Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 266/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 266/
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 2: George Popa
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
La ordine fiind soluționarea apelului civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr.1166/08.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
La apelul nominal au lipsit apelanta-reclamantă și intimatul-pârât.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că apelul este timbrat, s-a depus prin fax ordinul de plată nr.2297/05.10.2009 reprezentând taxa judiciară de timbru în val. de 4 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei, se solicită judecarea cauzei și în lipsă după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte - Bas olicitat ca prin hotărâre judecătorească să fie restrâns dreptul pârâtului la libera circulație în Cehia, pe o perioadă de cel mult 3 ani, motivat de faptul că la data de 14.05.2009 a fost returnat în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin HG nr.152/1994.
Prevederile acestui acord stabilesc ca fiecare parte contractantă să preia pe teritoriul statului săi, la cererea celeilalte părți contractante, fără formalități deosebite, cetățenii proprii care nu îndeplinesc sau încetează să îndeplinească condițiile legale privind intrarea sau șederea pe teritoriul statului părții solicitante. Acest acord are la bază dorința de a reglementa predarea și preluarea cetățenilor proprii și condițiile tranzitării prin cele două țări a cetățenilor din terțe țări și a persoanelor fără cetățenie, a căror intrare sau ședere pe teritoriul celuilalt stat este ilegală, în concordanță cu uzanțele internaționale în domeniu și cu obligațiile internaționale asumate.
Din declarația pârâtului coroborată cu adresa român de Interne de la Praga nr. -/27.05.2009, rezultă că pârâtul a ieșit din țară pe data de 02.02.2006 cu destinația Cehia, unde pe data de 14.11.2006 a fost reținut de poliția cehă, fiind apoi judecat pentru săvârșirea infracțiunii de furt și condamnat pe data de 17.03.2008 de Judecătoria Districtuală Praga 10 la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni și pedeapsa complementară a expulzării din Republica Cehă pentru o perioadă de 10 ani.
Reclamanta a invocat prevederile art. 5, art. 38-39 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate cu modificările și completările ulterioare, și Directiva nr. 2004/38/CE.
Reclamanta, în dovedirea acțiunii s-a folosit de proba cu înscrisuri, depunând la dosar, conform dispozițiilor art. 112.pr.civilă, copii certificate după declarația pârâtului, talon de returnare și dovada plății taxei de timbru în original.
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță, nu a formulat întâmpinare și nici probatorii în combaterea acțiunii.
În speță se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului, și anume, dreptul la libera circulație prevăzut de disp.art. 25 din Constituția României. Prin urmare, în raport de disp.art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, nefiind astfel ținută de a aplica în litera lor doar dispozițiile legii interne, în speță, dispozițiile Legii nr. 248/2005.
În acest context, orice instanță națională trebuie ca, într-o cauză ce intră în jurisdicția sa, să aplice dreptul comunitar în totalitatea sa, și să protejeze drepturile pe care acesta le conferă cetățenilor și este obligată, ca atare, să nu aplice orice prevedere din dreptul național care ar putea veni în conflict cu dreptul comunitar, fie anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a regulii comunitare.
Potrivit dispozițiilor art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 " restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățeanului român poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acest stat".
În schimb potrivit art. 27 din Directiva 2004/38/CE " statele membre pot restrânge libertatea de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive deordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
Norma comunitară prevede așa dar în mod limitativ doar trei situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când norma internă prevede posibilitatea restrângerii dreptului la libera circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie fără a face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În acest context, în considerarea principiului supremației dreptului comunitar, se constată că norma aplicabilă în prezenta cauză, este norma comunitară respectiv art. 27 și urm. din Directiva 2004/38/CE și că simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea germană referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică pentru a se putea admite acțiunea de față.
Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 1166 din 08.07.2009, a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele:
Potrivit normei comunitare din 29 aprilie 2004 Consiliului și Parlamentului European se consacră dreptul la liberă circulație a cetățenilor Uniunii Europene. Art. 27 al.2 din Directiva nr. 2004/38/CE prevede că restrângerea liberei circulații a persoanei se poate face doar pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Or, astfel de motive nu pot rezulta în mod suficient din faptul însuși al expulzării, pentru că ar însemna că principiul proporționalității în adoptarea măsurii să nu mai intereseze și astfel, să fie ignorată exigența normei comunitare care a enunțat în art. 14 din Tratatul principiul liberei circulații a cetățenilor europeni care are aplicabilitate diversă și se bucură de supremație în raport de reglementarea internă.
