Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.90/ApDosar nr.-
Ședința publică din data de:-18 2008
PREȘEDINTE: Ligia Vâlcu- -- JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
- - - - președinte secție civilă
- - - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantaDirecția Generală de Pașapoartedin cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, împotriva Sentinței civile nr.240/F din data de 18 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-, având ca obiect "limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate".
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa reprezentantului apelantei reclamante, precum și a intimatului pârât.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la dosar, prin serviciul Registratură al instanței:
- adresa nr- emisă la data de 17 2008 de Tribunalul Brașov, prin care acesta atașează la dosar trei exemplare ale apelului și motivelor de apel formulate de reclamantă în original, având în vedere că exemplarul aflat la dosar este o copie transmisă de aceasta prin fax;
- Notă de ședință prin care apelanta reclamantă atașează la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 15 bani.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat de reclamantă.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de admitere a prezentului apel astfel cum a fost formulat și desființarea hotărârii instanței de fond, cu consecința admiterii cererii de restrângere a dreptului la liberă circulație față de, având în vedere prevederile din Acordul de readmisie încheiat cu Belgia și dispozițiile Legii nr.248/2005 - privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată prin nr.OG5/2006.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin Sentința civilă nr.240 din 18 iulie 2008, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în speță se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului, și anume, dreptul la libera circulație (art.25 din Constituția României), în componenta ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Franței.
Instanța de fond a analizat în continuare prezenta acțiune prin prisma dispozițiilor prevăzute de legislația comunitară cu privire la libera circulație a persoanelor, dat fiind și faptul că, atât România, cât și Franța sunt în prezent membre ale Uniunii Europene.
S-a mai reținut că instanța română trebuie să aprecieze necesitatea restrângerii dreptului la libera circulație prin raportare la ordinea juridică în vigoare la momentul aplicării unei eventuale astfel de măsuri.
În ceea ce privește principiul de bază în materia liberei circulații a persoanelor având cetățenia română, în prezent, atât legea internă, cât și legislația comunitară stabilesc regula potrivit căreia dreptul la liberă circulație a cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat - art. 25 din Constituția României, art. 48 din Tratatul CEE, art. 4 din Directiva 2004/38/CE.
Norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectareaordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când norma internă prevede posibilitatea restrângerii dreptului la libera circulațiedacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În ceea ce privește problema identificării normei aplicabile în cazul de față, respectiv norma internă sau norma comunitară, instanța de fond a făcut aplicarea principiilor de aplicare a dreptului comunitar, astfel cum au fost ele stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție, reținând că "atunci când dispozițiile unei directive apar, din punctul de vedere al conținutului lor, ca fiind necondiționate și suficient de precise, aceste dispoziții pot fi invocate, în absența unor măsuri de transpunere în termenul stabilit, împotriva oricărei dispoziții de drept intern neconforme cu directiva sau dacă sunt de natură să definească drepturi pe care particularii pot să le invoce împotriva statului" (Hotărârea Curții din 19 ianuarie 1982, cauza Becker - ).
Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
Singurele boli care justifică măsuri de restricționare a liberei circulații sunt bolile cu potențial epidemic, astfel cum sunt acestea definite de documentele relevante ale Organizației Mondiale a Sănătății, precum și alte boli infecțioase sau parazitare contagioase, dacă acestea fac obiectul unor dispoziții de protecție ce se aplică resortisanților din statul membru gazdă (art. 29).
Prin raportare la aceste dispoziții legale, prima instanță a apreciat că simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea străina referitoare la dreptul de ședere sau de muncă pe teritoriul său a unui cetățean român, nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, pentru a se putea admite acțiunea de față.
Atât timp cât prin acțiunea de față nu s-au invocat și alte circumstanțe reale sau personale referitoare la conduita pârâtului, nu se poate reține în niciun caz că încălcarea de către acesta a condițiilor de ședere sau de muncă ar constitui "o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății"
S-a mai reținut că prezenta hotărâre nu afectează cu absolut nimic dreptul autorităților belgiene de a aprecia necesitatea unei alte expulzări a pârâtului de pe teritoriul Belgiei, această măsură urmând a fi luată probabil în raport de noua ordine juridică comunitară determinată de aderarea României la UE începând cu 1 ianuarie 2007. Este dreptul suveran al fiecărui stat de a decide dacă se impune sau nu expulzarea unui cetățean de pe teritoriul său, iar o instanță națională dintr-un alt stat nu poate cenzura sub nici o formă o astfel de decizie.
Statul al cărui cetățean este expulzat nu poate îngrădi însă libertatea de circulație a acestuia (în sensul interzicerii de a părăsi țara pentru a se reîntoarce pe teritoriul din care a fost expulzat) decât în situațiile de excepție prevăzute la art. 27 din Directivă și care trebuie dovedite ca atare.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel Direcția Generală de Pașapoarte, solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate.
În dezvoltarea motivelor de apel, se arată că, în conformitate cu prevederile acordului, autoritățile române nu se pot opune returnării statului parte la acord.
În acest sens, sunt invocate dispozițiile art.38, lit.a și art.52 din Legea nr.248/2005.
Nu se poate susține că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, încalcă prevederile din Constituție sau alte instrumente juridice internaționale referitoare la dreptul la liberă circulație.
Curtea Europeană de Justiție a statuat printr-o decizie că statelor nu le este interzis controlul persoanelor aflate pe teritoriul lor și impunerea unor restricții în conformitate cu legislația proprie și legislația europeană, în situația în care aceștia nu mai îndeplinesc condițiile de intrare și ședere pe teritoriul respectivelor state.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de apel, instanța constată că apelul este nefondat.
Dispoziția înscrisă în art.52 din Legea nr248/2005 este tranzitorie și se aplică numai în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a legii (20.01.2006) și până la aderarea României la.
După aderarea României la Uniunea Europeană, libera circulație în spațiul comunitar nu mai este îngrădită în vreun fel, astfel încât "orice cetățean sau orice cetățeană a Uniunii Europene, au dreptul de a se deplasa și de a-și stabili reședința în mod liber pe teritoriul statelor membre" (art.45 din Carta Uniunii Europene).
Dispozițiile art.38 din Legea nr.248/2005 contravin Valorilor universale recunoscute, ocrotite și garantate prin art.25 din Constituția României, art.2 din protocolul nr.4 la Convenție, prin Directiva nr.562/2006 privind crearea unui Cod comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulații a persoanelor peste frontieră.
Împrejurarea că cetățeanul a fost expulzat de pe teritoriul unui stat membru în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat, nu este, prin ea însăși, suficientă pentru ca instanța din România să interzică, la rândul ei, dreptul de circulație al propriului cetățean. . libertății de circulație apare posibilă numai în situațiile de excepție prevăzute de art.27 din Directiva nr.2004/38/CE și care trebuie dovedite ca atare.
Decizia unui stat membru de a expulza un cetățean al altui stat membru, nu atrage, de drept, obligația acestuia din urmă de a lua măsuri de interzicere a libertății de circulație a cetățeanului său.
Față de considerentele relevate, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, apelul declarat urmează să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant Direcția Generală de Pașapoarte, împotriva Sentinței civile nr.240/18 iulie 2008 Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Alina Poschină
- - - -
Grefier,
- -
Red.:-/10.10.2008
Dact.:-/5 ex./13.10.2008
Jud.fond:-
Președinte:Ligia VâlcuJudecători:Ligia Vâlcu, Camelia Juravschi, Alina Poschină
