Obligația de a face. Decizia 119/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 119/CM
Ședința publică din data de 30 martie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Jelena Zalman Vanghelița Tase
- -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurenții reclamanți intimați, G, toți cu domiciliul procesual ales la cabinetul avocat, în C,-, -. 1, județul C și de recurenta pârâtă intimată " " C, cu sediul în Port, 34, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1177/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în Nord,-, județul C și, domiciliat în P N,-, -. A,. 1,. 1, județul N și la locul de muncă, C, Port, 34, județul C, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 26.03.2009 și 30.03.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Cu privire la recursurile civile de față:
Recurenții reclamanți au declarat recurs la data de 23.12.2008 împotriva sentinței civile nr. 1177/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs la 30 decembrie 2008 și intimata " "
Situația de fapt:
Prin acțiunea înregistrată la 30.06.2008 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții au chemat în judecată " " C, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea societății pârâte la plata către fiecare reclamant, pentru perioada 30.06.2005-30.06.2008, a diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 din salariul minim pe economie, precum și a suplimentărilor bănești de Paști și C, calculate la nivelul salariului de bază mediu brut la nivel "" și plata unui salariu mediu pe "" la fiecare de Paști și C corespunzător perioadei lucrate, pentru ultimii 3 ani anterior înregistrării acțiunii, actualizat cu indicii de inflație la data plății efective.
S-a solicitat acordarea acestor drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și cu dobânda legală aplicabilă.
În considerente s-a arătat că prin hotărârea Consiliului de Administrație al "" nr. 10/26.10.2001 s-a aprobat încredințarea activității mecano-energetice a Sucursalei ar C unității pârâte; ca urmare a unui protocol semnat de ambele părți și de sindicat în numele salariaților, pârâta a devenit o subunitate din ""-Sucursala ar C, fiind transferate mijloacele și salariații pârâtei.
Salariații au primit înștiințări înregistrate prin care au fost asigurați de menținerea acelorași drepturi salariale, cu mențiunea că dacă nu sunt de acord cu transferul, li se vor desface contractele individuale de muncă prin aplicarea art. 130 lit. "a" Codul muncii.
În prealabil s-au schimbat note de transfer în interesul serviciului începând cu data de 1.01.2002. S-a prevăzut, de asemenea că, unitatea cesionară va menține toate drepturile personalului transferat, ce derivă din CCM la nivelul cedentului, iar pe baza acestui protocol ulterior s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 1/14.12.2001.
Unitatea pârâtă și-a respectat formal angajamentul asumat prin protocol în sensul că a prevăzut în CCM-ul adoptat aceleași drepturi salariale care se regăsesc în CCM -ar, respectiv coeficientul 1,98 (art. 128 alin. 5), dar pe care nu l-a respectat, oferind salariaților un coeficient mult mai mic, și pe de altă parte a încetat aplicabilitatea CCM-ului adoptat la 10.02.2006, dată de la care s-a convenit cu sindicatul aservit să se aplice CCM-ul la nivel de grup de unități din industria petrolieră care prevede coeficienți minimali mult mai mici. Reclamanții au fost sau sunt încă salariați ai " ", iar drepturile salariale primite în perioada menționată au fost diminuate prin neaplicarea indicelui de salarizare prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de societate, ce prevedea un salariu de bază minim de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat.
Același contract a prevăzut suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și C, Ziua, în cuantum de un salariu mediu de bază, calculat la data evenimentului, drepturi care nu s-au acordat.
Prin întâmpinare, " " a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că, începând cu data de 10.02.2006 contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și-a încetat efectele prin acordul părților, dată de la care este aplicabil contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră; acest contract prevede salariul de bază brut pentru un program complet de lucru este de 620 lei la care se adaugă coeficienții minimi corespunzători fiecărui salariat prevăzut la art. 129. Conform actului adițional nr. 7 înregistrat la. sub nr. 499/6.03.2006, salariul de bază brut pentru un program complet de lucru este de 480 lei la care se adaugă coeficienții corespunzători fiecărui salariat.
S-a invocat faptul că prin Protocolul înregistrat sub nr. 888/20.01.2006, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au stabilit - ținând cont de împrejurarea că Anexa 1 CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră și înregistrat la. sub nr. 53396/10/4.05.2000 nominalizează " " ca agent economic căruia îi este aplicabil acest contract - ca de la 10.02.2006 să înceteze aplicabilitatea CCM înregistrat la. C sub nr. 2/14.01.2002.
