Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 247/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVIL
DECIZIA CIVIL Nr. 247/
Ședința public de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
Judector - -
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
La ordine fiind soluționarea apelului civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALA DE PAȘAPOARTE B, cu sediul în- sector 1 împotriva sentinței civile nr.1115/29.06.2009 pronunțat de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
La apelul nominal au lipsit apelanta-reclamant și intimatul-pârât.
Procedura complet.
S-a fcut referatul cauzei, în sensul c prezentul apel este motivat, timbrat, se solicit judecarea cauzei și în lips, dup care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicit respingerea apelului întrucât actele care au fost depuse nu atest msura interzicerii dreptului la liber circulație.
Curtea rmâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de faț;
Examinând actele și lucrrile dosarului constat:
Prin cererea înregistrat sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta Direcția General de Pașapoarte Bas olicitat restrângerea exercitrii dreptului la libera circulație în Norvegia pentru o perioad de cel mult 3 ani a pârât.
În motivarea cererii a artat c pârâtul a fost returnat din Norvegia la data de 16.05.2009 în baza Acordului de readmisie încheiat cu aceast țar, fiind condamnat pentru primire de bunuri provenite din furt, la 8 luni închisoare.
In drept a invocat disp.art.38 din Legea nr.248/2005.
Tribunalul Galați, prin sentința civil nr.1115/29.06.2009 a respins ca nefondat acțiunea.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, a reținut urmtoarele:
Potrivit art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 se poate dispune restrângerea exercitrii dreptului la liber circulație în strintate cu privire la cetțeanul român care a fost returnat dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Exercitarea dreptului la liber circulație, ca drept fundamental, este în acord atât cu dispozițiile Constituției României, cât și cu prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului și ale Convenției pentru Aprarea Drepturilor Omului și Libertților Fundamentale, ultima, intrat în vigoare la 3 1953, reunind toate cele 40 de state membre ale Consiliului Europei, inclusiv Norvegia, care a ratificat-o la aceeași dat, respectiv 3 1953.
România, la rândul su, a semnat Convenția la 7 octombrie 1993, cu ocazia aderrii sale la Consiliul Europei, ratificând-o ulterior, prin Legea nr. 30/1994.
Conform prevederilor Convenției și Protocoalelor adiționale la aceasta, dreptul la liber circulație poate fi limitat doar în anumite condiții, restrângerea exercitrii acestui drept trebuind s aib un scop legitim, iar msura s fie proporțional cu conduita persoanei aflate pe teritoriul altui stat, conduit de natur c afecteze ordinea și securitatea public a acelui stat.
Împrejurarea c Norvegia, țara de unde pârâtul a fost returnat, nu este membr a Uniunii Europene, nu are relevanț în speț, în condițiile în care, așa cum s-a artat, aceast țar a ratificat, la 3 1953, Convenția pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale și o mare parte a protocoalelor adiționale, printre care și Protocolul adițional nr. 4.
În acest context al analizei este de observat, totodat, c cerințele restrictive în care poate fi dispus restrângerea dreptului unei persoane la libera circulație, consacrat și de art. 25 Constituția României, sunt enunțate și prin dispozițiile art. 53 din Constituție.
Potrivit dispoziției constituționale menționate, exercițiul unor drepturi sau al unor libertți poate fii restrâns numai prin lege și numai dac se impune, dup caz pentru: aprarea securitții naționale, a ordinii, a sntții ori a moralei publice, a drepturilor și a libertților cetțenilor; desfșurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitți naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav", iar restrângerea poate fi dispus numai dac este necesar într-o societate democratic, msura trebuind s fie proporțional cu situația care a determinat-o, s fie aplicat în mod nediscriminatoriu și fr a aduce atingere existenței dreptului sau a libertții.
Instanța a reținut astfel c msura de returnare cetțeanului român dispus de autoritțile statului norvegian nu este suficient prin ea însși pentru ca instanța român s interzic dreptul de circulație al cetțeanului su pe teritoriul statului din care a fost returnat, necesitatea restrângerii dreptului la libera circulație urmând a se aprecia de ctre instanța național prin raportare la situația concret a cetțeanului în cauz.
Instanța a apreciat c împrejurarea c pârâtul a fost condamnat pe teritoriul la pedeapsa închisorii pentru svârșirea unei infracțiuni de primire de bunuri provenite din furt, pedeaps pe care a executat-o, conform declarației sale, nu constituie în sine, motivul suficient al îngrdirii libertții de circulație, cât vreme în cauz nu exist dovezi c pârâtul ar persista în svârșirea unor fapte penale, pentru a se putea reține c conduita persoanei în cauz constituie o amenințare real, prezent și suficient de grav la adresa unui interes fundamental al societții.
În raport de aceste considerente instanța a apreciat c prin limitarea exercitrii dreptului pârâtului la libera circulație, astfel cum solicit reclamanta, s-ar ajunge la nesocotirea principiului proporționalitții în adoptarea msurii restrictive, astfel c cererea formulat de reclamant se apreciaz ca fiind neîntemeiat și urmeaz în consecinț a fi respins.
Impotriva acestei decizii civile a declarat apel Direcția General de Pașapoarte, care, în esenț, a artat c intimatul a fost returnat din Norvegia la 16.05.2009 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu aceast țar, iar autoritțile române nu pot cenzura msura referitoare la returnare.
Temeiul acțiunii la constituit msurii returnrii și sunt aplicabile prevederile art.38 lit.a și ale art.39 alin.1 din legea nr.248/2005.
Apelanta a artat c singura condiție necesar pentru dispunerea msurii restrângerii exercitrii dreptului la liber circulație este aceea a returnrii dintr-un sat cu care țara noastr are încheiat un acord de readmisie.
Art.25 din Constituție prevede c legea stabilește condițiile exercitrii acestui drept, ceea ce înseamn c libertatea circulației cetțenilor nu este absolut, c trebuie s se desfșoare potrivit unor reguli și c aceste reguli sunt stabilite de Legea nr.248/2005.
Dispozițiile art.5 din acest act normativ prevd obligațiile cetțenilor români pe perioada șederii lor în strintate, iar art.29 din Declarația Universal a Drepturilor Omului stipuleaz c, în exercitarea drepturilor și libertților sale, fiecare om nu este supus decât numai îngrdirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaștere și respectare a drepturilor și libertților altora.
Aceste îngrdiri sunt stabilite de Legea nr.248/2005, iar autoritțile române nu pot cenzura legea altui stat sub aspectul dreptului de liber circulație și al aplicrii efective a msurilor dispuse, așa cum este msura returnrii.
Apelanta a redat conținutul art.38 din Legea nr.248/2005 și a artat c ține de opțiunea legiuitorului s instituie anumite cerințe specifice în care cetțenii români pot circula în strintate, iar art.38 din Legea nr.248/2005 reglementeaz una dintre obligațiile ce trebuie respectate de ctre cetțenii români aflați în strintate.
Msura dispus prin art.38 lit.a din aceast lege se circumscrie situațiile expres prevzute de art.53 din Constituție, respectiv aprarea securitții naționale și a ordinii publice, având în vedere c problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezint interes atât pe plan intern, cât și extern. S-a precizat c dispozițiile din expunerea de motive a Legii nr.248/2005 sunt în acest sens și c msura restrângerii dreptului la liber circulație a persoanelor returnate în baza unui acord de readmisie nu încalc prevederile Constituției, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțional prin Decizia nr.855 din 28 noiembrie 2006.
S-a artat cum este definit libertatea de circulație în art.2 din Protocolul nr.4 la Convenția pentru aprarea drepturilor omului și libertților fundamentale și s-a susținut c sancțiunea impus de art.38 din Legea nr.248/2005 constituie o msur necesar într-o societate democratic pentru protejarea drepturilor și libertților altora și este justificat de interesul public.
Apelul declarat este nefondat.
Reclamanta a solicitat restrângerea exercitrii dreptului pârâtului la libera circulație în Norvegia în temeiul art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetțenilor români în strintate.
Conform art.39 alin.1 din Legea nr.248/2005 în situația prev. de art.38 lit.a, msura se dispune, la solicitarea Direcției Generale de Pașapoarte, cu privire la Statul de pe teritoriul cruia a fost returnat persoana de ctre tribunalul în a crei raz teritorial se afl domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în strintate, de ctre Tribunalul Bucure ști.
Așadar, luarea acestei msuri este de competența instanței judectorești crora, în lipsa unei prevederi care s dispun altfel, nu le poate fi restrâns dreptul de apreciere și analizare a dovezilor administrate în cauz.
Intr-adevr, libertatea de circulație a persoanelor nu este nu este absolut, ea trebuind s se desfșoare cu respectarea cerințelor legii materiale speciale la care trimite art.25 alin.1 teza II din Constituție. Or, Legea nr.248/2005 nu stabilește c, prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetțean român, trebuie s se dispun restrângerea exercitrii dreptului acestuia la liber circulație. Dac legiuitorul ar fi dorit ca simpla luare a msurii returnrii s angajeze în mod direct restrângerea exercitrii dreptului la liber circulație, ar fi stipulat c o asemenea restrângere opereaz de drept.
In concluzie, în virtutea dreptului de analiz și apreciere,instanța de fond a stabilit c, în raport de circumstanțele personale ale pârâtului, chiar dac acesta a fost returnat din Norvegia unde a fost condamnat și a executat o pedeaps penal aceast situație nu este suficient pentru îngrdirea exercițiului dreptului la circulație a pârâtului în baza art.38 lit.a din Legea nr.248/2005.
Circumstanțele personale ale pârâtului neatrgând incidența niciunuia dintre cazurile prev. de art.53 din Constituția României, Curtea apreciaz c soluția Tribunalului Galați este temeinic și legal și în consecinț, apelul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALA DE PAȘAPOARTE B, cu sediul în- sector 1 împotriva sentinței civile nr.1115/29.06.2009 pronunțat de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședința public din 30.09.2009.
Președinte, Judector,
- - - -
Grefier,
- -
Red.AI-09.10.2009
Dact.MH-14.10.2009/7 ex.
Fond:
Com.5 ex:
- Ministerul Administrației și internelor - Direcția gen.de pașapoarte B,-, sector 1, cod -
- Inspectoratul General al Poliției de Frontier B-str.- nr.2-4,sect.5,cod -
- Instituția Prefectului Județului G - Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple - Domneasc nr.102 - cod -
-, G,-, -.2,.4,.3,.111, jud.G, cod -
- Parchetul de pe lâng Curtea de APEL GALAȚI
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Simona Bacșin
