Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 365/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1248/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 365
Ședința publică de la 11.06.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Gabriela Sorina Prepeliță
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a fost reprezentant de procuror.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul reclamant INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR din MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, împotriva sentinței civile nr. 288 din 02.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât.
are ca obiect - limitarea exercitării dreptului la liberă circulație.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, a taxei judiciare de timbru, în cuantumul dispus de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, fiind aplicat și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe care instanța le anulează.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii apelate ca temeinică și legală, având în vedere că din probele administrate în cauză nu s-a dovedit că intimatul pârât ar fi săvârșit pe teritoriul Italiei fapte de natură a aduce atingere ordinii sau sănătății publice, ori siguranței naționale.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 28 din 02 martie 2009, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanta Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor în contradictoriu cu pârâtul, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă sub nr- la data de 19 noiembrie 2008, reclamanta Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia al pârâtului.
Cererea a fost timbrată, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005, art. 2 lit. d din HG nr. 1347/2007 și dispozițiile art. 242 Cod de procedură civilă.
Analizând probatoriul administrat, tribunalul a apreciat că acțiunea nu este întemeiată și a respins-o, pentru următoarele considerente:
La data de 25 octombrie 2008 pârâtul a fost returnat de autoritățile din Italia pentru ședere ilegală pe teritoriul acestui stat, împrejurare care rezultă din înscrisurile depuse la dosar, între care și declarația olografă dată la data menționată de pârât.
Cererea reclamantei a fost întemeiată pe Legea nr. 248 din 20 iulie 2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, astfel cum a fost completată și modificată prin OG nr. 5/2006, mai precis pe prevederile art. 38 lit. b; dispoziții care sunt însă apreciate a fi contrare libertății de circulație a persoanelor și dreptului de stabilire al acestora, consacrate de art. 39 - 42 și art. 43 - 48 din Tratatul Comunității Europene (legislație comunitară primară) și Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene (legislație comunitară secundară), urmând ca dispozițiile legii interne să fie înlăturate de la aplicare, iar dreptul comunitar să primească aplicare directă (conform principiilor stabilite prin hotărârile Curții de Justiție a Comunității Europene Enel și Finanze dello Stato ).
Legislația comunitară arătată mai sus prevede restricții ale libertății de circulație doar pentru două situații, strict delimitate și constituind excepții de la regula libertății, respectiv:
1 - angajările în serviciul public/exercitarea unor activități care, într-un anume stat membru, sunt legate de exercitarea, chiar ocazional, a autorității publice (restricție prevăzută de legislația primară, cu referire la libertatea de circulație a lucrătorilor);
2 - motive de ordine publică, securitate publică și sănătate publică (restricție prevăzută și de legislația secundară).
Reclamanta nu a indicat nici un motiv al limitării, astfel că tribunalul nu a putut analiza în ce măsură limitarea solicitată s-ar putea încadra ca motiv de ordine și securitate publică.
Totuși, în jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene s-a arătat că măsurile constând în, limitarea libertății de circulație trebuie să se bazeze exclusiv pe conduita personală a individului în cauză (care trebuie să prezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății), nefiind acceptate justificări care nu iau în considerare particularitățile cazului sau care se bazează pe considerente de prevenire generală.
S-a subliniat în consecință că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității care, după cum s-a arătat, se analizează întotdeauna prin raportare la conduita personală a individului în cauză (în cauză C 348/1996, Proceduri penale, a arătat că nici măcar condamnările penale anterioare nu pot constitui, doar prin ele însele, un motiv de limitare justificat din punctul de vedere al dreptului comunitar al libertății de circulație).
Totodată, în cauza C 36/75, Rutili Ministerul Afacerilor Interne, aceeași instanță comunitară a subliniat că, deși statele membre continuă, în principiu, să fie libere să își determine cerințele ordinii publice prin prisma propriilor interese naționale, conceptul de ordine publică trebuie interpretat cu strictețe, mai ales acolo unde este folosit pentru a justifica derogări de la libertatea de circulație, astfel încât trebuie acordată atenție, atât regulilor de drept material, cât și normelor de procedură prin care statele membre își exercită prerogativele; s-a subliniat în consecință că nu pot fi impuse restricții privind dreptul unui cetățean al oricărui stat membru de a intra pe teritoriul oricărui alt stat membru, de a locui acolo și de a se muta în orice loc, cu excepția cazului în care prezența sau comportamentul său constituie o amenințare adevărată și suficient de serioasă la adresa ordinii publice statului respectiv, astfel încât statele membre au obligația de a-și întemeia deciziile pe evaluarea fiecărui caz în parte a unei persoane aflate sub protecția legislației comunitare, iar nu pe considerații generale.
Depunerea talonului de returnare și a declarației pârâtului, în care aceasta nu recunoaște încălcarea vreunei legi, cu atât mai mult faptul că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, nu poate constitui dovadă ale pericolului social care să justifice luarea unei măsuri grave - cum este restrângerea dreptului la liberă circulație.
Totodată, raportând aceste considerente teoretice la situația speței de față, se observă că dreptul intern contravine dreptului comunitar, impunând aplicarea unei restricții bazate pe exclusiv pe considerații de ordin general (stoparea migrației), fără luarea în considerare a nici unui motiv referitor la conduita individuală a persoanei cu privire la care se solicită aplicarea restricției (în condițiile în care, după cum s-a arătat anterior, nici măcar condamnările penale anterioare nu pot justifica prin ele însele aplicarea limitării).
Față de considerentele arătate, constatând că legea internă contravine legislației comunitare, iar situația speței de față nu se încadrează nici în situațiile de excepție care reglementează ca justificate limitările dreptului la liberă circulație, tribunalul a apreciat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentința a formulat apel Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor.
În esență a motivat apelul în sensul că, numitul a fost expulzat din Italia, iar conform HG nr. 1347/2007, art. 2 lit. b coroborat cu art. 38 lit. b din Legea nr. 248/2005, trebuie dată o decizie vizând interzicerea deplasării cetățenilor expulzați în Italia, pe o perioadă determinată (filele 3 - 4 dosar curte).
Apelul este nefondat.
a fost expulzat din Italia la 25 octombrie 2008 (fila 1 dosar fond).
Din declarația dată la 25 octombrie 2008 (fila 4 dosar fond) a rezultat că acesta se în Italia, unde a fost depistat fără forme legale și a trebuit să se predea autorităților (supunând că a fost "amenințat de un grup de rromi") și expulzat în România.
Or, motivul de apel vizează exclusiv aplicarea unei HG cu nr. 1347/2007 care coroborată cu Legea nr. 248/2005, ar interzice ca cetățenii expulzați dintr-un stat al Uniunii Europene să mai poată părăsi țara pe o durată anume.
Motivele nu pot fi primite, pentru că așa cum corect a reținut și prima instanță cu există în asemenea caz (cu o asemenea situație de fapt reținută) să-i fie interzisă deplasarea cetățeanului în statul respectiv.
Singurele cerințe pentru admiterea cererii erau dacă era pusă în pericol ordinea de drept, sănătatea și morala publică a statului în care cetățeanului respectiv se află.
Or, așa cum a rezultat din probe și corect argumentat și cu dispoziții din legislația europeană nu există motive întemeiate pentru admiterea cererii și ca atare motivele de apel sunt cu totul neîntemeiate.
Cum hotărârea instanței de fond este legală și temeinică față de art. 296 Cod de procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art. 298 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul - reclamant Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu sediul în -, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 288 din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât domiciliat în B,-, sector 4, ca nefondat.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.
.
4ex./23.06.2009
-3.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Gabriela Sorina Prepeliță
