Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 51/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 51/
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea apelului civil declarat de reclamantul INSPECTORATUL NATIONAL PENTRU EVIDENTA PERSOANELOR DIN, cu sediul în B,-, sector 6, împotriva sentinței civile nr.1507/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul cu același număr.
La apelul nominal a răspuns intimatul, personal, CNP -, lipsă fiind apelantul-reclamant INSPECTORATUL NATIONAL PENTRU EVIDENTA PERSOANELOR DIN
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că este al doilea termen de judecată în apel, s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei cu ordinul de plată nr.208/28.01.2010 depus de apelant, se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Intimatul solicită respingerea apelului ca nefondat. Consideră că a executat pedeapsa, are familia acolo în Italia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de reclamant.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Italia a pârâtului.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul a fost expulzat din Italia la data de 30.06.2009 în baza Decretului Prefectului de și că, datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în Italia, s-a dispus măsura interzicerii de a se mai afla pe teritoriul Italiei.
În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 2 lit. d din HG nr. 1347/2007 și art. 38 lit. b din Legea nr. 248/2005.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar, în copii, talonul din data de 30.06.2009, declarația pârâtului din data de 30.06.2009 și Decretul Prefectului de din data de 19.05.2008.
Pârâtul s-a prezentat în instanță și a solicitat respingerea cererii, menționând că a contestat în Italia măsura expulzării.
Pârâtul a depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1507/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galațis -a respins ca nefondată acțiunea declarată de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Pârâtul a fost returnat din Italia la data de 30.06.2009 potrivit decretului Prefectului Romei, prin care s-a dispus îndepărtarea de pe teritoriul Italiei și interzicerea dreptului de a intra în acest stat pe o perioadă de 5 ani.
S-a menționat în decretul respectiv că încălcarea interdicției de reintrare se sancționează cu închisoarea până la un an.
Art.38 din Legea nr.248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar care are prioritate, prioritate stabilită de art.148 al.2 și al.4 din Constituția României.
Potrivit art.307 al.1 și 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, statele membre au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării care au guvernat drepturi și obligații. Rezultă așadar și din această prevedere că legislația română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară.
Dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art.18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la libera circulație nu este un drept absolut, însă, conform art.27 din Directiva nr.2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În aliniatul 2 același text prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze pe conduita persoanei în cauză.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, astfel cum susține reclamanta.
Pârâtul a fost returnat din Italia pentru ședere ilegală, fără să se facă dovada că a fost judecat și condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale, astfel că restrângerea dreptului la libera circulație a acestuia numai pentru acest motiv nu respectă principiul proporționalității cu scopul legitim urmărit prevăzut de disp.art.27 al.2 din Directiva 2004/38/CE.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul INSPECTORATUL NATIONAL PENTRU EVIDENTA PERSOANELOR DIN B care a reținut încălcarea prevederilor art.38 lit.b din Legea nr.248/2005 și faptul că instanța de fond nu a luat în considerare Decretul Prefecturii Provinciei din data de 19.05.2008 din care rezultă că pârâtul a avut un comportament antisocial.
Mai invocă art.1 pct.1 din Acordul dintre România și Republica Italiană privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală.
Analizând apelul de față prin prisma textelor de lege invocate, Curtea îl consideră nefondat.
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pachetele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani. cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că " statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când legislația internă restricționează libertatea de circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, Curtea constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul s-ar afla într-una din cele situații ce ar impune restricționarea dreptului la libera circulație în spațiul Uniunii Europene reține, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiilor de interpretate stabilite în jurisprudența la Curtea Europeană de Justiție.
In plus, așa cum a statuat Curtea de Justiție de la Luxemburg în Hotărârea preliminară emisă în cazul: "dacă un stat membru nu stabilește în mod specific, în raport cu unul dintre proprii resortisanți, respectând principiul proporționalității și exclusiv în temeiul conduitei persoanei în cauză, că exercitarea de către aceasta a dreptului acordat prin articolul 18 alineatul (1) CE de a părăsi propriul stat membru pentru a se deplasa într-un alt stat membru poate constitui o amenințare reală și suficient de gravă la adresa ordinii publice, care afectează unul dintre interesele fundamentale ale societății, statul membru de origine nu poate impune, pentru motive de "ordine publică" sau de "siguranță publică" în sensul articolului 27 din directiva menționată, limitări ale libertății de circulație a persoanei respective."
In speță, nimic din faptele prezentate de apelant nu pare să indice că, în prezent sau în trecut, conduita intimatului ar fi de natură să provoace temerea că acesta ar putea prezenta unpericol realpentru interesele fundamentale ale societății, impunând adoptarea de către România a unei măsuri de limitare a dreptului său de liberă circulație.
In cererea de chemare în judecată și-n cererea de apel se invocă faptul că așa cum rezultă din documentele depuse în susținerea cauzei pe fond, pârâtul a fost îndepărtat de pe teritoriul Italiei la data de 30.06.2009, conform Decretului Prefectului de, din conținutul documentului emis de autoritățile italiene reiese că, pe timpul șederii pe teritoriul Italiei pârâtul a avut un comportament antisocial, motiv pentru care îndepărtarea acestuia a fost necesară în vederea menținerii ordinii și siguranței publice. Cum nu există dovada unei condamnări definitive pentru aceste fapte se constată că nu s-a făcut dovada că intimatul din prezenta cauză reprezintă o amenințare reală și suficient de gravă la adresa ordinii publice.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de reclamantul INSPECTORATUL NATIONAL PENTRU EVIDENTA PERSOANELOR DIN, cu sediul în B împotriva sentinței civile nr.1507/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul cu același număr.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.SB-26.02.2010
Dact.MH-26.02.2010/7 ex.
Fond: judecător - Tribunalul Galați
Com.5 ex:
- Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor - B,-, sector 6, Cod -
- Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B-str.- nr.2-4,sect.5,cod -
- Instituția Prefectului Județului G - Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple - Domnească nr.102 - cod -
- - G,-, -.2,.1,.10,.40
- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați
Președinte:Simona BacsinJudecători:Simona Bacsin, Anica Ioan