Cetățeanului român nu i se mai poate interzice ieșirea de pe teritoriul țării cu referire la art. 39 lit.a) din Legea nr. 248/2005, normă ce și-a găsit aplicabilitatea atâta vreme cât România nu aderase la Uniunea Europeană și cât timp nu venea în conflict cu norme de drept comunitar cărora trebuie să li se asigure preeminență.
Tribunalul ca instanță, deci autoritate a statului, îi revine obligația de transpunere în legislația internă a normei comunitare, aplicând dreptul comunitar rezultanta este protejarea drepturilor conferite de aceasta persoanelor.
Altminteri, ar însemna că, prin măsurile dispune înainte de transpunerea normelor comunitare să nu mai poată fi realizat obiectivul propus de acestea, ceea ce ar contraveni jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, potrivit căreia "jurisdicțiile naționale sunt obligate să se abțină să interpreteze dreptul intern într-un mod care ar risca serios, după epuizarea termenului de transpunere, realizarea obiectivului propus de respectiva directivă".
În speță, pârâtului nu i se poate restrânge dreptul la liberă circulație care nu este aceeași instituție cu instituția privării de libertate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Din dispozițiile Legii 248/2005, art. 38 lit. a și art. 39 alin. 1, rezultă că singura condiție necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate, este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un stat cu care țara noastră are încheiat acord de readmisie. Prim urmare, legea nu condiționează instituirea restricției decât de returnare prin acordul de readmisie, nu și de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea, precum și a pericolului real pe care îl prezintă persoana în cauză pentru valorile sociale protejate.
În conformitate cu art. 5 din Legea 248/2005 " pe perioada șederii lor în străinătate, cetățenii români au următoarele obligații: - să respecte legislația României și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României ori care să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale; - să respecte legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și după caz de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia sau prin documentele internaționale încheiate cu România."
Consideră că prin folosirea sintagmei - legea stabilește condițiile exercitării acestui drept -, legiuitorul constituant a stipulat că libertatea circulației cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare potrivit unor reguli, cu îndeplinirea și respectarea unor condiții stabilite de lege.
De asemenea, învederează că art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului stipulează că: " În exercitarea drepturilor și libertăților sale, fiecare om nu este supus decât numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaștere și respectare a drepturilor și libertăților altora.". Or, Legea nr. 248/2005 este cea care stabilește aceste îngrădiri, cărora cetățenii români, fără discriminare, trebuie să li se supună.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea Direcției Generale de Pașapoarte. Art. 1 din H- nr. 278/1994 prevede următoarele: " Fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul statului să, la cererea celeilalte părți contractante și fără formalități, orice persoană care - nu mai îndeplinește cerințele privind șederea, aplicabile pe teritoriul statului părții contractante solicitante (.)".
Consideră că autoritățile române nu pot cenzura legea altui stat, nici sub aspectul dreptului la libera circulație, nici sub cel al aplicării efective a măsurilor dispuse, așa cum este măsura de returnare.
Mai arată apelanta că prin acțiunea formulată a respectat norma edictată de legiuitorul național, în apărarea unui interes general al statului român și în baza unei obligații asumate de țara noastră prin acorduri internaționale de a stopa migrația ilegală.
Având în vedere cele de mai sus, consideră că sunt întrunite condițiile legale pentru restrângerea exercitării dreptului la libera circulație intimatului pârât din statul unde a fost returnat, respectiv Cehia.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel, Curtea constată apelul nefondat pentru următoarele considerente;
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că " statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, Curtea constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul s-ar afla într-una din cele situații ce ar impune restricționarea dreptului la libera circulație în spațiul Uniunii Europene reține, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiilor de interpretate stabilite în jurisprudența la Curtea Europeană de Justiție.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din Ministerul Administrației și Internelor cu sediul în B, sect. 1,-, împotriva sentinței civile nr. 1166 din 08.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07.10.2009.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.GP -12.10.2009
Tehnored.MH-14.10.2009/7 exp.
Fond:
Com. 5 exp.:
- Ministerul Administrației și internelor - Direcția gen.de pașapoarte B,-, sector 1, cod -
- Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B-str.- nr.2-4,sect.5,cod -
- Instituția Prefectului Județului G - Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple - Domnească nr.102 - cod -
- - com.Independența, jud.G, cod -
- Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Președinte:Luminita CristeaJudecători:Luminita Cristea, George Popa
