Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 93/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II/a-apel |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.93/2009-
Ședința publică din data de 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Andrea Blidar | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1, str. -, nr. 29, în contradictoriu cu intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, județul B și intimatul pârât, domiciliat în comuna, sat. de, nr.224, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 252/D din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA este reprezentat de către domnul procuror.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul apel este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra prezentului apel.
Nefiind alte probe de solicitat sau cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de partea apelantă, ca nefondat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 252/D din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a respins, întemeiat pe disp.art.39 alin.1 din Legea nr.248/2005, cererea petentei MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, în contradictoriu cu intimatul, privind restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate, și anume pe teritoriul statului Franța, în condițiile art.38 lit.a din aceeași lege.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Intimatul s-a deplasat în baza pașaportului personal în Portugalia, unde își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, după care a fost trimis de către unitatea angajatoare în interes de serviciu pentru efectuarea unui transport de mărfuri în Franța, ocazie cu care a fost identificat de autoritățile franceze ca fiind o persoană în privința căreia s-a apreciat că se găsește pe teritoriul statului francez fără forme legale, fiind returnat în România la data de 10.12.2008 în baza acordului de readmisie încheiat cu acest din urmă stat.
Față de aceste împrejurări, reținând intrarea în vigoare a Legii nr.248/2005, instanța a apreciat ca în cauza sunt incidente dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 cu modificările ulterioare, reținând și competența sa de soluționare potrivit art.39 alin.1 din același act normativ.
În acest context, tribunalul a apreciat că în urma aderării României la Uniunea Europeană, raportat și la prevederile art.17 din TCE și art.16 din Regulamentul nr.1612/68, coroborat cu Directiva nr.38/2004/CE (transpusă în dreptul intern prin OUG nr. 102/2005), limitarea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români în teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene,după data de 01.01.2007, poate fi dispusă doar din rațiuni de ordine publică, securitate națională ori sănătate publică (art.25 din OUG nr. 102/2005).
De asemenea, s-a reținut că restrângerea dreptului la libera circulație trebuie luată strict cu respectarea principiului proporționalității și trebuie să aibă la bază în mod exclusiv comportamentul persoanei în cauză, comportament de natură să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru valorile fundamentale ale societății.
Instanța de fond a mai reținut că, de principiu dreptul la libera circulație în țară și străinătate este garantat cetățenilor români atât prin art.25 alin.1 din Constituția României (revizuită în anul 2003), cât și prin disp.art.2 pct.3 din Protocolul Adițional nr.4 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ratificate prin Legea nr.30/1994, potrivit art.25 din OUG nr. 102/2005 restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români pe teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă, după data de 01.01.2007, doar din rațiuni de ordine publică, securitate națională ori sănătate publică.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că simplul fapt al șederii intimatului în mod ilegal pe teritoriul Franței nu reprezintă în sine o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru valorile fundamentale ale societății, în cauză nefiind solicitată și nici administrată vreo dovadă în acest sens. Aceasta cu atât mai mult cu cât, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că intimatul își câștigă existența în mod cinstit pe teritoriul Uniunii Europene, în virtutea unui contract de muncă a cărui validitate nu a fost contestată, găsindu-se pe teritoriul statului francez în mod legal, din însărcinarea angajatorului său.
Prin prisma acestor considerente, tribunalul a respins cererea
petentei, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune restrângerea dreptului la libera circulație a intimatului pe teritoriul Franței, o asemenea măsură nefiind dovedită ca fiind necesară într-o societate democratică pentru realizarea vreunuia din scopurile legitime stipulate în Convenție, în condițiile în care în speță nu s-a făcut dovada că prezența intimatului ar reprezenta o amenințare
reală asupra siguranței publice.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, solicitând admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de restrângere a exercitării dreptului la libera circulație în Franța pentru cel mult 3 ani.
În susținerea apelului arată apelanta că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 10.12.2008 în baza Convenției încheiate de România cu acest stat, conform talonului întocmit de lucrătorul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.
Invocă prevederile art.38 lit. a din Legea nr. 248/2005 potrivit cărora restricția poate fi instituită împotriva cetățeanului român returnat în baza unui acord de readmisie fără a fi condiționată de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea. Susține că măsura reglementată prin acest articol se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Menționează totodată că prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație, conform dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 248/2005, nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat prin Directiva 2004/38/CE întrucât prin acest act normativ nu s-a înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni, iar dreptul la liberă circulație, deși este un drept fundamental consacrat la nivel constituțional, nu este un drept absolut, condițiile exercitării sale fiind stabilite prin lege.
Astfel prin art. 5 din Legea nr. 248/2005 se prevede printre obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii lor în străinătate și pe aceea de a respecta legislația statului și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau a rămâne pe teritoriul acestui stat, în condițiile stabilite prin legislația acestui stat sau prin documentele internaționale încheiate cu România, iar nerespectarea obligațiilor cuprinse în acest articol poate determina returnarea persoanei dintr-un stat membru în baza unui acord de readmisie și astfel situația persoanei returnate intră sub incidența Legii nr. 248/2005 care prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români în statul respectiv.
Consideră că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Franței are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice în acel stat.
În acest sens măsura returnării este de natură să facă dovada deplină că pârâtul nu a respectat condițiile de intrare și de ședere în Franța în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile franceze competente, astfel că fiind în culpă pentru nerespectarea condițiilor de călătorie în străinătate măsura restrângerii apare ca fiind pe deplin justificată.
Deși legal citat intimatul nu și-a precizat poziția asupra apelului.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța o apreciază ca legală și temeinică urmând a respinge apelul ca nefondat, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, cum rezultă din actele dosarului pârâtul Gaf ost returnat din Franța la data de 10.12.2008 în baza Convenției dintre România și Franța.
Conform depus la dosarul de fond, motivul returnării pârâtului a fost cel de "ședere ilegală".
Astfel cum rezultă din declarația pârâtului G, dată cu ocazia returnării sale, acesta s-a deplasat în baza pașaportului personal în Portugalia, unde își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, după care a fost trimis de către unitatea angajatoare, în interes de serviciu, pentru efectuarea unui transport de mărfuri în Franța, ocazie cu care a fost identificat de autoritățile franceze ca fiind o persoană în privința căreia s-a apreciat că se găsește pe teritoriul statului francez fără forme legale, fiind depistat de către organele de Poliție din Franța, după care a fost returnat.
Într-adevăr dreptul la liberă circulație poate suporta anumite restricții, stabilite prin acte normative interne, în concordanță cu dreptul comunitar și CEDO, însă, în conformitate cu Directiva Consiliului European nr. 38/2004, restrângerea și limitarea acestui drept este justificată doar pentru motive de ordine publică, sănătate publică și securitate publică.
Raportat la starea de fapt ce rezultă din declarația pârâtului și talonul de returnare, în mod temeinic a apreciat tribunalul că prezența pârâtului nu reprezintă o amenințare serioasă la ordinea publică care să afecteze interesele fundamentale ale societății, măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație, solicitată de reclamantă, nefiind întemeiată și fondată.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, instanța va respinge apelul ca nefondat și va menține în totalitate sentința apelată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1, str. -, nr. 29, în contradictoriu cu intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, județul B și intimatul pârât, domiciliat în comuna, sat. de, nr.224, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 252/D din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
- judecător fond -
- redactat decizie - judecător - 28.05.2009
- dactilografiat grefier -28.05.2009- 5 ex.
-comunicat 29.05.2009 -3 ex.
- DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1, str. -, nr. 29
- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, județul
-, domiciliat în comuna, sat. de, nr.224, județul S
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Doina Măduța, Andrea Blidar
