Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 36
Ședința publică de la 10 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, cu sediul în B, sector 1 str. -, nr. 29, împotriva sentinței civile nr. 12 din data de 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în comuna sat, județul M, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței cererea formulată de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de apelanta reclamantă, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admiterea apelului, schimbarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în sensul admiterii cererii de restrângere a dreptului la libera circulație pe teritoriul Germaniei pentru cel mult trei ani a pârâtului.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mehedinți sub nr.9828/101/9 decembrie 2008, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bac hemat în judecată pe pârâtul, pentru a se dispune prin hotărâre judecătorească restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Germania, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că pârâtul a fost returnat din statul respectiv la data de 25 iulie 2008 în baza Convenției dintre Ministerul d e Interne al României și Ministerul d e Interne al Germaniei din anul 1992 și că, din declarația dată de către pârât a rezultat faptul că acesta a fost returnat pe motiv de "furt".
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5, 38 și 39 din Legea nr.248/2005.
Prin sentința civilă nr.12 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, împotriva pârâtului.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că reclamanta nu a depus la dosar înscrisurile menționate în cererea de chemare în judecată, în dovedirea susținerilor formulate invocând prevederile art. 1169 Cod civil, precum și dispozițiile art. 18 din Tratatul Comunității Europene.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Generală de Pașapoarte B, motivând că potrivit dispozițiilor art.38 din Legea nr.248/2005, se impunea restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtului pentru statul din care a fost returnat, în acest sens fiind și dispozițiile art. 25 din Constituție care dau posibilitatea reglementării prin lege a dreptului la liberă circulație.
S-a arătat că măsura solicitată a fi luată față de pârât se justifică pentru apărarea ordinii publice, fiind corespunzătoare reglementării din art.53 din Constituție, invocându-se și considerentele deciziilor nr.855/2006 și nr.901/2006 ale Curții Constituționale, precum și hotărârile pronunțate de CEDO, în raport cu art. 2 Protocolul nr.4 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Art. 38 din Legea nr.248/2005 prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pe o perioadă de cel mult 3 ani în cazul persoanelor readmise în baza unui acord însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar care are prioritate, potrivit art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție.
dreptului comunitar este instituită și prin art. 10 din Tratatul Comunității Europene, care prevede obligația de cooperare loială între statele membre, inclusiv a instanțelor judecătorești, prin respectarea principiilor și soluțiilor consacrate de jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene.
În cauza Van en și cauza Becker, Curtea Europeană de Justiție a statuat că dispozițiile unei directive sunt direct aplicabile chiar în absența unor măsuri de transpunere în dreptul intern, cu condiția să fie necondiționate și suficient de precise pentru a permite instanțelor judecătorești să le aplice, așa cum sunt formulate.
Prevederile Legii nr.248/2005 statuează că, pentru a dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la liberă circulație în străinătate ( inclusiv pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene ), este suficient ca acesta să fi fost returnat din statul cu privire la teritoriul căruia se solicită a fi adoptată măsura în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, independent de motivul pentru care a fost returnat.
Spre deosebire de norma internă, art. 27 din Directiva 2004/38/CE stabilește expres și limitativ doar trei cazuri în care autoritățile statelor membre pot lua o astfel de măsură restrictivă, respectiv afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice.
În cauză, s-a susținut că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație pentru pârât este justificată de faptul că acesta a fost returnat pe motiv de "furt",invocându-se declarația dată de către pârât în fața lucrătorului din cadrul Poliției de Frontieră.
Curtea Europeană de Justiție a subliniat că, deși statele sunt libere să stabilească cerințele de ordine publică și de siguranță publică în conformitate cu nevoile lor naționale, care pot de la un stat membru la altul și de la o perioadă la alta, în context comunitar și în special ca justificare a unei derogări de la principiul fundamental a liberei circulații a persoanelor, aceste cerințe trebuie interpretate în mod strict astfel încât, sfera lor nu poate fi stabilită unilateral de fiecare stat membru, fără exercitarea unui control din partea instituțiilor comunității europene ( hotărârea Rutili din 28.10.1975, hotărârea Bouchereau din 27.10.1977 și hotărârea Orfanopoulos și din 29.04.2004).
de la principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor fiind de strictă interpretate, măsurile luate în aplicarea art. 27 din Directiva 2004/38/CE trebuie să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză pentru a fi justificate, neputând fi avute în vedere aspecte ce nu sunt direct legate de cazul respectiv sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
În hotărârea preliminară din 10.07.2008 pronunțată în procedura - Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva lui G, formulată în temeiul art. 234 din de Tribunalul Dîmbovița, Curtea Europeană de Justiție a precizat că art. 27 din Directiva 2004/38/CE nu se opune reglementării naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, cu condiția ca, pe de o parte conduita acestui resortisant să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, și pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să fire aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia,
România este începând cu 01 ianuarie 2007 membră as Uniunii Europene și potrivit legislației comunitare menționate, toți românii sunt cetățeni ai acesteia, statut ce le conferă dreptul de liberă circulație în toate statele membre.
Prin urmare, în măsura în care dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr.248/2005 modificată prin OG nr.5/2006 potrivit căreia, apelanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului, îi creează o situație mai grea acestuia și nu-i conferă garanția respectării dreptului la libera circulație în calitate de cetățean al Uniunii, în condițiile în care în sarcina pârâtului nu s-a reținut vreuna din situațiile prevăzute de art. 27 din Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr.2004/238/CE, ele nu-și vor mai găsi aplicabilitate în speță.
Întrucât reclamanta nu a probat în condițiile art. 1169 Cod civil, incidența vreuneia dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, nefiind depuse la dosar nici înscrisurile invocate în cererea de chemare în judecată, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, dată cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente.
În raport de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod pr. civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, împotriva sentinței civile nr. 12 din data de 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.-
Tehn./4 ex.
12.02.2009
Jud.fond
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Emilian Lupean
