Obligația de a face. Decizia 10024/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10024
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier - -
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentința civile nr. 4190/17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, G, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat și avocat pentru intimații reclamanți lipsind recurenta pârâtă SC Sa.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat pentru reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și depune concluzii scrise. Arată că raportul de expertiză a făcut doar nominalizări dar s-a constatat că în conformitate cu protecția muncii activitatea desfășurată de reclamanți se încadrează în grupa I de muncă.
Avocat pentru reclamanți arată că principiul de bază al încadrării în grupele superioare de muncă se face pa baza existenței condițiilor de muncă deosebite și solicită respingerea recursului și față de atitudinea pasivă manifestată de recurentă în sensul că nu a formulat decât întâmpinare. fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 15.02.2008 reclamanții, G, G, au chemat în judecată pârâta SC SA, cu sediul în B,-, sector I, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună obligarea acesteia sa le acorde grupa I de munca, in confor mitate cu prevederile Ordinului 50/1990, de la data angajării in cadrul acestei unități si până la data de 01.04.2001 (momentul abrogării ordinului 50/1990), precum si obligarea intimatei la emiterea unei adeverințe cu mențiunile cuprinse in dispozitivul hotărârii judecătorești.
In motivarea acțiunii au arătat că si-au desfășurat activitatea in cadrul SC SA, efectuând lucrări de în treținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor si incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune si scoase de sub tensiune, de la data angajării și pana in prezent.
Consideră că felul muncii desfășurate in funcțiile pe care le-au deținut potrivit fisei postului si sarcinilor de serviciu se încadrează in grupa I de munca, dreptul la acordarea acestui beneficiu fiind prevăzut de dispozițiile art. 3, 6 si 7 din Ordinul 50/1990.
Precizează ca aceasta activitate s-a desfășurat in permanenta, fiind caracteristica felului muncii, îndeplinind astfel condiția prevăzuta de art. 7 alin. 1 din ordin, privitoare la timpul efectiv lucrat in aceste condiții deosebite de muncă, fiind de 100 % si nu cel puțin 50% cum prevede norma amintita, activitatea prestata in aceste condiții deosebit de grele si periculoase a fost recunoscuta cu ocazia încheierii contractelor colective de munca (1990 - 2006) si in tot acest interval de timp am beneficiat de sporuri la salariu.
Menționează ca activitatea a inclus lucrări de exploatare si întreținere a capacităților de producție ale societăților ai căror angajați beneficiază de grupa I de munca. Având in vedere prevederile art.3 alin.2 din Ordinul 50/1990, urmează ca aceștia sa beneficieze de aceeași grupa de munca cu cea a personalului încadrat la unitatea pentru care prestează lucrările de exploatare ( SC CF SA ), deoarece instalațiile electrice ale CN CFR sunt dependente de instalațiile electrice ale SC SA, SC SA si SC SA, toate substațiile CFR fiind racordate la barele 110 KV de stațiile intimatelor.
Prin sentința civilă nr.4190 din 17 iunie 2008, Tribunalul Dolja respins excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă.
A admis acțiunea precizată formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul in B,-, sector I,
A constatat că reclamanții au desfășurat activitate care se încadrează in grupa I -a de muncă, in următoarele perioade, după cum urmează: 03.08.1971-23.06.1973, 21.11.1974-31.03.2001, 26.09.1973-18.02.1976, 29.06.1977-31.03.2001, - 02.03.1970-31.03.2001, 07.08.1973-26.01.1975, 09.12.1976-01.12.1990, 01.12.1990-31.03.2001, 06.09.1973-31.03.2001, G 18.03.1969-10.06.1969, 26.11.1970-31.03.2001, G 27.09.1969-20.06.1971, 22.12.1972-19.07.1974, 08.08.1977-31.03.2001, 04.08.1976-18.10.1978, 27.03.1980-31.03.2001, GH. 22.01.1990- 31.03.2001, 20.09.1984- 31.03.2001, 15.02.1985-18.09.1989, 03.10. 1990-31.03.2001, 03.07.1969-21.06.1971, 01.12.1972-31.03.2001, 12.07.1971-20.02.1972, 18.10.1973- 31.03.2001, 22.07.1971-17.10.1976, 03.03.1978- 31.03.2001, 17.07.1990- 31.03.2001.
A obligat pârâta să elibereze reclamanților adeverințe în acest sens.
A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Cu privire la excepția necompetentei materiale, analizată in conformitate cu art. 137.civ.Cod Penal, instanța apreciază că in baza art. 281 si 282 civ. competenta de soluționare a cauzei revine Tribunalului Dolj - Secția Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale, dat fiind faptul că in cazul in care s-ar retine motivarea pârâtei cu privire la excepția invocată, s-ar ajunge la denegare de dreptate in accepțiunea disp. art. 3. Civil.
Totodată accesul la justiție este consacrat, ca drept cetățenesc fundamental, atât prin art. 6 pct. 1 din Convenție, cât si prin art. 21 din Constituția României, prin art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum si prin art. 14 pct. 1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile si politice.
Pe fondul cauzei instanța retine că reclamanții si-au desfășurat activitatea in cadrul SC SA, efectuând lucrări de în treținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor si incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune si scoase de sub tensiune.
Existenta condițiilor de lucru grele, periculoase, cu risc deosebit de accidente si boli profesionale rezultă din extrasele din contractele colective de munca în perioada 1990-2006 din care rezulta că in tot acest interval de timp, petenții au beneficiat de sporuri la salariu! pentru lucrul in condiții grele, periculoase sau nocive. De asemenea, de comun acord cu intimata, din anul 2002 s-a elaborat grila matriciala in care sunt cuprinse clasele de salarizare acordate in funcție de condițiile de lucru, pe măsura ce acestea sunt mai grele sau deosebite, angajatul beneficiază de o clasa superioara si, implicit de un salariu mai mare.
Astfel, in contractul colectiv de munca se certifica si se caracterizează nivelul de risc, îmbolnăvire profesionala si accidente ale lucrătorilor in conformitate cu Normele Generale de Protecție a (NGPM ) si sunt definite activitățile desfășurate in condiții periculoase si de risc, respectiv:
locuri unde exista risc de accidente si explozii, arsuri, electrocutări, căderi de la înălțime și intoxicare cu substanțe chimice ( baterii de condensatoare, acumulatoare cu acid sulfuric.)
unitățile trafo care conțin cantități mari de ulei ce pot lua foc in caz de defecțiuni si pot produce explozii, implicit arsuri la personalul operativ de exploatare si revizii
La acestea se adaugă, notele comune încheiate, la nivel regional intre conducerea intimatei si reprezentanții salariaților privind acordarea sporurilor pentru condiții deosebite, grele si periculoase
etenții formează echipe comune de lucru pentru diferite sarcini de munca, in cadrul acelorași instalații electrice aparținând intimatei ( cu tensiuni cuprinse intre 20 000 volți pana la 100.000 volți ), fiind supuși practic la aceleași riscuri determinate de sarcina de munca, mediul in care lucrează, cat si echipamentul din dotare, indiferent de funcția pe care o dețin in cadrul chipei.
Petenții desfășoară lucrări de exploatare si întreținere a capacităților de producție ale societăților ai căror angajați beneficiază de grupa I de munca. Având in vedere prevederile art. 3 al. 2 din Ordinul 50/1990, dar si adresa înaintată de urmează
ca aceștia sa beneficieze de aceeași grupa de munca cu cea a personalului încadrat la unitatea pentru care prestează lucrările de exploatare ( SC CF SA, CN CFR SA ).
Rezulta ca activitatea lor poate fi asimilata cu cea prevăzuta in Ordinul 50/1990 - anexa I, pct.123, alin.15 "meseriaș de întreținere, cale, lucrări arta, electricieni" si alin.46 "electricieni LC" deoarece instalațiile electrice ale CN CFR. sunt dependente de instalațiile electrice ale SC SA, toate substațiile CFR fiind racordate la barele 110 KV de stațiile intimatei
efectuate chiar la cererea SC SA privind "Evaluarea nivelului de risc de accidente si îmbolnăvire profesionala la principatele locuri de munca din cadrul SC SA- Sucursala Transilvania Nord in care sunt descriși factorii de risc determinați de mediul in care lucrează petenții, natura si sarcinile de muncă.
In privința susținerilor intimatei in cauza, apărarea că potrivit art. 16 din HG nr.261/2001 a evaluat locurile de munca ale salariaților, împreuna cu reprezentanți ai sindicatelor si ca odată cu apariția acestei metodologii de determinare a condițiilor de munca, societatea nu a mai acordat sporuri pentru condiții deosebite sau grele determinat si de "îmbunătățirea mediului de lucru" este contrazisa de prevederile din contractele colective de munca.
Având in vedere ca potrivit art. 171-187 din Codul Muncii angajatorul veghează la protejarea securității si sănătății salariaților, intimata nu a dovedit cu nici un înscris ca eventualele masuri de securitate luate sunt de natura sa înlăture posibilitatea încadrării in grupele I sau II de muncă.
Oricum, toate apărările vizează așa zise masuri luate după 1.04.2001-momentul abrogării. 50/1990, așadar nu au relevanta in cauza, perioada vizata de reclamanți fiind pana la momentul respectiv.
