Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela JUDECĂTOR
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, apelul civil promovat de apelantul-reclamant INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr. 723 din 02.10.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, în sensul că apelul se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, prin motivele de apel și prin concluziile de la fila 19 dosar s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la 21 dosar prin serviciul arhivă al instanței apelantul a depus originalul chitanței privind plata taxei de timbru și timbrul judiciar, după care:
Instanța, constată apelul declarat în termen, legal timbrat.
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului parchetului.
Procuror având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.723/C/ 02.10.2009 a Tribunalului Neamț, s-a respins cererea formulată de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor având ca obiect restrângerea dreptului la libera circulație în Italia față de pârâta -.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din data de 7.08.2009, reclamantul INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, a solicitat în temeiul dispozițiilor art.2 lit.d din HG nr.1347/2007, coroborate cu prevederile art.38 lit.b din Legea nr.248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Italia în privința pârâtei -.
În motivare, reclamantul a arătat că, datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în Italia, împotriva pârâtei -, s-a dispus măsura interzicerii de a se mai afla pe teritoriul Italiei.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile obiectivului nr. 2 lit. d din HG nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia și art. 38 lit. b din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
În dovedire, reclamantul a depus în copie talonul de expulzat, declarația olografă dată de pârâtă, decretul de expulzare emis de autoritățile italiene.
Analizând cererea reclamantei, coroborată cu înscrisurile anexate în dovedire (talon, declarație decretul, prefectului de ), instanța reține următoarele împrejurări de fapt și de drept:
Pârâta a declarat că a lucrat pe teritoriul Italiei ca bonă și ca menajeră într-un hotel, însă, în urma unei razii efectuate de poliția italiană a fost judecată pentru aceste fapte și ulterior returnată în România.
Din cuprinsul decretului prefectului de - Italia, rezultă că față de aceasta s-a luat măsura îndepărtării din teritoriul național al Italiei din motive de siguranță publică, urmare a săvârșirii infracțiunii de,clienti vocazionali" pe o stradă publică. Reclamanta nu a realizat în cauză, traducerea exactă a infracțiunii menționate, nu a indicat infracțiunea similară ce se regăsește în dreptul penal rămân, astfel că instanța este în imposibilitate să aprecieze gravitatea acestei fapte, respectiv dacă aceasta poate fi încadrată în situațiile expres și limitativ prev. de art. 27 din Directiva Comunității Europene nr. 38/2004 pentru a institui măsura interzicerii dreptului la libera circulație pe teritoriul statului italian.
Aceasta cu atât mai mult cu cât decretul menționat nu se coroborează cu declarația pârâtei, cu talonul menționat și nici cu cererea de chemare în judecată, în cuprinsul acesteia din urmă folosindu-se o formulare generală, respectiv,comportamentul de care a dat dovadă pârâta", fără a preciza în ce a constat acest comportament.
De asemenea, această împrejurare, ce constituie cauză a returnării pârâtei din Italia nu este suficientă, prin ea însăși, pentru justificarea luării măsurii solicitate de către instanța română care, în înfăptuirea actului de justiție este ținută să aprecieze necesitatea restrângerii dreptului la libera circulație prin raportare la ordinea juridică comunitară.
În raport de aceste considerente, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată și în consecință, în. art. 38, art. 39, coroborat cu dispozițiile art. 27 din Directiva Comunității Europene nr. 38/2004 a respins cererea de restrângere drept la libera circulație formulată de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B, în contradictoriu cu pârâta -, fiica lui și, născută la data de 16.03.1986, în localitatea R, jud. N, CNP -.
Împotriva sentinței s-a formulat apel d e către Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor în care, în esență, s-au invocat următoarele:
Subscrisa a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Italia și nu în toate statele membre ale Uniunii Europene, astfel cum susține instanța de fond în dispozitivul sentinței susmenționate.
Returnarea unui cetățean român dintr-un stat membru UE, și readmisia acestuia în țară în baza unui Acord de readmisie, se aplică evident când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat de către cetățeanul român cu privire la care se solicită returnarea.
Este adevărat că în acordurile de readmisie încheiate de România cu diferite state nu se menționează nici o obligație pentru statul român ca ulterior readmisiei cetățeanului român returnat, să restrângă dreptul la liberă circulație al respectivului cetățean român, însă, nu este mai puțin adevărat că o atare obligație este expres stipulată prin Legea nr. 248/20*05 în art. 38 și urm. care constituie dreptul intern în materie și care vine să complinească acordurile de readmisie încheiate de România cu diferite state, și care facilitează totodată finalitatea practică a aplicării acestor acorduri de readmisie.
Chiar și în condițiile actuale în care România este stat membru al Uniunii Europene, cetățenii români, dobândind statutul de cetățeni ai Uniunii Europene, trebuie să-și exercite toate drepturile și obligațiile ce izvorăsc din aceasta, în acord cu legislația actuală și a obligațiilor asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene.
Așa cum se poate observa, art.38 și 39 din Legea nr.248/2005 nu au o aplicabilitate temporară, nu au fost modificate prin nici un alt act normativ și nu există nici un impediment legal ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 01.01.2007.
Mai mult, obligațiile prevăzute în Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, trebuiesc respectate de către toți cetățenii români, indiferent în ce scop călătoresc în străinătate.
Protocolul Adițional nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantează la art. 2, dreptul la liberă circulație în țară și străinătate. însă această garanție suportă anumite restricții, reglementate chiar de documentul internațional invocat. Astfel, după ce în paragrafele 1 și 2 ale art. 2 din Protocolul nr. 4 se garantează libertatea de circulație a unei persoane aflată legal pe teritoriul unui stat, înăuntrul acestui teritoriu și respectiv libertatea de circulație între state, în paragrafele 3 și 4 se reglementează restrângerile la care poate fi supus dreptul la libera circulație, ceea ce înseamnă că dreptul în discuție nu are un caracter absolut, putând cunoaște anumite limitări în cazurile și condițiile prevăzute de paragrafele 3 și 4 din art. 2 al Protocolului nr. 4 la.
Cerințele limitărilor reglementate de Protocolul nr. 4 se referă la prevederea lor de către lege și la existența unui scop legitim pe care să-1 urmărească privind securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția drepturilor și libertăților altora; în plus, aceste limitări trebuie să aibă și caracter necesar într-o societate democratică, necesitate raportată la existența unei proporționalități între scopul urmărit prin aplicarea limitărilor și mijloacele folosite pentru realizarea lui.
Referitor la cerința ca măsura de restrângere să fie prevăzută de lege, apreciem că aceasta înseamnă nu numai ca măsura să aibă o bază legală în dreptul intern, ci și ca legea aplicabilă să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în privința efectelor sale.
4 vizează restrângeri aplicabile în "zone determinate", pentru rațiuni de "interes public într-o societate democratică".
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței, apelul se apreciază nefondat pentru cele ce succed:
Pârâta a fost returnată din Italia în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, acord ratificat prin HG825/1995.
În acest caz sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.38 alin.1 lit. a din Legea 248/2005. Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de text, rămâne instanței dreptul de a aprecia asupra oportunității măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație precum și durata( până la 3 ani).
De altfel, în cadrul contenciosului constituțional( decizia 901 din 5 decembrie 2006 ) s-a constatat corelarea articolului 38 din legea 248/2005 cu dispozițiile constituției:
" Cu privire la art.38, Curtea reține că măsura dispusă de textul de lege criticat se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art.53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, cât și extern. Pentru aceste considerente a fost elaborată această lege, care asigură implementarea atât a prevederilor constituționale, cât și a art.13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, a art.12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și aart.2 din Protocolul nr.4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".
Directiva 2004/38/CE/29 aprilie 2004, nu vine în contradicție cu Legea 248/2005 pentru a aprecia asupra întâietății acesteia.
Trebuie remarcat că această Directivă nu îngrădește dreptulde intrareșide ședereal cetățeanului român pe teritoriul altui stat, din UE, decât pentru motive ce țin de ordine publică, siguranța publică sau sănătatea publică.
Totodată, conform art.6 ( din Cap. III) a acestei directivedreptul de ședereal cetățeanului român este limitat, fără nicio altă condiție sau formalitate, cu excepția deținerii cărții de identitate sau a pașaportului, la trei luni.
În baza acordului de readmisie cetățeanul român care nu a respectat aceste obligații este sancționat.
Numai căsancțiunearestrângerii dreptului la liberă circulațieeste aplicatănu de statul "gazdă" cide statul român.
În aceasta constă esența litigiului dedus judecății.
Statul român, ca o necesitate de apărare a raporturilor cu statele membre, inclusiv în ceea ce privește migrarea forței de muncă, își sancționează propriii cetățeni.
Conduita acestora trebuie îndreptată, corectată, în sensul respectării normelor care privesc dreptul de ședere pe teritoriul statelor gazdă. Insa in speța,nu s-a făcut dovada ca, pe fond măsura se impune, din probatoriul administrat nerezultând ca pârâta-intimată ar fi o persoana care a prejudiciat in vreun fel statul gazdă.
Față de aceste considerente, instanța, va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil promovat de reclamantul INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B,-, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 723 din 02.10.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta -, cu domiciliu în localitatea R,-, jud. N, și Parchetul de pe Lângă Curtea de APEL BACĂU.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela | JUDECĂTOR 2: Grosu Valerica Niculina |
Grefier, |
red.sent.-
red.dec.apel - /25.01.2010
tehnored.BC/ 5 ex/25.01.2010
com.tuturor părților-26.10
Președinte:Aștefănesei Petrina ManuelaJudecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Grosu Valerica Niculina
