Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.41
Ședința publică din 2 martie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 6,- împotriva sentinței civile nr. 3038 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în,- jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit Inspectoratul Național Pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că prin însăși cererea de apel s-a solicitat de către reclamantă judecarea cauzei în lipsă, potrivit disp.art. 242 alin.2 Cod proc.civilă.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri de formulat, solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri, constată că reclamanta a solicitat prin însăși cererea de apel judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 Cod proc.civilă și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de reclamantă, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 3038 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, având în vedere că nu s-a dovedit existența unei amenințări la adresa intereselor fundamentale privind sănătatea cetățenilor, siguranța sau ordinea publică a statului membru.
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr- reclamantul Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative a chemat în judecată pe pârâtul solicitând intanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 10.10.2008 pârâtul a fost expulzat din Italia, iar în atare situație, în raport de disp.art.38 lit. B din Legea nr. 248/2005 se impune admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, având în vedere și prevederile obiectivului nr. 2, lit.d din Hotărârea Guvernului nr. 1347/2007 pentru aprobarea Planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia, ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu.
Prin sentința civilă nr. 3038 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova s- respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată reținându-se că deși la data de 10.10.2008 pârâtul a fost expulzat din Italia, urmare a măsurii dispuse de către autoritățile italiene, după aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, se impune a fi examinată situația de fapt a acestuia în raport de noua ordine juridică din România, de compatibilitatea normei interne cu cea comunitară în ceea ce privește libertatea cetățeanului român de a ieși din țară în scopul de a călători pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene și de identificarea normei juridice aplicabile în ceea ce privește restrângerea dreptului la liberă circulație.
S-a menționat de Tribunalul Prahova că instanța supremă a statuat că norma comunitară prevede în mod limitativ doar trei situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice și în considerarea principiului supremației dreptului comunitar a constatat că norma aplicabilă în litigiu, prin care se solicită restrângerea dreptului la liberă circulație a unui cetățean român este norma comunitară și anume art.18 in Tratat, respectiv art.27 și urm. din Directivă.
În atare context s-a apreciat că simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea statului membru referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean R nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, pentru a putea admite acțiunea de față și atât timp cât reclamanta nu a invocat și alte circumstanțe reale sau personale referitoare la conduita pârâtului nu este justificată măsura restrângerii libertății de circulație.
Având în vedere că în cauză s-a invocat în susținerea acțiunii doar nerespectarea condițiilor de ședere pe teritoriul Italiei, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată, apreciind că nu se impune măsura limitării dreptului la libera circulație, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit existența unei amenințări la adresa intereselor fundamentale ale societății statului membru care să justifice aplicarea acestei măsuri.
Împotriva sentinței mai sus menționate a formulat apel reclamanta, în cuprinsul căruia a învederat că dispozițiile obiectivului nr. 2 lit. B din HG1347/2007 prevăd faptul că autoritățile judecătorești urmează a pronunța o decizie vizând interzicerea deplasării cetățenilor expulzați în Italia pe o perioadă determinată.
Întrucât din documentele depuse la dosar rezultă că pârâtul a fost expluzat din Italia la data de 10 octombrie 2008, reclamanta a învederat că în mod greșit instanța de fond, la judecata pricinii, nu a luat în considerare prevederile actului normativ menționat anterior și în atare situație se justifică admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea reține că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Pârâtul a fost returnat din Italia la data de 10.10.2008 pe motiv de ședere ilegală pe teritoriul acestei țări, iar prin cererea adresată instanței, Inspectoratul Național Pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative Bas olicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație.
Prin art.5 lit. a din Legea 248/2005, astfel cum a fost modificată și completată, se stabilesc obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii lor în străinătate, iar conform art.38 lit.a din același act normativ, " restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani - cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat".
Pe de altă parte prin nr.HG1347/2007 s-a aprobat planul de măsuri pentru sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu.
Cu toate acestea, norma comunitară, respectiv art. 27 din Directiva 2000/38/CE prevede în mod limitativ doar trei situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor uniunii și a membrilor lor de familie,indiferent de cetățenie, respectiv pentru motive de ordine publică, sănătate publică sau siguranță publică, o atare măsură putând să fie dispusă cu respectarea principiului proporționalității și cu condiția de a se baza exclusiv pe conduita personală a individului în cauză.
Efectul direct al dreptului comunitar conferă acestuia competența generală de a completa cu drepturi și obligații noi, astfel încât, orice persoană cetățean al Uniunii Europene dobândește dreptul de a cere judecătorului național să i se aplice dispozițiile din tratate, regulamente, decizii și directive comunitare pentru protejarea unui drept conferit de acestea.
În virtutea acestor principii în domeniul liberei circulații, cetățenii români sunt supuși legislației naționale, în speță Legea 248/2005 numai în măsura în care aceasta este concordantă cu legislația comunitară, în caz contrar aceasta din urmă aplicându-se în mod direct și prioritar.
În raport de considerentele expuse anterior instanța apreciază că în speță, conduita pârâtului constând în șederea ilegală pe teritoriul Italiei, nu constituie, în înțelesul art.27 din Directiva nr.2004/38/CE, o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății italiene, care să justifice restrângerea dreptului la liberă circulație al acestuia. O atare soluție se impune în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada că măsura cerută este consecința unor fapte imputabile pârâtului de natură să-i califice conduita ca fiind o amenințare în sensul normelor comunitare.
Față de toate aceste considerente, curtea, în baza art.296 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 6, - M nr. 2, împotriva sentinței civile nr. 3038 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în,- jud.P,
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 2 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
VG/VA
6 ex/11.03.2009
nr- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac
