Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 267/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 267/
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 2: George Popa
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea apelului civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALA DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1116/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
La apelul nominal au lipsit apelanta-reclamantă și intimatul-pârât.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că apelul este timbrat, se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat. Consideră că dacă s-ar limita exercitarea dreptului pârâtului la liberă circulație, s-ar ajunge la nesocotirea principiului proporționalității în adoptarea măsurii restrictive.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Galați reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Norvegia pentru o perioadă de cel mult trei ani a pârâtului.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Norvegia la data de 16.05.2009 în baza Acordului de readmisie încheiat între România și Norvegia, aprobat prin Legea nr. 69/2003.
Reclamanta a mai arătat că art. 5 din Legea nr. 248/2005 reglementează obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii în străinătate și că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și că, pe lângă îndeplinirea condițiilor de călătorie în străinătate prevăzute de legea română, pârâtul trebuie să îndeplinească și alte obligații, stabilite de statele în care călătorește. Returnarea unui cetățean român se dispune evident atunci când s-a încălcat ordinea juridică a statului respectiv, iar măsura returnării face dovada deplină că pârâtul nu a respectat condițiile de călătorie în străinătate în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile norvegiene.
Reclamanta a menționat că România trebuie să își probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală, iar prezența pârâtului și a altor persoane aflate în situații similare pe teritoriul, fără respectarea condițiilor legale de intrare și ședere ar dovedi contrariul, cu repercusiuni negative asupra tratamentului aplicat în materie de vize cetățenilor români.
A mai arătat reclamanta că Centrul de Cooperare internațională a comunicat că pârâtul a fost subiectul ordinului de expulzare al Curții Districtului la 16.02.2009 fiind condamnat la 8 luni închisoare pentru primire de bunuri provenite din furt și că în declarația dată de pârât acesta a arătat că la data de 28.10.2008 a ieșit din țară cu destinația Norvegia, a locuit în orașul la un cetățean român, iar la data de 10.12.2008 a fost reținut de autoritățile norvegiene, în urma unui control de rutină efectuat în locuința lui R fiind descoperite componente electronice a căror proveniență el nu a cunoscut-o și a executat o pedeapsă de 5 luni și 5 zile închisoare.
În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 5, 38 și 39 din Legea nr. 248/2005.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță, nu a formulat întâmpinare și nu a administrat probe.
Prin sentința civilă nr.1116/2009 a Tribunalului Galațis -a respins cererea ca nefondată.
Analizând actele depuse de reclamantă la dosar instanța reține că pârâtul a fost returnat din Norvegia la data de 16.05.2009.
Potrivit art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 se poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate cu privire la cetățeanul român care a fost returnat dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Exercitarea dreptului la liberă circulație, ca drept fundamental, este în acord atât cu dispozițiile Constituției României, cât și cu prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului și ale Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ultima, intrată în vigoare la 3 septembrie 1953, reunind toate cele 40 de state membre ale Consiliului Europei, inclusiv Norvegia, care a ratificat-o la aceeași dată, respectiv 3 septembrie 1953.
România, la rândul său, a semnat Convenția la 7 octombrie 1993, cu ocazia aderării sale la Consiliul Europei, ratificând-o ulterior, prin Legea nr. 30/1994.
Conform prevederilor Convenției și Protocoalelor adiționale la aceasta, dreptul la liberă circulație poate fi limitat doar în anumite condiții, restrângerea exercitării acestui drept trebuind să aibă un scop legitim, iar măsura să fie proporțională cu conduita persoanei aflate pe teritoriul altui stat, conduită de natură că afecteze ordinea și securitatea publică a acelui stat.
Împrejurarea că Norvegia, țara de unde pârâtul a fost returnat, nu este membră a Uniunii Europene, nu are relevanță în speță, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, această țară a ratificat, la 3 septembrie 1953, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și o mare parte a protocoalelor adiționale, printre care și Protocolul adițional nr. 4.
În acest context al analizei este de observat, totodată, că cerințele restrictive în care poate fi dispusă restrângerea dreptului unei persoane la libera circulație, consacrat și de art. 25 Constituția României, sunt enunțate și prin dispozițiile art. 53 din Constituție.
Potrivit dispoziției constituționale menționate, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fii restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav" [alin. 1], iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, măsura trebuind să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății [alin. 2].
Instanța a reținut astfel că măsura de returnare cetățeanului român dispusă de autoritățile statului norvegian nu este suficientă prin ea însăși pentru ca instanța română să interzică dreptul de circulație al cetățeanului său pe teritoriul statului din care a fost returnat, necesitatea restrângerii dreptului la libera circulație urmând a se aprecia de către instanța națională prin raportare la situația concretă a cetățeanului în cauză.
La dosar a fost depusă declarația dată de pârât la data de 16.05.2009, în care acesta a menționat că la data de 28.10.2008 a ieșit din țară cu destinația Norvegia, a locuit în orașul la numitul R, iar la data de 10.12.2008, în urma unui control de rutină efectuat în locuința lui R, au fost descoperite componente electronice a căror proveniență el nu a cunoscut-o și a fost condamnat la 8 luni închisoare, din care a executat 5 luni și 5 zile.
Instanța a apreciat însă că împrejurarea că pârâtul a fost condamnat pe teritoriul la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unei infracțiuni de primire de bunuri provenite din furt, pedeapsă pe care a executat-o, conform declarației sale, nu constituie în sine, motivul suficient al îngrădirii libertății de circulație, câtă vreme în cauză nu există dovezi că pârâtul ar persista în săvârșirea unor fapte penale, pentru a se putea reține că conduita sa constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
În raport de aceste considerente instanța a apreciat că prin limitarea exercitării dreptului pârâtului la libera circulație, astfel cum solicită reclamanta, s-ar ajunge la nesocotirea principiului proporționalității în adoptarea măsurii restrictive, astfel că cererea formulată de reclamantă s-a apreciat ca fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr.1116/2009 a Tribunalului Galația declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente;
Instanța a respins cererea invocând prevederile dreptului comunitar, respectiv, Directiva 38/2000/CE și Tratatul de instituire a Comunității Europene, iar Norvegia nu este stat membru al Uniunii Europene.
Returnarea unui cetățean român dintr-un stat străin, și readmisia acestuia în țară în baza unui Acord de readmisie, se aplică când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat de către cetățeanul român cu privire la care se solicită returnarea.
În urma verificărilor efectuate, autoritățile norvegiene au comunicat prin intermediul Centrului de Cooperare Internațională, faptul că pârâtul a fost returnat, având în vedere condamnarea la 8 luni închisoare pentru complicitate la furt.
Mai învederează apelanta că în aplicarea dispozițiilor art. 38 și 39 din Legea nr. 248/2005 și a dispozițiilor provăzute în Protocolul Adițional nr. 4 la. nu există nici un impediment legal ca aceste dispoziții să fie aplicate.
Cerințele limitărilor reglementate de Protocolul nr. 4 se referă la prevederea lor de către lege și la existența unui scop legitim pe care să-l urmărească privind securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția drepturilor și libertăților altora.
Aceste limitări trebuie să aibă și caracter necesar într-o societate democratică, necesitate raportată la existența unei proporționalități în scopul urmărit prin aplicarea limitărilor și mijloacelor folosite pentru realizarea lui.
Că prin fapta sa, pârâtul a încălcat prevederile art. 5 ale Legii 248/2005 care stabilesc obligația cetățeanului român de a respecta legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care i s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv în condițiile stabilite prin legislația acestuia și prin documentele internaționale încheiate cu România.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel invocate constată apelul nefondat pentru următoarele considerente;
Pârâtul a fost returnat din Norvegia în baza notei de deportare, în data de 16.05.2009, după ce a executat o sentință cu privare de libertate.
De asemenea, se face mențiunea că" poliția consideră că această persoană nu prezintă nici o amenințare pentru sine sau pentru alții".
Susținerile reclamantei din acțiune cu privire la fapta săvârșită de pârât, perioada reținerii, nu rezultă din nici un act depus la instanță.
Reclamanta a solicitat restrângerea exercitării dreptului intimatului la libera circulație în Norvegia în temeiul dispozițiilor art. 38 lit. a din Legea 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
Conform art. 39 alin. 1 din lege, în situația prevăzută la art. 38 lit. a măsura se dispune la solicitarea Direcției Generale de pașapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de către Tribunalul București.
Așadar, luarea acestei măsuri este de competența instanțelor judecătorești cărora, în lipsa unei prevederi care să dispună altfel, nu le poate fi restrâns dreptul de apreciere și analizare a dovezilor administrate în cauză.
Într-adevăr, libertatea circulației cetățenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare cu respectarea legii materiale speciale, la care trimite art. 25 alin. 1, teza a II a din Constituție. Or, Legea 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate nu stabilește că prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetățean român, trebuie să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație.
Conform art. 2 alin. 3 și 4 din CEDO - ratificată de România prin Legea nr.30/1994 exercitarea dreptului la libera circulație nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor libertăților altora.
Întrucât reclamanta nu a probat, în condițiile art. 1169 cod civil, incidența vreuneia din cauzele ce pot face obiectul restrângerii exercițiului dreptului la libera circulație, reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, situațiune în care în conformitate cu disp. art. 296 cod proc.civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALA DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1116/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07.10.2009.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.LC-20.10.2009
Dact.MH-27.10.2009/7 ex.
Fond:
Com.5 ex:
- Ministerul Administrației și internelor - Direcția gen.de pașapoarte B,-, sector 1, cod -
- Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B-str.- nr.2-4,sect.5,cod -
- Instituția Prefectului Județului G - Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple - Domnească nr.102 - cod -
- - G,-, -.2,.2,.59, Cod -
- Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Președinte:Luminita CristeaJudecători:Luminita Cristea, George Popa
