, cauza Becker - ).
Examinând conținutul dispozițiilor art. 27 din Directivă, tribunalul a constatat că acestea stabilesc într-un mod precis și lipsit de echivoc cele 3 excepții de la principiul liberei circulații a persoanelor.
De asemenea, examinând conținutul Tratatului de aderare a României la, tribunalul a constatat că România avea obligația ca până la data de 1 ianuarie 2007 să transpună dispozițiile Directivei în dreptul intern, obligație ce nu a fost însă îndeplinită, Legea nr. 248/2005 nefiind până în prezent modificată și armonizată cu dispozițiile cuprinse în Directivă.
În aceste condiții, tribunalul a făcut aplicarea efectului direct al Directivei la situația de fapt din prezenta speță și, în considerarea principiului supremației dreptului comunitar, a constatat că norma aplicabilă în prezentul litigiu, în care se solicită restrângerea dreptului la liberă circulație a unui cetățean român este norma comunitară, respectiv art. 27 și urm. din Directivă.
În privința aplicării normei comunitare la situația de fapt din speța de față, tribunalul a reținut următoarele:
Prin probele administrate în cauza de față reclamanta nu a dovedit că prezența pârâtului ar reprezenta o amenințare reală pentru vreuna dintre valorile sociale ocrotite de art. 27 din Directiva 2004/38/CE. Pentru a se restricționa dreptul persoanei la libera circulație este necesar ca în concret conduita personală a individului în cauză să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu se acceptă justificări care nu iau în considerare particularitățile cazului sau care se bazează pe considerații de prevenire penale. De asemenea condamnările penale anterioare nu constituie un motiv în sine pentru luarea unor măsuri de restrângere a libertății de circulație.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bad eclarat apel în termen legal solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că prima instanță în mod greșit a apreciat că nu s-a dovedit că prezența pârâtului ar reprezenta o amenințare reală pentru vreuna dintre valorile sociale ocrotite de art.27 din Directiva 2004/38/CE întrucât nu a ținut cont și de Decizia Prefectului nr.91 FP 09 134/04.05.2009, prin care s-a dispus returnarea pârâtului din Franța tocmai datorită faptului că pârâtul a săvârșit pe teritoriul acestui stat infracțiunea de furt agravant, comportamentul său constituind o tulburare a ordinii publice.
Ținând seama că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 05.05.2009 pentru motive de ordine publică, ca urmare a deciziei mai sus menționate, cererea reclamantei este pe deplin întemeiată astfel încât măsura restrângerii dreptului la liberă circulație se justifică în sensul art.27 alin.2 teza finală din Directiva 2004/38/CE.
Pârâtul intimat, deși legal citat, nu s-a prezentat personal sau prin reprezentant în fața instanței și nu a depus întâmpinare prin care să își exprime poziția procesuală.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate Curtea, în temeiul art.295 alin.1 pr.civ. reține următoarele:
Prin decizia Prefectului din nr.91 FP 09 134 emisă la 04.05.2009 s-a dispus returnarea la frontieră a pârâtului născut la 02.04.1990, în D, România, luând în considerare că acesta a fost condamnat pe 14.04.2009 de Tribunalul Corecțional din la 1 lună de închisoare pentru furt agravant cu două circumstanțe, tentativă; comportamentul său constituind o tulburare a ordinii publice (8-9, dosar fond).
La aceeași dată, prin decizia Direcției Identificare și, Biroul expertizări din cadrul Prefectului din, s-a dispus îndepărtarea pârâtului cu destinația România, în lipsa unui act care să justifice că el este admis într-un alt stat (6 dosar fond).
Conform talonului întocmit de Poliția de Frontieră din Aeroportul Internațional " " B pârâtul a intrat în România la data de 05.05.2009 (5-6 dosar fond).
Prin declarația dată în aceeași zi, pârâtul a relatat că a intrat pe teritoriul Franței la data de 05.08.2008 iar la data de 09.04.2009 a fost reținut de poliția franceză pentru complicitate la furt, faptă pentru care a fost reținut pentru o perioadă de 3 săptămâni, într-un centru pentru străini, fiind ulterior returnat (4, dosar fond).
În materia liberei circulații a persoanelor având cetățenia română, atât legea internă, cât și legislația comunitară stabilesc regula potrivit căreia dreptul la libera circulație a cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat - art.25 din Constituția României, art.18 din Tratatul CEE și art.4 din Directiva 2004/3/CE.
În mod corect tribunalul a stabilit că norma juridică aplicabilă prezentului litigiu este norma comunitară conform principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct al Directivei 2004/38/CE.
Potrivit art.27 paragraf (1) și (2) din Direcțiva 2004/38/CE, "Sub rezerva dispozițiilor prezentului capitol, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice. Măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică, respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri. Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală".
Din probele administrate rezultă, cu evidență, că motivele de returnare a pârâtului din Franța se referă la săvârșirea unor fapte penale grave, respectiv infracțiunea de furt agravant cu două circumstanțe, faptă pentru care, pârâtul a fost condamnat de Tribunalul Corecțional din la 1 lună de închisoare.
În speță, nu este vorba de o condamnare penală anterioară pentru justificarea măsurii, în sensul art.27 paragraf 2 teza finală din Directiva 2004/38/CE, ci de o condamnare corecțională în temeiul căreia a fost luată măsura returnării de către statul francez iar această măsură s-a pronunțat pentru o faptă de natură să aducă atingere ordinii publice, faptă care a fost recunoscută de pârât prin declarația dată la punctul de trecere a frontierei.
În acest context, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație a pârâtului pe teritoriul Franței, pe o perioadă rezonabilă, cu respectarea principiului proporționalității și întemeiată exclusiv pe conduita acestuia, are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii și siguranței publice din acel stat și este necesară într-o societate democratică pentru responsabilizarea pârâtului în sensul de a conștientiza respectarea unor condiții legale de ședere pe teritoriul statului străin.
Având în vedere că pârâtul intimat nu a invocat în fața instanței de judecată existența unor motive speciale, derogatorii de la aplicarea normei comunitare mai sus menționată, ținând seama de faptul că prin conduita sa pârâtul reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa interesului fundamental al societății privind apărarea ordinii publice Curtea, în temeiul art.296 pr.civ. va admite apelul reclamantei, iar în baza art.27 paragraf (1) și (2) din Directiva 2004/38/CE va admite acțiunea reclamantei și, în consecință, va dispune restrângerea dreptului la libera circulație al pârâtului, CNP -, fiul lui și, născut la data de 02.04.1990 în D jud.M, pe termen de 3 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, împotriva sentinței civile nr. 535 din 29 mai 2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă, astfel:
Admite cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, împotriva pârâtului - și, în consecință:
Dispune restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtului -, CNP: -, fiul lui și, născut la data de 02.04.1990 în D, jud. M, în Franța, pe termen de 3 (trei) luni.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
--- - --- -
GREFIER
- -
RED./MB
15.10.09/7 ex.
jud.fond:
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