Astfel, patronatul și sindicatul au convenit ca de la data amintită să-și producă efectele contractul colectiv de la nivel superior, situație care s-a perpetuat și pe anii 2007 și 2008.
S-a susținut, totodată, că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariul de bază în perioada 2003-2008, în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă la nivel "" (art. 168 alin. 2).
II.Tribunalul:
Prin sentința civilă nr. 1177/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a luat act de renunțarea la drept în ceea ce îi privește pe reclamanții și.
S-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de acești reclamanți.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâta " "
A fost obligată pârâta către restul reclamanților la plata diferențelor de drepturi bănești rezultate din neacordarea indicelui de salarizare 1,98 la salariul minim pe economie indexat, actualizate în raport de rata inflației și cu dobânda legală datorată la data efectivă a plății, calculate începând cu 30.06.2005 până la încetarea raporturilor de muncă ale fiecărui salariat, dar nu mai mult de data de 10.02.2006, precum și obligarea pârâtei să plătească acelorași reclamanți drepturile corespunzătoare suplimentărilor salariale de Paști și C, la nivelul unui salariu de bază mediu brut pe "" pe perioada 30.06.2005-10.02.2006 și, respectiv, la nivelul unui salariu minim pe ramură, pentru perioada 11.02.2006-31.12.2007, actualizate în raport de rata inflației și cu dobânda legală datorată la data efectivă a plății.
Pentru a soluționa astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt sau au fost salariați ai " " în perioada 2005-2008.
Până la data de 10.02.2006, în cadrul " " C au operat clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de societate.
Conform art. 124 alin. 4 din CCM la nivel de unitate,În cadrul " ", salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat".
Sub acest aspect, pârâta nu poate invoca existența contractului de prestări servicii încheiat cu "" -Sucursala ar pe o perioadă de cinci ani și înregistrat sub nr. 26296/14.12.2001, potrivit cu care prestatorul (societatea pârâtă) se obliga să respecte integral prevederile contractului colectiv de muncă la nivel "" - inclusiv sub aspectul salarizării - și nici preluarea tuturor modificărilor intervenite în respectivul contract.
Prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicată, dispun: contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate sau în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Conform art. 25 alin. 3 din lege, coroborat cu alin. 1 și 2, contractul colectiv de muncă se aplică de la data înregistrării la direcția generală de muncă și protecție socială județeană.
În speță, personalul a fost transferat în interesul serviciului, în baza acordului dintre cele două societăți, la " ", astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse în carnetele de muncă depuse la dosar, situație față de care acestor salariați le era aplicabil contractul colectiv la nivel " ", în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 130/1996, republicată.
Împrejurarea că, în temeiul contractului de prestări servicii, a operat un transfer al salariaților este neechivocă, întrucât reclamanții au mențiuni în carnetul de muncă referitoare la noul angajator - pârâta în cauză, care ulterior a și procedat la concedierea unora dintre aceștia.
Așadar, convenția intervenită între cele două societăți, referitoare la menținerea (cel puțin) a drepturilor salariale după operarea transferului nu poate înlătura aplicabilitatea clauzelor contractului colectiv de muncă aplicabil la " ", fiind irelevante trimiterile făcute la cuantumul salariului de bază anterior transferării și la evoluția drepturilor bănești ale acestora pe baza corespondenței purtate cu "" -Sucursala ar, precum și a protocoalelor încheiate cu Sindicatul Independent al de
Astfel fiind, nefăcându-se dovada încheierii unor acte adiționale la Contractul colectiv de muncă la nivel " ", înregistrate la Direcția de Muncă și Solidaritate Socială C, în condițiile art. 25 din Legea nr. 130/1996, prin care să se stabilească aplicarea unui nivel de salarizare mai mic decât cel negociat și stabilit prin CCM din 2002, nu se poate susține că salarizarea s-a realizat pe baza adreselor primite de o altă societate sau de la sindicate.
Pentru acest considerent, s-a reținut că drepturile salariale ale reclamanților urmau a respecta indicele de salarizare de 1,98 (care de altfel era aplicabil și la nivel "" până la data intrării în vigoare a CCM/2005, la 11.05.2005).
Sub aspectul perioadei de aplicabilitate a acestui indice, s-au avut în vedere următoarele:
colective desfășurate în cadrul " " s-au finalizat prin încheierea unui Contract Colectiv de Muncă la nivel de unitate înregistrat sub nr. 2/14.02.2002 la.
de bază minime pe nivel și funcții sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază minim indexat pe " " SA. a coeficienților din anexa nr. 4, conform art. 124 alin. 4.
Textul prevede că acești coeficienți vor fi respectați pe tot parcursul derulării prezentului contract colectiv de muncă, dacă prin act adițional nu se convine altfel.
Societatea pârâtă a invocat în acest contextProtocolul înregistrat sub nr. 888/20.01.2006la " ", prin care partenerii sociali au stabilit, de comun acord, ca începând cu data de 10 februarie 2006 contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și înregistrat la direcția de muncă sub nr. 2/14.01.2002 să nu se mai prelungească și pentru anul în curs.
Motivația cuprinsă în acest document se raportează la cuprinderea societății în anexa 1 Contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră, înregistrat la. sub nr. 53396/10/4.05.2000 și, prin urmare, aplicabilitatea clauzelor contractului superior salariaților (și deopotrivă patronatului) societății " ".
Rațiunea modificării ori completării contractului colectiv prin acte adiționale înregistrate la Direcția de Muncă în condițiile art. 25 din Legea nr. 130/1996, republicată, rezidă din prevederile alin. 3 al textului, care menționează neechivoc faptul că asemenea modificări - ca de altfel și contractul însuși - au aplicabilitate de la data înregistrării.
Prin urmare, legiuitorul a exclus posibilitatea modificării într-o altă modalitate a clauzelor contractuale, chiar dacă părțile semnatare ale actului adițional modificator au înțeles a-l aplica în virtutea acordului de voință, fără o altă formalitate.
În speță, protocolul invocat nu a fost înregistrat în condițiile legii, însă acestanu are natura unui act adițional modificator al contractului colectiv, motiv pentru care s-a reținut că acesta nu urma a fi supus procedurii înregistrării, prevăzute de lege.
Protocolul nr. 888/20.01.2006 exprimă, în fapt,voința părțilorcu privire la încetarea aplicabilității contractului colectiv de muncă la nivel de societate, în condițiile în care conform art. 4 alin. 1 din CCM la nivel de societate, "prezentul contract colectiv se încheie pe o perioadă de minimum un an. Cu cel mult 60 de zile înainte de împlinirea unui an, părțile vor conveni asupra prelungirii valabilității contractului colectiv de muncă sau renegocierii unor clauze ale sale", iar art. 222 alin. 1 statuează în sensul că acesta "încetează prin acordul părților, în caz contrar părțile recunoscând prelungirea tacită" a clauzelor sale.
Prin urmare, dispozițiile cuprinse în art. 25 din Legea nr. 130/1996, republicată, nu sunt aplicabile tuturor convențiilor încheiate între partenerii sociali, textul fiind de altfel limitativ și de strictă interpretare-stabilind obligația de înregistrare, pentru a produce efecte, doar pentru contractul colectiv și, implicit, ca parte a acestuia, pentru actele adiționale.
Nu se poate înlătura, din acest punct de vedere, aspectul încetării valabilității contractului colectiv de muncă al " " C la data de 10.02.2006, prin raportare la înseși clauzele contractuale, părțile exprimându-și în mod neechivoc acordul de a nu mai proceda la negocierea unui nou contract ori în sensul prorogării efectelor celui în vigoare.
A fost înlăturată, pe aceste considerente, susținerea potrivit căreia protocolul este nul absolut - astfel cum au arătat reclamanții, cu atât mai mult cu cât o asemenea sancțiune trebuie să rezulte explicit din norma legală, iar neînregistrarea nu implică, potrivit legii, nulitate.
În aceste condiții, în absența unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate pentru perioada 11 februarie 2006-2008, vor fi aplicabile prevederile contractului colectiv de la nivel imediat superior, în raport de dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. "b" din Legea nr. 130/1996, anume, Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior (la nivel de grup de unități din industria petrolieră, în a cărui anexă 1 se regăsește și societatea pârâtă).
Nu a avut vreo relevanță împrejurarea că prin clauzele contractului inferior se prevedeau până la acea dată alte drepturi salariale față de cele reglementate prin contractul la nivel de grup de unități; singura cerință impusă de lege este aceea prevăzută prin art. 8 alin. 2 și 3 din Legea nr. 130/1996.
Astfel fiind, a fost admisă în parte acțiunea reclamanților, respectiv pentru perioada începând cu data de 30.06.2005, dar nu mai târziu de data de 10.02.2006, actualizate în raport de rata inflației și cu dobânda legală datorată la data efectivă a plății, fiind respinse pentru considerentele arătate pretențiile pentru perioada 11.02.2006-30.06.2008.
