Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 260/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 260/
Ședința publică din 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
La ordine fiind soluționarea apelului civil formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din cadrul ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1, str. -, nr. 29 împotriva sentinței civile nr. 1023 din 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul ( CNP: -) domiciliat în G,--3, în acțiunea civilă având ca obiect limitarea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate în baza Legii 248/2005.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în sumă de 0,4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei; s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea ca nefondată a cererii de apel și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței dată de instanța de fond. Arată faptul că în mod corect instanța a stabilit faptul că în cauză nu sunt incidente cauzele pentru care se poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulație.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul, să se dispună restrângerea dreptului la libera circulație în Franța a pârâtului.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 1023 din 18.06.2009 a respins cererea.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Reclamanta arată că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 15.05.2009 în baza Acordului readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin nr.HG 278/1994. Prevederile acestui acord stabilesc ca fiecare parte contractantă să readmită, la cererea celeilalte părți contractante, fără formalități, persoana care nu a îndeplinit condițiile de intrare sau nu mai îndeplinește cerințele privind șederea, aplicabile pe teritoriul statului părții contractante solicitante. Acest acord are la bază dorința de a înlesni readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, în spirit de colaborare și în scopul asigurării unei mai bune aplicări a dispozițiilor privind circulația persoanelor.
Prin decizia Prefecturii nr. 91FP09057, s-a dispus returnarea pârâtului la frontieră pe motiv că, la 13.02.2009 a fost condamnat de Tribunalul Corecțional din, la o pedeapsă de 4 luni de închisoare pentru furt agravat cu două circumstanțe, comportamentul său constituind o tulburare la adresa ordinii publice.
Din procesul verbal de consemnare a declarației pârâtului reiese că, acesta a ieșit din țară la data de 15.02.2008 prin vama Nădlac, cu destinația Spania, locuind și muncind la o firmă de construcții fără forme legale, în orașul. În luna ianuarie a anului 2009 s-a deplasat în Franța unde a căutat de muncă, fiind reținut de autoritățile franceze pe motiv de furt.
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară.
Astfel, reține instanța de fond că măsura ce se solicită a fi luată față de pârât este disproporționată, în raport cu scopul urmărit și încalcă astfel dreptul la liberă circulație.
Pârâtul a fost returnat din Franța întrucât la data de 13.02.2009 a fost condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru furt agravat cu două circumstanțe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte criticând-o pentru următoarele motive;
Intimatul a fost returnat din Franța la data de 15.05.2009, în baza Acordului de readmisie și în conformitate cu prevederile acordului autorităților române nu se pot opune returnării statului parte la acord.
Măsura restrângerii se justifică, în acțiunea de față, pentru apărarea ordinii, situație prevăzută printre cele limitative enumerate de art. 53 din Constituție.
Apreciază apelanta că măsura prevăzută prin art. 38 lit. a se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă înțeles atât pe plan intern cât și extern.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel invocate Curtea constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente;
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva 2004/30/, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică.
În aliniatul 2, textul prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul Uniunii Europene statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, limitarea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține apelanta.
Limitarea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, deoarece dispozițiile dreptului comunitar au prioritate și sunt obligatorii pentru judecătorul național.
În cauză, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 27 din Directivă, nu s-a dovedit pericolul pentru ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică.
Or, față de art. 27 alin. 2 din directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului pârât doar pe motiv de ședere ilegală în Franța, ar fi încălcat principiul proporționalității.
Față de considerentele expuse mai sus urmează a se respinge ca nefondat apelul reclamantei, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul reclamantei DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din cadrul ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1, str. -, nr. 29 împotriva sentinței civile nr. 1023 din 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul ( CNP: -) domiciliat în G,--3, în acțiunea civilă având ca obiect limitarea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate în baza Legii 248/2005.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 06 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./09.10.2009
Tehnored. decizie
7 exp./12.10.2009
Com. 5 exp./13.10.2009
Fond: Tribunalul Galați - judecător
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa
