Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 253/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.253/
Ședința publică din 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - - -
Ministerul Public, reprezentat prin procuror -
La ordine fiind judecarea apelului declarat de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor B, cu sediul în B- sector 6, împotriva sentinței civile nr.1049 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal lipsă apelanta și intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că apelanta a trimis la instanță la data de 30 septembrie 2009, cerere prin care solicită soluționarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.242 cod pr. civilă, și la care a atașat Ordinul de plată nr.1962 din 29 septembrie 2009 privind plata sumei de 4 lei taxă judiciară de timbru, ordin pe care a aplicat timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea apelului formulat, considerând că instanța de fond, în urma analizei probelor administrate în cauză, a pronunțat o sentință legală și temeinică, ce urmează a fi menținută ca atare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor B, a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia, a pârâtului .
In motivarea cererii a arătat că pârâtul a fost returnat din Italia, în baza Decretului de expulzare, datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în această țară, împotriva numitului, dispunându-se măsura interzicerii de a se mai afla pe teritoriul Italiei.
Mai invocă reclamanta că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România, le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 5, 38 și 39 din Legea nr.248/2005, invocând de asemenea și dispozițiile art.2 alin.1 din Convenția bilaterală, precum și dispozițiile art.2 din Protocolul adițional nr.4 la.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr.1049 din 22 iunie 2009 respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Că dispozițiile art.27 din Directiva 2004/38/CE stabilesc într-un mod precis și lipsit de echivoc cele trei excepții de la principiul liberei circulații a persoanelor.
Că România avea obligația după 1.01.2007 să transpună dispozițiile Directivei în dreptul intern, obligație ce nu a fost însă îndeplinită, Legea 248/2005 nefiind până în prezent modificată și armonizată cu dispozițiile cuprinse în Directivă.
Norma internă prevăzând o categorie mai largă de situații posibile când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Astfel a reținut instanța de fond că norma internă fiind parțial incompatibilă cu norma comunitară, reclamanta nefăcând dovada că pârâtul, se află în una din cele trei situații de excepție care ar restricționa dreptul la libera circulație în statele membre
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor B, criticând-o, pentru următoarele motive;
Chiar și în condițiile existenței principiilor priorității dreptului comunitar și al aplicării directe a acestuia, aplicarea măsurii restrângerii exercițiului dreptului la libera circulație în străinătate al unui cetățean român, reglementată de art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, este condiționată de returnarea acelui cetățean dintr-un alt stat în baza unui Acord de readmisie încheiat între România cu acest stat, dacă acel cetățean a încălcat legislația statului de unde a fost returnat.
Mai arată că dispozițiile legale susmenționate nu au fost modificate prin nici un act normativ și nu există nici un impediment ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 1.05.2007.
Că textul condiționează instituirea restricției decât de returnarea prin acordul de readmisie, dar nu și verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea, precum și a pericolului real pe care îl prezintă persoana în cauză pentru care s-a dispus măsura interzicerii de a se întoarce pe teritoriul Italiei, pentru o perioadă de la 5 la 10 ani, sub sancțiunea executării pedepsei privative de libertate.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel, constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente;
In speță, se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României, în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene, după data aderării.
In raport de dispozițiile art.20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor, cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la. necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitare în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
In schimb, art.27 din Directiva 2004/38/CE prevede că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică și siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
Curtea, constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Cum însă pârâtului i s-a aplicat măsura interzicerii de a se întoarce pe teritoriul Italiei, pe o perioadă de la 5 la 10 ani, o nouă sancțiune aplicată conform legii naționale nu ar avea nici un efect juridic în speță.
In consecință pentru considerentele expuse, urmează a fi respins apelul declarat de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor B, cu sediul în B- sector 6, împotriva sentinței civile nr.1049 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red. /5.10.2009
Tehn.
7 ex./7.10.2009
fond -
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila
