Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - limitarea exercitării dr. la libera circulație -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 3
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Timofte Cristina JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul Inspectoratul național pentru evidența persoanelor din Ministerul administrației și internelor cu sediul în sectorul 6 al municipiului B,-, împotriva sentinței civile nr. 1973 din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul reclamant-apelantului Inspectoratul național pentru evidența persoanelor din Ministerului administrației și internelor și pârât-intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, constatând apelul în stare de judecată, față de împrejurarea că apelantul a solicitat judecarea în lipsă, a dat cuvântul la dezbateri.
Procuror a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Suceava.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr- la data de 6 august 2009, reclamantul Inspectoratul național pentru evidența persoanelor din Ministerul administrației și internelor a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Italia pe o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului.
În motivarea cererii, s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Italia, la data de 13 mai 2009, în baza Decretului Prefectului provinciei, act prin care s-a dispus față de pârât măsura interzicerii de a se mai afla pe teritoriul Italiei, din cauza comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în această țară.
Prin sentința civilă nr. 1973 din 10 noiembrie 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul Inspectoratul național pentru evidența persoanelor din Ministerul administrației și internelor, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în orașul, nr. 61, județul
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul nu numai că nu dovedește, dar nici nu invocă în acțiune, incidența vreunuia dintre cele trei motive: ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică care să justifice o interdicție de acces pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene pentru o anumită perioadă de timp, singurul motiv precizat fiind expulzarea pârâtului din Italia.
Principiul liberei circulații a cetățenilor europeni este enunțat în art. 14 (fostul art. 7) al Tratatului Curții Europene și în prevederile asupra cetățeniei europene (art. 18, fostul art. 8), care au aplicabilitate directă și se bucură de supremație față de orice prevedere internă, inclusiv față de dispozițiile Legii 248/2005, care prevăd la art. 38 lit. b că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat. Obiectivul nr. 2 lit. d din nr.HG 1347/2007 privește inițierea demersurilor pe baza cărora să fie luată de către autoritățile judecătorești o decizie vizând interzicerea deplasării persoanelor în Italia prin înaintarea "dosarului de îndepărtare", demers ce trebuie efectuat în directă corelare cu prevederile art. 38 lit. b) al Legii nr. 248/2005.
Tratatul d l Maastrichta stabilit cetățenia UE pentru fiecare persoană având cetățenia unui stat membru, cetățenii Uniunii având dreptul să se deplaseze și să locuiască unde doresc pe teritoriul statelor membre. Potrivit art. 17 din Tratatul Curții Europene "Cetățenia europeană este destinată să fie statutul fundamental al cetățenilor statelor membre, permițând celor ce se află în aceleași situații să se bucure de egalitate de tratament în fața legii, indiferent de cetățenie, cu excepția anumitor situații special prevăzute". Cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de maxim 3 luni fără nicio condiție sau formalitate, cu excepția cerinței de a poseda o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, conform art. 27 din Directiva nr. 2004/3 8/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranța publică sau sănătate publică. În al. 2, textul prevede că măsurile luate, trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Articolul 3 al Directivei 64/221 impune statelor membre obligația de a-și întemeia deciziile pe evaluarea fiecărui caz în parte referitor la persoanele aflate sub protecția legislației comunitare și nu pe considerații generale, iar art. 2 din aceeași directivă prevede ca temeiul ordinii publice să nu fie utilizat în mod greșit prin "invocarea sa spre a servi unor interese economice". În prezenta cauză, din lecturarea Decretului Prefecturii provinciei nu rezultă că pârâtul a fost judecat și condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale, iar din procesul-verbal întocmit cu ocazia întoarcerii pârâtului în România rezultă că acesta a fost acuzat de ședere ilegală și muncă la negru.
Împotriva sentinței civile mai-sus arătate, a formulat apel, în termen legal, reclamantul Inspectoratul național pentru evidența persoanelor din Ministerul administrației și internelor care a criticat soluția și a solicitat în principal admiterea apelului așa cum a fost formulat.
