Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 37/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 37.A
Ședința publică de la 09.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Silvia Pană
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE împotriva sentinței civile nr.1153 din 16.10.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a V-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns apelantul-reclamant MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE și intimatul-pârât
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 04.02.2010, apelantul-reclamant Ministerul Administrației și Internelor a depus ordinul de plată nr.149 din 29.01.2010 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei depunând și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. De asemenea, se mai învederează și faptul că prin motivele de apel, apelantul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de a depune timbru judiciar și de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de către apelantul-reclamant și procedează la anularea acestora.
Reprezentantul Ministerului Public, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Curtea,având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de admiterea a apelului, schimbarea sentinței civile atacate și restrângerea dreptului intimatului-pârât G la liberă circulație pentru perioada de un an, calculată însă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
Curtea reține apelul în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a V-a Civilă sub nr. 33730/3/19.08.2009, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat în baza Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, restrângerea exercitării dreptului pârâtului G la libera circulație în Belgia pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în temeiul art. 39. alin 1, coroborat cu prevederile art. 38, lit. a, din Legea 148/2005 privind libera circulație a cetățenilor români în străinătate, Direcția Generală de Pașapoarte are competența de a solicita instanței restrângerea dreptului la liberă circulație unei persoane returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
A arătat că pârâtul a fost returnat din Belgia pentru ședere ilegală - așa cum reiese lin talonul întocmit în punctul de trecere a frontierei de către lucrătorul inspectoratului General al Poliției de Frontieră - la data de 08.05.2009, iar motivul returnării reiese din procesul verbal de consemnare a declarației verbale pe care se înaintează în vederea susținerii cererii de chemare în judecată, în cuprinsul căruia cel în cauză mărturisește că a fost reținut de către poliția belgiană pentru practicarea cerșetoriei. Referitor la returnarea pârâtului, autoritățile belgiene întocmesc Ordinul de părăsire a teritoriului cu decizie de returnare la frontieră și decizie de privare la libertate, emis de către Serviciul Public de Interne, Direcția Generală a Oficiului pentru, pe care îl înaintează instanței tradus în limba română, în cuprinsul căruia se prevede că cel în cauză este vinovat de cerșit în manieră agresivă, existând astfel riscul la o nouă atingere la adresa ordinii publice. De asemenea consideră oportun a se avea în vedere și faptul că pârâtul a părăsit România la data de 16.05.2008, așa cum reiese din documentele întocmite de către lucrătorul poliției de frontieră, încălcând astfel dreptul de ședere în spațiul statelor membre ale Uniunii Europene.
În acest sens se învederează dispozițiile art. 6 alin. (1) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, care prevede că: "Cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nici o altă condiție sau formalitate în afara cerinței de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil. Dreptul comunitar nu se opune ca legislația unui stat membru să prevadă că un resortisant din alt stat, intrat pe teritoriul său pentru a căuta un loc de muncă, să poată fi constrâns sub rezerva unui drept de contestare a măsurii, să părăsească acest teritoriu, dacă cel în cauză nu face dovada că exercită o activitate legală conform cerințelor statului respectiv. În scopul înlesnirii readmisiei persoanelor aflate în situație ilegală, s-a încheiat între România și Belgia Acordul de readmisie, aprobat prin nr. 825/1995. Prevederile acestui acord stabilesc ca Guvernul României să readmită intrarea pe teritoriul său, la cererea Guvernului Belgiei, al sau al de și fără formalități, a oricărei persoane care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare sau de ședere, aplicabile pe teritoriul Belgiei, sau de.
În temeiul dispozițiilor art. 38 lit.(a) din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă (. ) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat. Potrivit art. 25 din Constituție, condițiile exercitării dreptului la liberă circulație se stabilesc prin lege. Totodată, conform art. 17 din Constituție, cetățenii români aflați în străinătate se bucură de protecția statului român, dar, în același timp, trebuie să-i îndeplinească obligațiile ce le revin (. ) " Între aceste obligații, legiuitorul a prevăzut, prin Legea nr. 248/2005 art. 5 lit. a și pe aceea de a respecta legislația României, dar și a statului în care se află, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul acestui stat, în condițiile stabilite prin legislația acestui stat sau prin documentele internaționale încheiate cu România. Pârâtul, pe lângă îndeplinirea condițiilor de călătorie în străinătate, prevăzute prin Legea nr. 248/2005, trebuie să îndeplinească și alte obligații, stabilite de statele în care călătorește. Returnarea unui cetățean român, în baza unui acord de readmisie, se dispune, evident, atunci când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat.
Măsura returnării face dovadă deplină că pârâtul nu a respectat condițiile de călătorie în străinătate în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile competente. Fiind în culpă, pârâtul ar urma să suporte consecințele faptelor ale, măsura restrictivă pe care instanța o poate dispune asupra exercitării dreptului la libera circulație în străinătate, neputând aduce atingere existenței acestui drept.
În raport cu aceste circumstanțe, consideră că, prin acțiunea introdusă, Direcția Generală de Pașapoarte a respectat norma edictată de legiuitorul național în apărarea unui interes general al statului român și în baza unei obligații asumate de țara noastră, prin acorduri internaționale, de a stopa migrația ilegală, prevederile art. 2 al Protocolului nr. 4 - conform cărora "drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică" și dispozițiile comunitare în materie.
Prin sentinta civila nr.1153 de la 16.10.2009 TRIBUNALUL B - SECȚIA AVA CIVILA a admis cererea și a dispus restrângerea exercițiului dreptului pârâtului la liberă circulație în Belgia până la data de 8.05.2010.
În motivarea sentinței s-a reținut că pârâtul Gaf ost returnat din Belgia la data de 08.05.2009, întrucât a fost considerat de autoritățile belgiene ca atentând la ordinea publică prin cerșitul în manieră agresivă. Potrivit art.5 din Legea nr.248/2005,pe perioada șederii lor în străinătate, cetățenii români au următoarele obligații: a) să respecte legislația României și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României ori care să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale; b) să respecte legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia sau prin documentele internaționale încheiate cu România. Prin Acordul de readmisie încheiat între România și Belgia, aprobat prin nr. 825/1995 s-a stabilit ca Guvernul României să readmită intrarea pe teritoriul său, la cererea Guvernului Belgiei, al sau al de și fără formalități, a oricărei persoane care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare sau de ședere, aplicabile pe teritoriul Belgiei, sau de.
Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 38 cu raportare la dispozițiile art. 5 lit. a și b din Legea nr.248/2005 rep, pentru a se dispune restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Belgia. Astfel măsura restrângerii dreptului pârâtului la liberă circulație în Belgia poate fi dispusă în cazul returnării sale în baza acordului de readmisie menționat dacă acesta nu a îndeplinit condițiile de intrare sau de ședere pe teritoriul statului belgian sau dacă și-a încălcat obligațiile ce-i reveneau. În cauză s-a dovedit faptul că pârâtul a săvârșit fapte de natură penală, încălcându-și obligațiile ce-i reveneau potrivit art. 5 din Legea nr.248/2005 rep, motiv pentru care Tribunalul a admis cererea și a dispus restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Belgia, pe o perioadă de 1 an, apreciată ca fiind necesară și suficientă pentru atingerea scopului acestei măsuri.
Împotriva sentinței menționate anterior a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea, în parte, hotărârii apelate în sensul că perioada de 1 an dispusă pentru restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație pe teritoriul Belgiei să curgă de la data pronunțării sentinței, respectiv de la 16.10.2009.
În motivarea apelului s-a arătat că, din eroare, prin sentința civilă nr. 1153/16.10.2009 s-a dispus "restrângea exercitării dreptului la liberă circulație pentru o perioadă de un an de zile, respectiv până la data de 08.05.2010, în Belgia" și nu de la data pronunțării hotărârii, respectiv 16.10.2009, cum ar fi fost corect, în virtutea principiului neretroactivității și a art. 376 din Codul d e procedură civilă (dec. civ. a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5865 din 15.10.2008). Astfel, dispunându-se îngrădirea dreptului la liberă circulație a pârâtului, pe o perioadă de 1 an, începând cu data returnării pârâtului, respectiv 08.05.2009, s-ar încălca principiul neretroactivității, prin aceea că s-au recunoscut efecte juridice unei măsuri înainte de adoptarea sa pe cale jurisdicțională. În intervalul cuprins între data formulării cererii de chemare în judecată și cea a pronunțării hotărârii, pârâtul nu a fost supus vreunei restricții în ceea ce privește libera sa circulație, pentru a se putea considera că măsura a devenit efectivă din momentul în care a fost solicitată. Întrucât măsura are caracter judiciar (se dispune de către instanță, conform art. 39 din Legea nr. 248/2005, pe baza probelor administrate), momentul de la care devine eficientă este acela al pronunțării hotărârii, în absența unei dispoziții legale contrare care să lege acest moment, prin posibilitatea instituirii unei măsuri provizorii, de exemplu, pentru parcursul desfășurării judecății, de o altă dată. (cum ar fi cea a returnării pârâtului sau a învestirii instanței).
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportarea la motivele de apel, Curtea a constatat nefondat apelul pentru considerentele expuse mai.
Potrivit art. 39 alin.6 din Legea nr. 248 din 20 iulie 2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, exercitarea căilor de atac prevăzute la alin. (4) și (5), adică apel și recurs, nu suspendă executarea hotărârii instanței, prin care s-a dispus limitarea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate.
Altfel spus, această hotărâre este executorie de la data pronunțării, nepunându-se problema menționării în hotărâre a faptului că limitarea se produce începând cu o anumită dată, din viitor, respectiv, când va rămâne definitivă sau irevocabilă hotărârea.
De altfel, apelanta este de acord cu faptul că limitarea are directă legătură cu pronunțarea hotărârii.
În ceea ce privește durata limitării dispuse de către prima instanță, prima instanță a dispus ca restrângerea exercițiului dreptului pârâtului la liberă circulație în Belgia până la data de 8.05.2010, luând în considerare că pârâtul Gaf ost returnat din Belgia la data de 08.05.2009, fiind considerat de autoritățile belgiene ca atentând la ordinea publică prin cerșitul în manieră agresivă.
Sentința civila în cauză a fost pronunțată la data de 16.10.2009, astfel că până la data de 8.05.2010 este un interval de timp de aproape 7 luni, care se încadrează în termenul de maxim 3 ani, pentru care se poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români, prevăzut în art.38 alin.1 din 6 din Legea nr. 248 din 20 iulie 2005, cărui individualizare este lăsată la aprecierea instanței.
Referitor la motivele de apel prin care se critică de fapt considerentele primei instanțe, faptul că ar exista o contrarietate între acestea, în care s-a reținut restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Belgia, pe o perioadă de 1 an, apreciată ca fiind necesară și suficientă pentru atingerea scopului acestei măsuri, în timp ce în dispozitiv se menționează restrângerea până la data de 16.10.2009, în funcție de care, raportat și la care, așa cum s-a menționat anterior, perioada rezultată este de aproape 7 luni, Curtea le-a constatat nefondate, cu următoarele argumente.
Prin dispozitiv nu s-a dispus restrângerea începând cu o dată anterioară hotărârii, ci până la o anumită dată, ceea ce implică faptul aplicării sancțiunii începând cu data pronunțării sentinței, conform art. 39 alin.6 din Legea nr. 248 din 20 iulie 2005.
De asemenea, nu rezultă din motivarea hotărârii că prima instanță s-ar fi raportat la o astfel de dată anterioară pronunțării hotărârii când a individualizat sancțiunea, astfel că perioada de 1 an menționată în considerente apare mai degrabă drept o eroare materială, iar nu modul de calcul care a dus la perioada conținută în dispozitiv.
Apelanta nu a criticat în apel faptul că perioada de aproape 7 luni de restrângere care rezultă din dispozitivul sentinței atacate ar fi prea mică raportat la fapta imputată, de cerșetorie agresivă, săvârșită pe teritoriul statului belgian.
În consecință, în temeiul art.296 raportat la art.295 proc.civ. Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamantMINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTEcu sediul în Municipiul B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr.1153 din 16.10.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a V-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât cu domiciliul în B,-, Sector 5, ca nefondat.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. MP
Tehnored. AP/MP
5 ex. / 09.03.2010
Secția a V-a civilă
Jud. fond:
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Silvia Pană
