Obligația de a face. Decizia 1058/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1058/R-CM
Ședința publică din 01 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Paula Andrada
Grefier:
Pe rol, fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâta, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.25 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind, RADUȚI, toți cu domiciliul ales în C,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 25 mai 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării a fost pronunțată următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 15.02.2008, reclamanții -, -, -, -, -, au chemat în judecată SC SA solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta să-i încadreze în grupa I de muncă potrivit Ordinului nr.50/1990.
În motivarea acțiunii s-a arătat că de la data angajării și până în prezent în cadrul SC SA, reclamanții au desfășurat activitate susceptibilă de a-i încadra în grupa I de muncă.
Prin sentința civilă nr.5920/31.10.2008 a fost declinată competența teritorială în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Tribunalul Vâlcea la data de 12.01.2009, a pronunțat sentința civilă nr.25, prin care a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta să le acorde grupa I de muncă, urmând ca aceasta de pe urmă să elibereze adeverințe salariaților.
Împotriva hotărârii a formulat recurs pârâta pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea căruia s-a arătat că, instanța a respins în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii cu motivarea că s-ar crea un regim discriminatoriu pentru categoriile profesionale din care fac parte reclamanții, neprevăzute în mod expres în anexa nr.1 la Ordinul nr.50/1990, iar pe fond, tribunalul a încălcat dispozițiile Codului muncii și principiul egalității de tratament.
De asemenea, la pronunțarea hotărârii, instanța a avut în vedere un raport de expertiză efectuat cu încălcarea dispozițiilor art.5 din Ordinul nr.50/1990, cu atât mai mult cu cât în anexa nr.2 la Legea nr.226/2006 privind încadrarea în muncă în condiții speciale, societatea pârâtă nu figurează.
Analizând recursul în limita motivului invocat se apreciază ca nefondat pentru argumentele ce urmează:
Reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul SC SA, efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparație la instalațiile electrice sub tensiune pentru care au solicitat încadrarea în grupa I de muncă, potrivit Ordinului nr.50 emis de către Ministerul Muncii și Sociale, la 5 martie 1990.
Potrivit acestui ordin, pot beneficia de încadrarea în grupa I de muncă, personalul care lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 din acest ordin, existența condițiilor deosebite urmând să rezulte din determinarea noxelor efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau laboratoarele de specialitate și confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii.
O altă condiție pentru încadrarea în grupa I de muncă era aceea a timpului efectiv lucrat în astfel de locuri, în sensul că pentru grupa I, personalul trebuie să lucreze cel puțin 50%.
Guvernul României prin Hotărârea nr.1025 din 28.08.2003 a adoptat Norme metodologice privind încadrarea persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale. Prin aceste norme se determină criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale, constând în existența unor factori de risc ce nu pot fi înlăturați în condițiile în care s-au luat măsuri tehnice și organizatorice pentru eliminare ori diminuare, precum și efectele acestora asupra securității în muncă.
În vederea nominalizării locurilor de muncă ce urma să fie încadrată în condiții speciale, angajatorul avea obligația împreună cu sindicatele reprezentative să inițieze verificarea acestor condiții de către Comisia pentru acordarea vizelor de încadrare.
Recurenta a criticat sentința pentru motive de nelegalitate potrivit cărora instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii, aceasta dinainte neaflându-se în categoria societăților prevăzute în anexa nr.2 la Legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condițiile speciale.
Într-adevăr, lista locurilor de muncă a activităților și categoriilor profesionale sunt arătate în anexele actelor normative invocate, la Legea nr.226/2006, fiind anexată o listă cu societățile comerciale care au primit avize de încadrare în condițiile speciale de muncă, printre acestea nefigurând și recurenta.
Recurenta era obligată pentru nominalizarea locurilor de muncă încadrabile în condiții speciale să solicite verificarea activităților desfășurate de către angajații săi de natură să expună la riscuri privind sănătatea și securitatea acestora, să solicite efectuarea unei expertize tehnice împreună cu sindicatele reprezentative în vederea identificării factorilor de risc ce nu pot fi înlăturați.
De asemenea să solicite efectuarea unor expertize medicale pentru a se identifica și interpreta datele medicale înregistrate în cabinetele medicale de întreprindere pentru evaluarea capacității de muncă și a stării de sănătate a angajaților.
Din Normele metodologice cuprinse în dispozițiile Hotărârii Guvernului nr.1025/28.08.2003, rezultă că pentru încadrarea în locuri de muncă speciale, orice angajator în folosul căruia se desfășoară activități cu un risc de natură a pune în pericol sănătatea și securitatea angajaților are obligația să urmeze procedura prevăzută de acest act normativ în ordinea determinată de procedura reglementată de acesta.
În apărarea sa recurenta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii însă, în sprijinul acestei apărări își invocă propria culpă, fiindcă numai datorită omisiunii de a solicita avizul Comisiei pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale a lo9curilor de muncă a reclamanților nu este trecută în anexa nr.2 a Legii nr.226/2006.
De asemenea, pentru înlăturarea acestei apărări trebuie să se aibă în vedere caracterul exemplificativ, ci nu limitativ al activităților pentru care locul de muncă se poate încadra într-o grupă specială prevăzute în anexele actelor normative evocate.
Pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale trebuie să se țină cont de principiile reglementate de Ordinul nr.50/1990, precum și Normele metodologice de aplicare potrivit cărora aceste locuri sunt acelea în care există factori de risc profesional ce pot conduce în timp la reducerea prematură a capacității de muncă, îmbolnăvirii profesionale, cu consecințe grave asupra sănătății și securității angajaților.
Recurenții și-au desfășurat activitatea în cadrul SC SA, munca prestată de către aceștia expunându-i la factori de risc în sensul definiției dată locului de muncă în condiții speciale de Hotărârea Guvernului nr.1025/28.08.2003.
de risc la care au fost expuși reclamanții au fost determinați și în raportul de expertiză tehnică pe care recurenta l-a criticat pentru motivul nerespectării condițiilor art.5 din Ordinul nr.50/1990.
Prin expertiza tehnică efectuată în cauză au fost identificați factorii de risc ce nu pot fi înlăturați, pentru ca instanța să-și formeze o convingere cu privire la condițiile în care locurile de muncă ale reclamanților pot fi încadrate în grupa I de muncă.
Verificarea de către Inspectoratele Teritoriale de Muncă a măsurilor tehnico-organizatorice pentru eliminarea ori diminuarea riscurilor profesionale se putea face numai în cadrul metodologiei de încadrare a locurilor de muncă prevăzute de HG nr.1025/2003, dacă era inițiată de către recurentă.
Fiind îndeplinite condițiile pentru încadrarea în grupa I de muncă în ceea ce privește factorii de risc profesional la care au fost expuși reclamanții și timpul efectiv lucrat în aceste condiții, în mod corect instanța de fond a dispus încadrarea în grupa I de muncă, motiv pentru care, în baza art.312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de pârâta, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.25 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind, RADUȚI, toți cu domiciliul ales în C,-, județul
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/2 ex/29.06.2009
Jud.fond;;
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu, Paula Andrada