În motivarea apelului se arată, în esență, că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 13 mai 2009, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, fapt suficient, în conformitate cu prevederile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, pentru a admite restrângerea dreptului la liberă circulație a acestuia pe teritoriul statului italian. Măsura returnării este de natură să facă dovada deplină că acesta nu a respectat condițiile de intrare și ședere în Italia, din documentele aflate la dosar reieșind faptul că pârâtul a făcut obiectul unei măsuri de returnare la frontieră pe motiv că a avut un comportament antisocial pe teritoriul statului italian unde a desfășurat și activități lucrative fără forme legale. Se precizează de asemenea că instanța de fond nu a luat în considerare dispozițiile art. 2 lit. d din Hotărârea Guvernului nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia și nici a Decretului Prefecturii provinciei.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de apel și în conformitate cu prevederile art. 295 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat.
Spre deosebire de norma internă (art. 38 din Legea nr. 248/2005) ce prevede că restrângerea dreptului unui cetățean român la libera circulație în străinătate este condiționată doar de simpla returnare, norma comunitară (art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE) prevede trei situații în care este posibilă această măsură restrictivă, și anume: afectarea ordinii, sănătății și siguranței publice. Cum în cazul neconcordanței dintre normele interne și cele comunitare au prioritate tratatele și convențiile internaționale la care România este parte, iar dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost emisă și directiva mai sus-menționată, prevederile acesteia sunt aplicabile pe deplin în speță.
Instanța de apel consideră că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație a pârâtului nu poate fi luată numai pentru faptul că această persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat un acord de readmisie. În acest sens, s-a pronunțat și Curtea de Justiție Europeană, în interpretarea art. 18 CE și a art. 27 din directivă, prin decizia pronunțată la 10 iulie 2008 în cauza nr. 33/2007.
În speță, nu s-a făcut nici o dovadă că pârâtul ar fi într-una dintre cele trei situații ce ar justifica restrângerea exercițiului dreptului său la liberă circulație, singurul argument invocat de reclamant fiind declarația pârâtului dată în fața autorităților vamale cu ocazia reintrării în România. Prevederile inserate în Directiva nr. 2004/38/CE dispun că "nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală" și "motivele nu pot fi invocate în scopuri economice". Ori, în speță, reclamant-apelantul nu a făcut dovada că pârâtul a fost judecat, în declarația acestuia menționându-se că a fost " reținut și acuzat pentru muncă ilegală", dar "nu a fost judecat ". Susținerile privind atitudinea pârâtului, ca "având un comportament ce constituie o amenințare concretă, efectivă și gravă la adresa demnității umane, a drepturilor fundamentale ale persoanei și a integrității publice, făcând permanența sa pe teritoriul Italiei să fie incompatibilă cu conviețuirea civilizată și în siguranță", nu au fost confirmate de înscrisuri traduse în limba română în care să fie descrise faptele concrete ale pârâtului care au atras o astfel de caracterizare. Fără a avea pretenția de a cenzura măsura dispusă Decretului Prefecturii provinciei, instanțele din România sunt puse în imposibilitatea de a aprecia cu privire la oportunitatea luării măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație a pârâtului sau a proporționalității cuantumului unei astfel de măsuri în condițiile în care nu este invocat și dovedit de către reclamant comportamentul concret al pârâtului.
Concluzionând că măsura solicitată este nejustificată, în raport cu scopul urmărit, și încalcă astfel dreptul la liberă circulație, în condițiile în care acesta a fost returnat din Italia pentru un motiv care nu este prevăzut de art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, instanța constată că apelul declarat în cauză este nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art. 296 din Codul d e procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerului Administrației și Internelor cu sediul în sectorul 6 al municipiului B,-, împotriva sentinței civile nr. 1973 din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud. fond:
Tehnored.
Ex. 5/28.01.2010
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Plăcintă Dochița
