Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 44
Ședința publică din data de 3 martie 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Mioara Iolanda Grecu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2909 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Greca, domiciliat în P,-, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura îndeplinită.
Cererea de apel este scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au citat în cauză intimații de Frontieră B și Serviciul Public Comunitar pentru Evidența și Eliberarea Pașapoartelor Simple P, care nu sunt părți în proces iar apelanta reclamantă prin motivele de apel a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod pr.civilă.
Curtea consideră că de Frontieră B și Serviciul Public Comunitar pentru Evidența și Eliberarea Pașapoartelor Simple P au fost citate în mod greșit deoarece nu au calitate procesuală în proces.
Totodată, constată cauza în stare de judecată având în vedere că apelanta reclamantă a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 pct.2 Cod pr.civilă.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, în cauză nu s-a făcut dovada încălcării normelor europene de către intimata pârâtă.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bac hemat în judecată pe pârâta Greca, solicitând să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Irlanda pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că la data de 11.09.2008 pârâta a fost returnată din Irlanda în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.
Deși legal citată, pârâta nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat cereri sau apărări în cauză.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 2909 din 17 noiembrie 2008, a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că la data de 11.09.2008 pârâta a fost returnată din Irlanda, urmare a măsurii dispuse de către autoritățile irlandeze.
S-a mai arătat că România a încheiat cu Irlanda Acordul de readmisie ratificat prin Legea nr.80/2001, însă, după aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, se impunea a fi examinată situația de fapt a pârâtei în raport de noua ordine juridică din România, precum și compatibilitatea normei interne cu cea comunitară în ceea ce privește libertatea cetățeanului român de a ieși din țară în scopul de a călători pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene și identificarea normei juridice aplicabile în ceea ce privește restrângerea dreptului la liberă circulație.
Cu privire la compatibilitatea normei interne cu cea comunitară, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.2119/31.03.2008, a constatat că art.38 lit.a din Legea internă nr.248/2005 prevede că "restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat" și că art.18 din Tratatul CE - prevede că orice cetățean al Uniunii Europene are dreptul de a circula liber pe teritoriul statelor membre".
În schimb art.27 din Directiva 2004/3 8 /CE prevede că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice."
Prin urmare, a reținut instanța supremă că norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice și în considerarea principiului supremației dreptului comunitar a constatat că norma aplicabilă în litigiu, prin care se solicită restrângerea dreptului la liberă circulație a unui cetățean român este norma comunitară și anume art.18 din Tratat, respectiv art.27 și urm. din Directivă.
Tribunalul a apreciat că simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea statului membru, referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean R, nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, pentru a putea admite acțiunea de față și atât timp cât reclamanta nu a invocat și alte circumstanțe reale sau personale referitoare la conduita pârâtei, nu este justificată măsura restrângerii libertății de circulație.
Totodată, s-a arătat că în cauză s-a invocat în susținerea acțiunii doar nerespectarea condițiilor de ședere pe teritoriul Irlandei, astfel că, nu se impune măsura limitării dreptului la libera circulație, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit existența unei amenințări la adresa intereselor fundamentale ale societății românești care să justifice aplicarea acestei măsuri.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, considerând-o nelegală și netemeinică, susținând că, așa cum rezultă din documentele transmise Direcției Generale de Pașapoarte de către
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, intimata a fost returnată din Irlanda la data de 11.09.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr.80/2001, publicată în Monitorul Oficial nr.147/2001.
Susține apelanta-reclamantă că instanța de fond în mod greșit a mers pe premisa că normele interne cuprinse în Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, sunt incompatibile cu dispozițiile comunitare.
Astfel, returnarea unui cetățean român dintr-un stat membru UE, în baza unui Acord de readmisie se aplică, evident, când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat de către cetățeanul român cu privire la care se solicită returnarea, în speță din documentele întocmite de către autoritățile irlandeze cu privire la intimată a rezultat că se impune o perioadă de interdicție după cum prevede - ceea ce înseamnă că nu va trebui să intre sau să încerce să intre din nou pe teritoriul statului înainte de expirarea unei perioade de 12 luni de la data îndepărtării-.
S-a mai susținut de către apelantă că, mergând de la premisa că fiecare stat membru al Uniunii Europene este liber să stabilească cerințele de ordine publică și de siguranță publică în conformitate cu nevoile lor naționale, care pot de la un stat membru la altul și de la o perioadă la alta, rezultă că, prin returnarea cetățeanului român, autoritățile irlandeze au considerat prezența acestuia pe teritoriul său ca fiind o amenințare la adresa ordinii publice.
Chiar și în condițiile actuale, în care România este stat membru al Uniunii Europene, cetățenii români dobândind statutul de cetățeni ai Uniunii Europene trebuie să-și exercite toate drepturile și obligațiile ce izvorăsc din aceasta, în acord cu legislația actuală și a obligațiilor asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene, art. 38 și 39 din Legea nr.248/2005 nu au o aplicabilitate temporară, nu au fost modificate prin nici un alt act normativ și nu există nici un impediment legal ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 01.01.2007.
