Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 255/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.255/
Ședința publică din 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - - -
Ministerul Public, reprezentat prin procuror -
La ordine fiind judecarea apelului declarat de reclamanta Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, din Ministerul Administrației și Internelor cu sediul în B- sector 6, împotriva sentinței civile nr.518 din 20 august 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
La apelul nominal lipsă apelanta și intimata
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că apelanta a trimis la instanță la data de 30 septembrie 2009, cerere prin care solicită soluționarea cauzei, conform dispozițiilor art.242 cod pr. civilă, și la care a atașat Ordinul de plată nr.1966 din 29 septembrie 2009 privind plata sumei de 4 lei taxă judiciară de timbru, ordin pe care a aplicat timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul Parchetului, pune concluzii de respingerea apelului formulat, considerând că instanța de fond în urma analizării probatoriilor din dosar, a pronunțat o sentință legală și temeinică, ce se impune a fi menținută ca atare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanta Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor B, a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtei
In motivarea cererii arată că pârâta a fost expulzată din Italia, la data de 13 iulie 2009, în baza Decretului Prefectului de, conform decretului de expulzare, datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în Italia, împotriva numitei I, dispunându-se măsura interzicerii de a se mai afla pe teritoriul Italiei.
Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr.518 din 2o august 2009 respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară.
Măsura care se cere a fi luată față de pârât este disproporționată, în raport cu scopul urmărit și încălcă astfel dreptul la liberă circulație.
De aceea, față de art. 27 alin. 2 din Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului doar pentru motivul ca acesta a săvârșit o infracțiune, încalcă principiul liberei circulații a persoanelor, atâta timp cât noțiunea de ordine publică variază de la un stat membru la altul.
Reclamanta nu a făcut dovada unei condamnări a pârâtei pentru practicarea prostituției, acesta fiind singurul temei pentru care s-a solicitat restrângerea dreptului astfel că nu se justifică măsura solicitată prin acțiune.
Simpla afirmație a reclamantei referitoare la comportamentul pârâtei nu este suficientă pentru luarea măsurii legale solicitate.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Administrației și B, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente;
Potrivit art.27 din Directiva nr.2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. In aliniatul 2 al aceluiași text prevede că, măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze pe conduita persoanei în cauză.
Având în vedere exigențele legislației Uniunii Europene, România trebuie să probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală și că prezența fără respectarea condițiilor legale de intrare și ședere a pârâtului pe teritoriul unor state membre ale UE ar dovedi exact contrariul, cu repercursiuni negative asupra tratamentului aplicat cetățenilor români ce locuiesc cu forme legale.
In aceste condiții, apreciază că în mod greșit instanța de fond la judecarea cauzei, nu a luat în considerare dispozițiile obiectivului nr.2 lit.d din Hotărârea Guvernului nr.1347/2007, precum și a Decretului Prefecturii Provinciei.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel, constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente;
In speță, se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României, în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene, după data aderării.
In raport de dispozițiile art.20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor, cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la. necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitare în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
In schimb, art.27 din Directiva 2004/38/CE prevede că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică și siguranță publică sau sănătate publică.
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice, sau sănătății publice, pe când dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
In aceste condiții, Curtea, constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Cum reclamanta nu a făcut dovada unei condamnări a pârâtei pentru practicarea prostituției, nu se justifică măsura solicitată prin acțiune, așa cum a reținut și prima instanță, care a făcut o corectă aplicare a principiilor de interpretare stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor B, cu sediul în B- sector 6, împotriva sentinței civile nr.518 din 20 august 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red. /6.10.2009
Tehn.
7 ex./7.10.2009
fond -
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila
