Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ 69/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA -IE 2009
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Camelia Liliana
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare,cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău,apelul civil declarat de reclamantul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva sentinței civile nr. 247/C/08.04.2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nicio parte.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că apelantul-reclamant a trimis la dosar, prin fax, dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în cuantumul învederat de instanță.
Având în vedere că prin cererea de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă instanța constată cauza în stare de judecată și acordă reprezentantului Ministerului Public cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Procuror, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii Tribunalului Neamț ca temeinică.
Dezbaterile fiind terminate, instanța a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț cu nr- din data de 19.03.2009,reclamantaDirecția Generală de Pașapoarte Bas olicitat în temeiulart. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005,restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Germania, pe o perioadă de cel mult trei ani, în privința pârâtului .
În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Germania la data de 27.02.2009, în baza convenției încheiate cu această țară în 1992, care la art. 2 alin. (1) prevede că, "fără formalități deosebite, autoritățile române vor prelua cetățeni români care se află ilegal pe teritoriul Germania și pe care autoritățile germane intenționează să-i returneze, chiar și atunci când nu sunt în posesia unui pașaport valabil sau a unui buletin de identitate, în măsura în care se dovedește sau apare verosimil că aceste persoane au cetățenia română".
Regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate este reglementat de Legea nr. 248/2005 cu modificările și completările ulterioare, unde, la art. 5 sunt prevăzute obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii lor în străinătate. Măsura dispusă față de cetățeanul român se aplică evident când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat, ca urmare a nerespectării de către acesta a legislației statului în care se află, cu repercusiuni negative asupra imaginii României și a cetățenilor români care călătoresc legal în străinătate.
Dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 5, 38, 39 din Legea nr. 248/2005 și 242.proc.civ.
În dovedire, reclamanta a depus în copie talonul întocmit la data de 27.02.2009, decizia de returnare la frontieră emisă de autoritățile germane la data de 27.02.2009, precum și o declarație olografă dată de pârât.
Pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 247/C/8.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamțs -a respins ca neîntemeiată cererea.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin Legea nr.248/2005 a fost reglementatregimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
Rezultă, din dispoziția legală enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulațienumai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Libertatea circulației cetățenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare cu respectarea cerințelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25 alin. (1) teza a II-a din Constituție.
Pe de altă parte, aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcutăprin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004. Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea libertăților altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să respecte principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză, care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
Din actele dosarului rezultă că pârâtul a fost returnat din Germania la data de 27.02.2009, în baza acordului de readmisie încheiat de această țară cu România.
Nu a fost depusă la dosar nicio dovadă că pârâtul, prin activitatea pe care a desfășurat-o sau ar urma să o desfășoare în străinătate a adus atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost returnat.
Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin comportamentul individual, a reprezentat o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
Simpla returnare a pârâtului din Germania la data de 27.02.2009 nu poate să constituie un temei suficient pentru restrângerea pe viitor a dreptului acestuia la libera circulație în Germania, câtă vreme reclamanta nu a dovedit și nici măcar nu a arătat de ce o astfel de măsură ar corespunde unei situații extreme, necesară pentru limitarea dreptului.
Or, Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate nu stabilește că, prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetățean român, trebuie să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație, ar fi stipulat că o asemenea restrângere operează de drept.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul. În esență acesta a invocat în susținerea apelului următoarele:
Prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație conform dispozițiilor art.38 din Legea nr.248/2005, nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat prin Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora. Prin acest act normativ nu s-a înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni, aspect ce se desprinde din cuprinsul art.3, potrivit căruia, Directiva "se aplică oricărui cetățean al Uniunii care se deplasează sau își are reședința într-un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este -".
Dreptul la liberă circulație este un drept fundamental consacrat la nivel constituțional în art.25, însă nu este un drept absolut, condițiile exercitării sale fiind stabilite prin lege - inclusiv prin art.5 din Legea nr.248/2005, care prevede, între obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii lor în străinătate și aceea, de a respecta legislația statului în care se află și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul acestui stat, în condițiile stabilite prin legislația acestui stat sau prin documentele internaționale încheiate cu România. Nerespectarea obligațiilor cuprinse în art.5 poate determina returnarea persoanei dintr-un stat membru în baza unui acord de readmisie și astfel situația persoanei returnate intră sub incidența Legii nr.248/2005, care prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români în statul respectiv.
Intimatul nu a depus întâmpinare la apel si nu au fost administrate probe noi în apel.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Este adevărat că dreptul la liberă circulație nu este un drept fundamental absolut, ci unul relativ, însă restrângerea acestui drept se poate face doar în condițiile legii, recte ale Protocolului nr.4 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale Directivei nr.2004/38/29.04.2004.
Conform normei comunitare pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la liberă circulație este necesar ca statul respectiv să respecte principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății. Ori, apelantul-reclamant nu a dovedit că pârâtul prin comportamentul său a reprezentat o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al României.
Pentru aceste considerente Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte B, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.247/C/08.04.2009, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în Tg.N, str.- -,.19,.A,.1,.6, jud.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Pt. GREFIER aflat în,
Red.
Red.
Tehnored./7 ex.
10.07.2009
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Liliana