Mai mult, arată apelanta-reclamantă, obligațiile prevăzute în Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, trebuie respectate de către toți cetățenii români, indiferent în ce scop călătoresc în străinătate.
Apelanta a mai susținut că cerințele limitărilor reglementate de Protocolul nr.4 se referă la prevederea lor de către lege și la existența unui scop legitim pe care să-l urmărească privind securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția drepturilor și libertăților altora, aceste limitări trebuie să aibă și caracter necesar într-o societate democrată că, necesitate raportată la existența unei proporționalități între scopul urmărit prin aplicarea limitărilor și mijloacelor folosite pentru realizarea lui.
În plus, apelanta-reclamantă consideră că se justifică și caracterul proporțional al măsurii într-o societate democrată, în raport de scopurile urmărite la aplicarea ei, întrucât responsabilizarea pârâtei în a conștientiza respectarea unor condiții legale pe teritoriul unor state străine se poate realiza și prin interzicerea dreptului acestuia de a se afla pe teritoriul acelor state, pe o durată de timp rezonabilă, ori prin fapta sa, pârâta a încălcat prevederile art.5 ale Legii nr.248/2005,
care stabilesc obligația cetățeanului român de a respecta legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care i s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia și prin documentele internaționale încheiate cu România.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate și admiterea cererii de restrângere a dreptului la liberă circulație față de Greca, pentru cel mult 3 ani în Irlanda.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Tribunalul Buzăua reținut în mod corect situația de fapt dedusă judecății, constatând că intimata Greca a fost returnată din Irlanda la data de 11.09.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea 80/2001, publicată în MO nr. 147/2001.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere asupra normelor de drept incidente în cauză apreciind prevalența dreptului comunitar asupra dreptului intern, în condițiile în care acesta nu a fost pus în concordanță cu cel comunitar după aderarea României la Comunitatea Europeană și a aplicat în mod corect situația de fapt dedusă judecății normelor de drept comunitar aplicabile, astfel cum această instanță le-a invocat.
Astfel, potrivit art.5 lit. a din Legea nr.248/2005 modificată și completată cu OG nr. 5/2006 " pe perioada șederii lor în străinătate, cetățenii români au următoarele obligații: a) să respecte legislația României și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României ori să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale; b) să respecte legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia sau prin documentele internaționale încheiate cu România", iar conform art. 38 lit. a din Legea internă nr.248/2005, "restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani - cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat".
Referitor la compatibilitatea normei interne cu cea comunitară, în ceea ce privește excepția de la principiul libertății cetățeanului român de a ieși din țară în scopul de a călători pe teritoriul altei țări, instanța de fond în mod corect a constatat că art. 38 lit. a din Legea internă nr.248/2005 este parțial în contradicție cu art. 27 din Directiva 2004/38/CE, care prevede că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și ai membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, aceste motive neputând fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea
ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când norma internă prevede posibilitatea restrângerii dreptului la liberă circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nicio
distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă aceasta prezintă, sau nu, un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, dat fiind că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma internațională, consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor, decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
În ceea ce privește problema identificării normei aplicabile în cazul de față, respectiv norma internă sau norma comunitară, instanța de fond a făcut o corectă interpretare a principiilor de aplicare a dreptului comunitar, astfel cum au fost ele stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție, reținând că "atunci când dispozițiile unei directive apar, din punctul de vedere al conținutului lor, ca fiind necondiționate și suficient de precise, aceste dispoziții pot fi invocate, în absența unor măsuri de transpunere în termenul stabilit, împotriva oricărei dispoziții de drept intern neconforme cu directiva, sau dacă sunt de natură să definească drepturi pe care particularii pot să le invoce împotriva statului"
Cum potrivit Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, România avea obligația ca până la data de 1.01.2007 să transpună dispozițiile Directivei în dreptul intern, obligație ce nu a fost însă îndeplinită, Legea nr.248/2005 nefiind până în prezent modificată și armonizată cu dispozițiile cuprinse în Directivă, este legală opțiunea instanței de fond de a face aplicarea efectului direct al Directivei la situația de fapt din prezenta speță.
Așa cum s-a arătat mai sus, art. 27 din Directivă prevede situațiile de excepție în care se poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulație, respectiv ordinea, siguranța sau sănătatea publică, care însă trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză care trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, neputând fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
Conduita persoanei în cauză, nu poate conduce la concluzia că aceasta a încălcat normele mai sus arătate, pentru a constitui, în înțelesul art. 27 din Directivă, o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa interesului fundamental al societății irlandeze, referitor la siguranța relațiilor sociale din această țară.
Față de cele mai sus arătate, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile Constituției României dar și a normelor de drept comunitar invocate mai sus, Curtea de Apel, în baza dispozițiilor art. 296.pr.civilă, va respinge apelul declarat în cauză, cu consecința menținerii în tot a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, cu sediul în B,-, sector 1, cod poștal - împotriva sentinței civile nr. 2909 pronunțată la 17 noiembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în P,-, județ
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.Pj
8 ex/13.03.2009
f- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Mioara Iolanda Grecu
