Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 81/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 81
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea Șubert
Grefier - - --
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 261 din 4 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în B,-,.33.D,. 1 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit: apelanta reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte B și intimatul pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și că s-a solicitat de apelanta reclamantă judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea apelului, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr-, reclamanta Direcția Generala de Pașapoarte B a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a acestuia în Elveția pe o perioada de pana la trei ani.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Elveția la data de 17.10.2008 în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea 301/2008, pentru ședere ilegală, așa cum rezultă și din declarația pârâtului.
Reclamanta a mai arătat că se impune stoparea migrației ilegale, astfel încât solicită admiterea acțiunii fundamentată pe prevederile art. 38 lit.a din Legea 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG 5/2006, conform căreia "restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat"
În sprijinul acțiunii, reclamanta a depus la dosar declarația semnată de pârât la data de 17.10.2008, talon înregistrat la această instituție din data de 17.10.2008, extras pașaport, confirmare deportare -a se vedea filele 5-11 dosar
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 261 din 4 martie 2009, apreciat acțiunea reclamantei DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE ca fiind neîntemeiată și a respins-o, reținând următoarele:
În baza declarației scrisă și semnată personal de pârât, existentă la fila 6 dosar, acesta a părăsit România prin Punctul de Frontieră la data de 14.07.2008, ajungând legal în Franța, unde a locuit la până la data de 15.10.2008 când a călătorit cu trenul până la Geneva unde a fost reținut de poliția elvețiană pe motiv că avea interdicție pe teritoriul Elveției în urma unei șederi anterioare.
La data de 17.10.2008 a fost returnat în Romania neînsoțit de polițiști, pe Aeroportul și i s-a pus în vedere că are obligația să se prezinte la poliția de pe raza de domiciliu în termen de 48 de ore.
Referitor la compatibilitatea normei interne cu cea comunitară, în ceea ce privește excepția de la principiul libertății cetațeanului român de a ieși din țară în scopul de a călători pe teritoriul Angliei, instanța a constatat că, potrivit art 38 lit.a din legea internă nr.248/2005, "restrangerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinatate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani - cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat."; în schimb, art 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că " statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și ai membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, aceste motive neputând fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când norma internă prevede posibilitatea retrângerii dreptului la liberă circulație dacă cetăteanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetațeanului în cauză, respectiv dacă aceasta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, instanța a constatat că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când se poate dispune retrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma internațională; consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
În ceea ce privește problema identificării normei aplicabile în cazul de față, respectiv norma internă sau norma comunitară, instanța a făcut aplicarea principiilor de aplicare a dreptului comunitar, astfel cum au fost ele stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție, reținând că " atunci când dispozițiile unei directive apar, din punctul de vedere al conținutului lor, ca fiind necondiționate și suficient de precise, aceste dispoziții pot fi invocate, în absența unor măsuri de transpunere în termenul stabilit, împotriva oricărei dispoziții de drept intern neconforme cu directiva, sau dacă sunt de natură să definească drepturi pe care particularii pot să le invoce împotriva statului"
Examinând conținutul dispozițiilor art. 27 din Directivă, instanța a constatat că acestea stabilesc intr-un mod precis și lipsit de echivoc cele 3 excepții de la principiul liberei circulații a persoanelor.
În speța de față instanța a reținut faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație pe teritoriul Elveției, motivând cererea exclusiv pe considerentul că pârâtul a fost returnat de pe teritoriul acestui stat în baza unui acord de readmisie și ca urmare a unei șederi ilegale anterioare, acest ultim aspect nefiind însă dovedit, deși instanța a făcut demersuri în acest sens. Actele depuse în dovedirea cererii nu au atestat o altă situație de fapt decât aceea că paratul ar fi încălcat dreptul de ședere pe teritoriul acestui stat- aspect ce rezultă din declarația dată de acesta la intrarea in țară.
Așa cum s-a arătat mai sus, art 27 din Directivă prevede situațiile de excepție în care se poate dispune retrângerea dreptului la liberă circulație, respectiv ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, neputând fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
Prin raportare la aceste dispoziții legale, instanța a apreciat că simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea statului de pe teritoriul căruia a fost returnat, referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, pentru a se putea admite acțiunea de față.
Atâta timp cât prin acțiunea de față nu s-au invocat și alte circumstanțe reale sau personale referitoare la conduita pârâtului, instanța nu poate să rețină în niciun caz că simpla încălcare de către acesta a termenului de ședere ar constitui "o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății", mai ales în condițiile în care Directiva dispune că "nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală" și "condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri" de restrângere a libertății de circulație.
În primul rând instanța a constatat că, Conventia dintre România și Elveția privind readmisia persoanelor aflate in situație ilegală nu reglementează obligații specifice în sarcina României privind luarea unor măsuri de restrângere a libertății de circulație a persoanelor care au fost returnate din Elveția.
În al doilea rând, chiar dacă ar fi existat o astfel de convenție bilaterală prin care România și-ar fi asumat obligația de a interzice libertatea de circulație unui cetățean român pe teritoriul unui stat membru UE din care a fost expulzat, o astfel de convenție ar fi trebuit interpretată și aplicată în sensul dispozițiilor art. 234 alin 3 din Tratat, respectiv prin apelarea la toate mijloacele corespunzătoare pentru eliminarea incompatibilităților, ținând cont că fiecare dintre statele membre fac parte integrantă din instituția Comunității și, din aceasta cauză, sunt inseparabil legate de crearea instituțiilor comune.
Or, unul dintre aceste "mijloace" îl poate constitui chiar atitudinea instanței de judecată care poate refuza aplicarea normelor incompatibile tratatului, atâta vreme cât statul nu și-a îndeplinit obligația pozitivă de a reacționa în termen util pentru eliminarea unor astfel de incompatibilități.
Chiar dacă Elveția nu este stat membru UE, instanța nu-i poate aplica pârâtului un alt regim sancționator mai restrictiv decât cel aplicabil în relațiile cu statele membre UE.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Generală de Pașapoarte, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins cererea pe care a formulat-o în temeiul Legii nr. 248/2005 în contradictoriu cu pârâtul, apreciind că nu rezultă împrejurările care ar trebui avute în vedere pentru a se dispune împotriva pârâtului măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate.
Se arată în continuare că pârâtul, pe lângă îndeplinirea condițiilor de călătorie în străinătate prevăzute prin Legea nr. 248/2005, trebuie să îndeplinească și alte obligații stabilite de statele în care călătorește și în care eventual a dobândit un drept de muncă.
Returnarea unui cetățean român dintr-un stat în baza unui acord de readmisie se aplică și atunci când s-a încălcat ordinea juridică interioară respectivului stat de către cetățeanul român, cu privire la care se dispune returnarea.
Pârâtul a fost returnat din Elveția în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat. Acordul dintre România și Elveția are la bază dorința de a înlesni readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, în spirit de colaborare și în scopul asigurării unei mai bune aplicări a dispozițiilor privind circulația persoanelor, fiind aplicabile dispozițiile art. 38 lit. (a) din Legea nr. 248/2005.
Intimatul-pârât nu a respectat condițiile de intrare și ședere în Elveția în momentul efectuării verificărilor de către autoritățile elvețiene competente și fiind în culpă, acesta trebuie să suporte consecința faptelor sale.
Examinând hotărârea, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că apelul este fondat pentru motivele ce se vor expune în continuare:
Pe data de 17 octombrie 2008, pârâtul-intimat a fost reținut de către autoritățile elvețiene pentru ședere ilegală, fapt rezultat din decizia de returnare a acestuia, iar prin declarația dată în punctul de frontieră acesta confirmă că a fost reținut de Poliția pe motiv că avea interdicție pe teritoriul acestei țări în urma unei șederi anterioare.
România a încheiat cu Statul Elvețian Acordul de readmisie ratificat prin Legea nr. 301/2008 prin care se stabilește la art.1 că fiecare parte contractantă va readmite pe teritoriul statului său la cererea celeilalte părți contractante, fără alte formalități (decât cele prevăzute de acest acord) orice persoană care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare de intrare sau ședere aplicabile pe teritoriul statului părții contractante solicitante, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma că persoana în cauză are cetățenia statului părții contractante solicitante.
Elveția nu este stat al Uniunii Europene, iar conform art.5 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate cu modificările și completările ulterioare, pe perioada șederii lor în străinătate, cetățenii români au mai multe obligații printre care să respecte legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și a ieși după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv în condițiile stabilite prin legislația acestuia sau prin documentele internaționale încheiate cu România.
Intimatul-pârât s-a aflat în culpă pentru nerespectarea condițiilor de călătorie în străinătate prin aceea că nu a respectat condițiile de intrare și ședere în Elveția, în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile elvețiene competente.
În raport de aceste circumstanțe și datorită obligațiilor asumate de țara noastră prin acorduri internaționale de a stopa migrația ilegală (dispozițiile art. 2 al Protocolului nr.4) curtea va admite apelul, va schimba în tot sentința și pe fond va admite cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 261 din 4 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în B,-,.33.D,. 1 jud.
Schimbă în tot sentința sus-menționată și pe fond admite cererea.
Dispune restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtului pe teritoriul Elveției la un an.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2009.
Președinte, Judecător,
--- - - -
Grefier,
- --
Red.EC/NM
7 ex./27.04.2009
f-- Tribunalul Buzău
-
operator date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea Șubert
