Obligația de a face. Decizia 114/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 114/2009
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Mihaela Cojan
JUDECĂTOR 3: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții G și, împotriva deciziei civile nr. 386/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar civil nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a doua strigare, se prezintă avocat în reprezentarea recurenților reclamanți și avocat cu împuternicire avocațială de substituire în reprezentarea intimatelor și, lipsind acestea și celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus prin serviciul registratură la data de 05.03.2009 întâmpinare formulată de intimatele și.
Instanța comunică cu reprezentantul recurenților un exemplar al întâmpinării depuse la dosar.
Avocat arată că nu solicită un termen pentru studiul întâmpinării și nu mai are alte cereri.
Avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului conform art. 304 Cod procedură civilă, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei în rejudecare la Tribunalul Sibiu, în vederea admiterii acțiunii și ridicarea construcțiilor de pe imobilul situat în. În fapt se arată că acest imobil, situat administrativ în,- are în proprietate comună grădina casei, în care toate părțile au construite anexe care ocupă suprafața acesteia, iar tribunalul a adoptat ideea că aceste anexe au fost ridicate înainte de mutarea părților în imobil. Susține că este cert că nu există autorizație de construcție pentru aceste edificate, existând o hotărâre de ordonanță președințială pentru intimata, însă nu s-a dispus ridicarea construcțiilor și nu s-a ținut cont de dispozițiile instanței. Mai susține faptul că toate lucrările ulterioare au fost ridicate fără autorizații de construire, iar din cercetarea locală s-a demonstrat că toate anexele și împrejmuirile realizate de intimați ocupă din spațiul comun. În concluzie, față de cele susținute oral și motivele de recurs precizate și în scris, solicită instanței admiterea recursului de față, casarea cu rejudecare în fond în sensul admiterii acțiunii și ridicării tuturor construcțiilor nou edificate și repararea prejudiciului adus familiei Negoe. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului ca nefondat, din dezvoltarea motivelor nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 2 Cod procedură civilă și nu rezultă alte idei decât cele de netemeinicie a deciziei tribunalului, din acest punct de vedere motivele de recurs întemeiate pe această opinie fiind de neprimit odată cu abrogarea pct. 10 și 11 ale art. 304 Cod procedură civilă. Mai arată că instanța a aplicat corect legea, conform controlului de legalitate și în limitele devolutive a apelului, iar în fapt, între părți, există relații de vecinătate și ar fi un abuz de drept ridicarea acestor construcții edificate de mai bine de 40 de ani, proprietarii fiind persoane fizice cărora statul le-a vândut imobilele conform Legii 112/1998. În concluzie, față de aceste considerente și cele formulate și în scris prin întâmpinare, raportat și la prevederile art. 3 din Decretul 31/1954, solicită respingerea recursului de față ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului și având în vedere și cele expuse de mandatarii părților, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 2247/31.03.2008 a Judecătoriei Sibiua fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții G și, în contradictoriu cu pârâții, G și, având ca obiect:
-constatarea faptului că pe terenul grădină înscris în CF 1711 aparținător imobilului situat administrativ în,-, s-au edificat ilegal anexe gospodărești;
-a fi obligați pârâții la consimțământ în vederea obținerii autorizației de demolare a acelor edificate, în caz de refuz, sentința urmând a ține loc de consimțământ;
-a fi obligate pârâtele și de a-și ridica cele 2 cotețe din lemn cu împrejmuirile aferente și să-și ridice de pe teren toate materialele rezultate din demolare, în caz de refuz a fi autorizați reclamanții să execute acele lucrări.
-a fi obligați pârâții și să-și ridice șopronul de lemn, împrejmuirea amplasată pe o platformă de ciment cu stâlpi de metal, plasă prinsă în scânduri de lemn și gardul de lemn, precum și poarta de metal iar în caz de refuz să fie ei autorizați să efectueze aceste lucrări;
-a fi obligată pârâta să-și ridice magazia din zidărie netencuită așezată pe platformă de beton acoperită cu țiglă și șarpantă din lemn, împrejmuită cu stâlpi din metal și ușă și a-și ridica materialele rezultate din demolarea acesteia sau să fie ei autorizați la aceste lucrări în caz de refuz;
-pârâtul a fi obligat la ridicarea șopronului de lemn cu stâlpi metalici și gardul împrejmuitor cu stâlpi din metal, cotețul din zid și lemn acoperit cu plăci de azbociment și să-și ridice aceste edificate, iar în caz de refuz să fie ei autorizați la aceste lucrări;
-pârâta să-și ridice împrejmuirea amplasată pe o fundație de beton, ce reprezintă un gard de sârmă și stâlpi de fier acoperit cu plăci, în caz de refuz urmând ca ei să efectueze lucrările, pe cheltuiala fiecăruia dintre pârât.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut și motivat în esență, că toate părțile sunt coproprietare asupra imobilului din litigiu, că nu există probe că pârâții intimați ar fi ridicat acele construcții, toate anexele fiind cele prevăzute în actul de dobândire a proprietății.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal și timbrat au declarat apel reclamanții G și, aducându-i critici sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii lor așa cum a fost formulată și precizată.
În expunerea motivelor de apel au arătat în esență că prin acțiunea introductivă de instanță au solicitat ca fiecare din pârâți care în fapt sunt locatarii imobilului unde locuiesc și ei să își ridice acele anexe ce ocupă terenul grădinei comune, pentru a fi folosită ca grădină comună.
Au susținut că terenul fiind în coproprietate forțată trebuie folosit fără restricții de toți locatarii, iar ridicarea unor atari anexe impunea existența acordului tuturor coproprietarilor.
Expertiza dispusă a fost una deficitară, prin faptul că nu a menționat corect anexele fiecăruia dintre pârâți, astfel că nu au beneficiat de un proces echitabil, în sensul art. 6 din
Pârâții intimați și au depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului, susținând că apelanții nu au probat faptul că anexele gospodărești ar fi fost construite de ei, ci de foștii proprietari. Împrejurarea că la momentul mutării lor în imobil anexele existau și sunt folosite prin consensul colocatarilor a fost dovedit prin probațiunea testimonială. Mai mult, arată aceștia, conform art. 3 din 31/1954, drepturile civile sunt ocrotite de lege și ele pot fi exercitate doar potrivit cu scopul lor economic și social. Existența anexelor nu afectează cu nimic deplinul exercițiu al dreptului apelanților asupra terenului proprietate comună indiviză. Pretinsul prejudiciu al apelanților în raport de folosirea acelor anexe nu a fost dovedit astfel că nu se justifică cu nimic acțiunea lor, care reprezintă de fapt o manifestare tipică a abuzului de drept.
Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 386/2008 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă, cu argumentarea în considerente, că probele administrate sunt vagi și contradictorii, astfel că nu justifică admiterea acțiunii, iar prin apel nu s-a cerut suplimentarea probațiunii. În realitate, prin acțiunea formulată, apelanții reclamanți tind la modificarea clauzelor contractuale care sunt neclare în legătură în primul rând cu anexele aferente fiecărui apartament.
Împotriva deciziei civile nr. 386/2008 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă au declarat recurs reclamanții G și, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând modificarea acesteia, în sensul de a fi admis apelul lor cu consecința schimbării sentinței primei instanțe și a fost admisă acțiunea așa cum a fost investită această instanță.
În expunerea motivelor de recurs în esență, s-au reiterat aceleași aspecte critice din apel, în sensul că de fapt acțiunea sa constă în obligarea pârâților de a-și ridica anexele existente pe terenul din grădina comună.
Terenul fiind în coproprietate forțată trebuie folosit fără restricții de toți locatarii, iar edificarea acelor anexe presupunea existența consimțământului tuturor coproprietarilor. Cu toate acestea ambele instanțe s-au rezumat să arate în termeni generici că probațiunea administrată este contradictorie și nu este de natură a duce la admiterea acțiunii și că de fapt reclamanții pe această cale, în mod indirect, urmăresc modificarea contractului de vânzare - cumpărare, respectiv a clauzelor acestuia care sunt ambigue.
De altfel pe baza probelor administrate, instanțele și cu precădere instanța de apel, prin rolul activ care trebuie să-i aibă avea posibilitatea să clarifice raporturile dintre părți și nu să se limiteze la afirmații cu caracter generic și confuz. Trebuiau ca cele două instanțe să clarifice dacă anexele ridicate în primul rând de familia sunt aceleași cu cele enumerate în contract.
Instanța de apel a ignorat total expertiza efectuată în cauză, indiferent de conținutul său, cercetarea locală, răspunsurile la interogatoriu a intimatei, ca și refuzul celorlalți pârâți intimați citați cu această mențiune de a răspunde la interogatoriu, aspecte care făceau să devină aplicabile dispozițiile art. 225 cod procedură civilă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 punct 9 cod procedură civilă.
Analizând recursul de față prin prisma criticilor invocate în scris și în temeiul textului de lege invocat, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306 alin. 2 cod procedură civilă, se constată a fi fondat în considerarea următoarelor aspecte:
Evident obiectul acțiunii introductive de instanță formulată de reclamanții recurenți constă în a se stabili că pe terenul grădină proprietate comună înscris în CF colectivă 1711, ce aparține imobilului situat administrativ în aceiași localitate, str. 1 -, s-au construit ilegal anexe gospodărești și împrejmuiri, context în care se solicita obligarea acestora din urmă la consimțământ în vederea obținerii autorizației de demolare a acestora iar în caz contrar, hotărârea ce se va pronunța să țină loc de consimțământ, iar în final a se dispune obligarea pârâților de a-și ridica acele anexe ce se vor identifica, iar în caz de refuz să fie autorizați reclamanții recurenți a efectua aceste lucrări, pe cheltuiala părților adverse.
Prin urmare aceasta era acțiunea cu care au fost investite instanțele de recurenți și întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1073 - 1075 cod civil, și respectiv art. 274 cod procedură civilă.
În acest cadru procesual instanțele de fond și apel, dat fiind caracterul devolutiv al acestei căi de atac erau datoare a se pronunța asupra obiectului acțiunii, care constituie evident garanția aplicării principiului disponibilității recunoscute de legiuitor reclamantului. Prin urmare, instanțele erau ținute de obiectul cererii și de temeiurile de drept invocate, în limitele cărora trebuiau să judece litigiul.
Sarcina soluționării cauzelor civile revine instanțelor judecătorești care evident au esențialmente obligația de a pronunța hotărâri care să reflecte o soluționare justă și principială a litigiilor, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale deziderat care se poate realiza doar într-un sistem procesual care-i conferă judecătorului un rol activ, principiu consacrat de art. 129 cod procedură civilă.
În virtutea acestui principiu incumbă instanței obligația de a pune în discuția părților orice împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură a conduce la dezlegarea pricinii, sau de a cere părților explicații orale sau în scris cu privire la situația de fapt și argumentarea în drept, pe care părțile o invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor. Acest rol activ al judecătorului se realizează desigur în tot cursul judecății, de la promovarea acțiunii și până la epuizarea căilor de atac și acesta în scopul indubitabil al aflării adevărului. Principiul implică cerința firească ca toate împrejurările de fapt ale cauzei să fie stabilite de instanță în deplină concordanță cu realitatea.
În speță, instanța de fond s-a mărginit a reține doar că pârâții nu ar fi edificat acele anexe și nu au împiedicat pe recurenți în exercițiul drepturilor lor în calitate de coproprietari, că nu au schimbat destinația și nici modul de utilizare a imobilului, neîncălcând obligațiile ce derivă din conținutul art. 480 cod civil, respingând acțiunea, soluție confirmată prin decizia din apel.
Este neîndoielnic că prin primul petit al acțiunii introductive, reclamanții au cerut instanței să se constate că de fapt pe terenul coproprietate forțată, pârâții au edificat nelegal acele anexe, în lipsa consimțământului unanim al părților și a fi ridicate acele edificate. Ori, nimic din aceste solicitări ale recurenților nu se regăsesc în considerentele sentinței instanței de fond.
Mai mult, instanța de apel fără a clarifica starea de fapt și a răspunde criticilor din apel, s-a limitat în a arăta că de fapt probele din dosar sunt vagi și contradictorii, astfel că nu sunt de natură a schimba sentința apelată cu consecința admiterii acțiunii.
Pe de altă parte, aceeași instanță de apel se rezumă a reține că de fapt prin acțiunea de față se urmărește indirect modificarea clauzelor contractuale ale pârâților cu privire la anexele incluse în acestea. Imobilul, în opinia instanței de apel este accentuat prin faptul că prin contract fiecare apartament are magazie, care însă nu este identificată prin date suplimentare, aspect pe care evident instanța nu l-a lămurit.
Instanța nu face vorbire de expertiza efectuată, de cercetarea locală, de răspunsul la interogatoriu al pârâților, sau de refuzul nejustificat al unora dintre ei de a se prezenta la interogatoriu, pentru a stabili dacă erau sau nu incidente dispozițiile art. 225 cod procedură civilă, deși toate aceste împrejurări au făcut obiectul motivelor de apel, iar prin caracterul devolutiv al acestei căi de atac, se impuneau a fi analizate.
Nu s-a clarificat dacă anexele de pe teren sunt aceleași cu cele din clauzele contractului, aspect esențial evident în soluționarea cauzei.
Ori, motivele de fapt și de drept reprezintă un element esențial și necesar al oricărei hotărâri judecătorești.
Dispozițiile art. 261 punct 5 cod procedură civilă, prevăd obligația instanței de judecată de a arăta în cadrul hotărârii motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, ca și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, nerespectarea lor ducând la casarea hotărârii. Se impunea desigur analizarea acțiunii în raport de temeiurile de drept invocate și aplicate în funcție de o stare de fapt corect stabilită pe baza unei probațiuni judicioase și nu la o trimitere generală lipsită de coerență, așa cum a procedat în calea de atac a apelului. Fără arătarea motivelor de fapt și de drept în temeiul cărora instanța și-a format convingerea, precum și a probelor nu se poate practic exercita controlul judiciar, soluția pronunțată va fi supusă casării.
Practic decizia din apel este nemotivată, astfel că în raport de caracterul imperativ al cerințelor art. 261 punct 5 cod procedură civilă și finalitatea acestuia, vizând posibilitatea de control judiciar al hotărârii pronunțate, se impune casarea acesteia cu trimiterea spre rejudecare, pentru că în concret, instanța de apel să se pronunțe asupra fondului apelului, respectiv a motivelor cu care a fost investită.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții G și împotriva deciziei civile 386/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Casează decizia atacată și trimite cauza Tribunalului Sibiu pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
.
Tehn. 2 ex/24.03.2009 Jud. fond -
Jud. apel - /
Judecători:Ioan Truță, Mihaela Cojan, Anca Neamțiu