De altfel, așa cum a arătat ICCJ, complet format din 9 judecători, prin decizia nr.258/20.09.2004, Ordinului 50/1990, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal și motivat recurs pârâta SC SA, arătând în esență că sentința este nelegală, pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, s-a interpretat greșit aplicabilitatea deciziei 87 din 01 iunie 1999 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Decretului Lege nr.68/1999.
Tribunalul și-a depășit competențele și a aplicat măsuri discriminatorii salariaților, fiind încălcate dispozițiile Codului Muncii și principiul egalității de tratament prevăzut în art.6 din CEDO.
Pe fondul cauzei s-a arătat că expertul a încălcat dispoz.art.5 din ordinul nr.50/1990 care prevăd că existența condițiilor deosebite la locul de muncă trebuie să rezulte din determinarea noxelor efectuate de Ministerul Sănătății sau de specialitate proprii ale unității.
În anexa 2 Legii nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, societatea nu figurează, fapt pentru care, nu mai era necesară administrarea unor probe prin care să se dovedească că măsurile de securitate a muncii, luate în spiritul legii, sunt de natură să elimine posibilitatea încadrării în grupele I și II de muncă a reclamantului.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispoz.art.3041pr.civ. Curtea a reținut următoarele:
În primul motiv de recurs, pârâta susține faptul că instanța de fond a respins în mod greșit excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, iar prin admiterea acțiunii introductive, a creat o discriminare în rândul salariaților.
Critica este nefondată întrucât prima instanță nu putea primi excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, deoarece accesul la justiție este consacrat ca drept cetățenesc fundamental atât prin dispoz.aret.21 din Constituție, cât și prin art.6 pct.1 din CEDO, prin art.10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și prin art.14 pct.1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Tot în primul motiv de recurs, se invoca faptul că instanța și-ar fi depășit competența, pârâta apreciind că un astfel de litigiu nu poate fi soluționat de o instanță de judecată, fiind vorba de o cerere de nominalizare a unor persoane în grupe de muncă.
Nu este întemeiată această critică, deoarece prin acțiune reclamanții nu au solicitat să fie nominalizați într-o grupă de muncă, ci au solicitat ca instanța să constate că activitatea desfășurată se încadrează în grupa I de muncă.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispoz. Ordinului 50/1990 a cărui rațiune, așa cum rezultă și din titulatura sa, a fost eliminarea unor inechități în salarizarea personalului și privește activități, categorii de personal și meserii, ce se desfășoară în condiții deosebite.
Recurenta a invocat în continuare inaplicabilitatea în speță a Deciziei nr.87/1999 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a duispoz.art.2 alin.1 din Decretul Lege nr.68/1990.
Și această critică este nefondată, deoarece decizia mai sus arătată se referă strict la o anumită speță, iar din considerentele sale rezultă că nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, în ceea ce privește beneficiul grupelor superioare de muncă.
În cel de-al doilea motiv de recurs se critică raportul de expertiză efectuat în cauză, susținând că acesta ar încălca prevederile art.5 din Ordin, invocând lipsa calității procesuale pasive, raportat la faptul că în anexa 2 Legii 226/2006, societatea pârâtă nu figurează.
Susținerea că au fost încălcate dispoz.art.5 din Ordinul 50/1990 nu este întemeiat deoarece această condiționare de buletine de determinare a noxelor, nu era obligatorie pentru perioada 18.03.1969 - 31.12.1989 - art.14 din ordin, și nu era posibilă pentru perioadele trecute, acest act normativ intrând în vigoare în anul 1990.
Raportul de expertiză efectuat în cauză s-a bazat pe înscrisuri privind condițiile deosebite de lucru și riscurile la care reclamanții au fost supuși, pe raportul Comisiei de analiză a locurilor de muncă, studiul efectuat la cererea recurentei, de către Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Protecția, referate ale Direcției de Sănătate Publică, lista cu personalul inapt și condiționat, lista locurilor de muncă cu risc deosebit, evidența bolilor profesionale și accidentelor de muncă și buletine de determinări toxicologice, buletine de determinare prin expertizare a locurilor de muncă.
Principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în acest climat nefavorabil.
Această concluzie se regăsește în nota de fundamentare la HG nr.1223/1990 - principiul de bază privind extinderea acordării grupelor de muncă, fiind analizarea condițiilor de muncă. Prin Notă se specifică că această analiză trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă, respectiv lucrul în aer liber, sub acțiunea intemperiilor, programul de lucru de 10 sau 12 ore, efortul fizic mare, factori nocivi.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia nr.258 din 20.09.2004, că Ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că în baza art.312 pr.civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 4190/17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, G, având ca obiect obligație de a face.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
17.12.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
