Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 318/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 318
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Curții de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, cu sediul în C, jud. D, și reclamantul - INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, cu sediul în B, sect. 6,-, împotriva sentinței civile nr. 293 din 20 august 2009, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, cu domiciliul în com., sat de,-, jud. D, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul pârât OG, lipsind apelantul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ și apelantul reclamant - INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Intimatul pârât a OG solicitat respingerea apelurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, procuror, a solicitat admiterea apelurilor și restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație pe teritoriul Italiei, pentru o perioadă de cel mult trei ani.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Pe rolul Tribunalului Dolja fost înregistrată la data de 16 iulie 2009, acțiunea formulată de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor împotriva pârâtului OG, solicitând restrângerea dreptului de liberă circulație față de pârât pe o perioadă de până la trei ani.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost expulzat din Italia la data de 22 iunie 2009, datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în Italia.
Reclamanta a depus în copie talon privind datele pârâtului, declarație olografă, decretul de expulzare emis de autoritățile italiene, timbru judiciar și taxa judiciară de timbru.
Prin sentința civilă nr.293 din 20 august 2009 pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ în dosarul nr-, s-a respins cererea formulată de petenta I - Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor.
S-a reținut că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate se aplică cetățenilor români în condițiile expres prevăzute de lege, impunând instanței analizarea riguroasă a îndeplinirii acestor cerințe pentru a se garanta respectarea dreptului fundamental recunoscut de art.25 din Constituția României.
În cauză sunt aplicabile prevederile Directivei nr.2004/38/CE a Parlamentului și a Consiliului European, în conformitate cu care restrângerea dreptului la liberă circulație se poate dispune dacă persoana respectivă prezintă pericol pentru ordinea, siguranța publică sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În raport de efectul direct al directivei, din ale cărei norme rezultă fără echivoc faptul că expulzarea dintr-un stat membru UE nu este suficientă pentru a se restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație în condițiile prevăzute de art.38 din Legea nr.248/2005, măsura limitării dreptului la liberă circulație nu este justificată.
Nerespectarea condițiilor prevăzute de legea unui alt stat, referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul acestuia a unui cetățean român, nu este suficientă pentru a se dispune măsurile din art.38 din Legea nr.248/2005, în lipsa unor probe privitoare la conduita pârâtului, din care să rezulte îndeplinirea cerințelor impuse de Directiva nr.2004/38/CE.
Împotriva sentinței au declarat apeluri Ministerul Public - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, și Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor.
În apelul Parchetului s-a arătat că pârâtul a fost expulzat din Italia datorită comportamentului manifestat pe perioada șederii sale în Italia, autoritățile române nefiind competente să cenzureze măsura expulzării, măsură restrictivă, dispusă din considerente de siguranță publică.
Prima instanță a interpretat și aplicat greșit legea, respingând cererea, deși situația pârâtului se încadra în cele 3 cazuri în care dreptul la liberă circulație a cetățenilor români poate fi restricționat.
Aprecierea instanței este în contradicție cu probele cauzei și în mod deosebit cu declarația olografă a pârâtului, care a recunoscut că a fost reținut de organele de poliție italiene și acuzat de nerespectarea unei interdicții anterioare, fiind judecat pentru această faptă.
Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor a criticat sentința, arătând că potrivit dispozițiilor art.2 lit.d din HG nr.1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia,ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu, instanța avea obligația de a pronunța o hotărâre vizând interzicerea deplasării cetățenilor expulzați, în Italia, pe o perioadă determinată.
Nerespectarea de către pârât a interdicției anterioare, impusă de statul italian, constituie o amenințare concretă, efectivă și gravă la adresa demnității umane, a drepturilor fundamentale ale persoanei și a integrității publice, și întrunește cerințele prevăzute în art.27 din Directiva nr.2004/38/CE, pentru a justifica aplicarea măsurii prevăzută de art.38 din Legea nr.248/2005.
Au fost invocate și prevederile art.1 pct.1 din Acordul dintre România și Republica Italiană privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, ratificat prin Legea nr.173/1997, în conformitate cu care "fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul său, la cererea celeilalte părți contractante și fără alte formalități, orice persoană care nu îndeplinește condițiile necesare pentru intrare sau nu mai întrunește cerințele pentru șederea pe teritoriul părții contractante solicitante, dacă s-a stabilit sau este prezumat că aceasta este cetățean al părții contractante solicitate".
Examinând criticile formulate, se constată nefondate ambele apeluri.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate, conform dispozițiilor art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, față de dispozițiile contrare din legile interne.
Art.307 alin.1 și 2 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, prevede că statele au obligația de a lua toate măsurile în vederea asigurării compatibilității dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării, care au generat drepturi și obligații, prevedere față de care legislația comunitară este de imediată aplicare, iar legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară, fără nici o condiționare privitoare la perioada de tranziție negociată de România.
Dreptul la libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de prevederile art.18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, act normativ cuprins în anexele Protocolului de aderare, care prevede condițiile admiterii în Uniunea Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă potrivit dispozițiilor art.27 din Directiva 2004/38/CE restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pe motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În alin.2 textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art.6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României de a restrânge dreptul la liberă circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, ea trebuind să fie supusă condițiilor prevăzute de art.27 din Directiva nr.2004/38/CE, iar prevederile Legii nr.248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, ale cărei dispoziții sunt de imediată aplicare.
În speță, în raport de situația pârâtului, dispozițiile art.38 din Legea nr.248/2005 nu sunt aplicabile, fiind în contradicție cu reglementările comunitare în materie.
Returnarea pârâtului de statul italian, în baza acordului de readmisie încheiat cu România, nu reprezintă prin ea înseși o cauză care să justifice măsura restrângerii dreptului la liberă circulație, iar motivul expulzării, rezultat din Decretul Prefecturii Provinciei, respectiv de nerespectare a unei interdicții anterioare, nu se încadrează în condițiile prevăzute de art.27 din Directiva 2004/38/CE.
Atât timp cât în sarcina pârâtului nu s-au reținut fapte care să aducă atingere ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, aplicarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație prevăzută de art.38 din Legea nr.248/2005 ar fi disproporționată în raport de scopul urmărit, nefiind întemeiată pe conduita pârâtului, cu privire la care nu s-a făcut dovada încălcării legislației statului italian.
Totodată dispozițiile art.2 lit.d din HG nr.1347/2007, act normativ invocat în apelul Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor, nu obligă instanța să dispună interzicerea deplasării în Italia, a cetățenilor expulzați, ci impune înaintarea în instanță, de către DGP sau, a "dosarului de îndepărtare", prevăzând că acest demers trebuie efectuat în corelare cu prevederile art.38 lit.b din Legea nr.248/2005.
Față de considerentele expuse, apelurile sunt nefondate și vor fi respinse, conform art.296 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, cu sediul în C, jud. D, și reclamantul - INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, cu sediul în B, sect. 6,-, împotriva sentinței civile nr. 293 din 20 august 2009, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, cu domiciliul în com., sat de,-, jud.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2009
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.5 ex
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Costel Drăguț