Potrivit art. 163 din Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel " ", "Cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua, C, salariații " " vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale.
Fiecare din suplimentările de mai sus va avea un cuantum minim în valoare de un salariu de bază mediu brut pe "", stabilit conform prezentului contract. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările la care se face referire la alineatul precedent vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii corecte, a modalității de acordare, precum și condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Textul alin. 3 stabilește că,Fiecare dintre suplimentările de la alineatul (1) se acordă în condițiile în care, prin act adițional încheiat conform Legii nr. 130/1996, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază".
Cum pârâta nu a făcut dovada existenței unor acte adiționale (condiție cerută de contractul la nivel de unitate - pentru perioada 2005-2006), respectiv a unor contracte la nivel de unitate (condiție cerută de actul la nivel de grup de unități - pentru perioada 11.02.2006-2008) prin care să se includă aceste drepturi în salariul de bază, s-a reținut că susținerile referitoare la includerea acestor drepturi în salariul de bază nu sunt întemeiate.
Nu a fost reținută nici apărarea referitoare la prevederile cuprinse în art. 168 alin. 2 din CCM la nivel "", întrucât textul indicat nu se referă la drepturile aplicabile salariaților " ", ci la includerea suplimentărilor salariale în drepturile salariaților ""
Astfel fiind, cum prevederile cuprinse în propriul contract colectiv încheiat la nivel de unitate nu au fost înlăturate ori modificate prin acte adiționale ulterioare, nu se poate susține că în această materie operează clauzele CCM "", ori că a operat o includere a lor în salariul de bază al acestor salariați.
Pe cale de consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților menționați drepturile corespunzătoare suplimentărilor salariale de Paști și C, la nivelul unui salariu de bază mediu brut pe "" pe perioada 30.06.2005-10.02.2006 și, respectiv, la nivelul unui salariu minim pe ramură, pentru perioada 11.02.2006-31.12.2007, actualizate în raport de rata inflației și cu dobânda legală datorată la data efectivă a plății.
Având în vedere dispozițiile art. 246 Cod procedură civilă, potrivit cărora reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă și întrucât reclamanții și au declarat - prin acte autentificate sau sub semnătură privată - că renunță la judecată, instanța a luat act de actul de dispoziție al acestora.
III.Recursul reclamanților:
Critica sentinței prin motivele de recurs a viza, în esență, următoarele:
1. Protocolul nr. 888/20.01.2006 nu poate fi considerat o cauză de reducere a drepturilor salariale anterior avute de recurenții reclamanți. Dacă s-ar reține că acest protocol este valabil, atunci efectele sale s-ar produce numai de la data de 8.05.2008, când a fost înregistrat la. C sub nr. 16170.
2. Decizia de neprelungire a CCM unitate și de trecere la CCM ramură este lovită de nulitate și lipsită de efecte.
În conformitate cu art. 33 (4) din Legea nr. 130/1996, încetarea CCM trebuie notificată în termen de 5 zile la Direcția de muncă, împrejurare care a avut loc la 8.05.2008.
Prin așa-zisul protocol nr. 888/20.01.2006 încheiat în detrimentul vădit al salariaților, s-a convenit ca CCM-ul " " să înceteze la termen, respectiv la 10.02.2006 și să intervină aplicarea CCM-ului la nivel de grup de unități ale cărui prevederi sunt minimale și inferioare în ce privește salarizarea.
Prin prisma art. 38 Codul muncii, această convenție de încetare a CCM este nulă.
3. Decizia de neprelungire a CCM unitate și de trecere la CCM grup unități - nr. 888/20.01.2006 nu a fost luată de părțile competente să încheie CCM unitate, întrucât lipsește împuternicirea Consiliului de administrație pentru directorul general, iar liderul de sindicat conform statutului, nu poate decide încetarea contractului colectiv de muncă, fără o împuternicire expresă din partea adunării generale ori a consiliului sindical.
4. În conformitate cu dispozițiile art. 41 (1) Codul muncii - contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
5. În ceea ce privește atestările instituțiilor abilitate privind CCM, "" a învederat că C atestă sub nr. 15662/22.10.2007 pct. 3 că "" "Are contract colectiv de muncă în vigoare", iar C sub nr. 27473/13.11.2007 comunică Federației sindicale ar că, în lipsa unei notificări privind încetarea CCM nr. 2/2002 încheiat la nivelul " ", contractul figurează în evidențele instituției ca fiind în vigoare.
6. criticat, de asemenea, sentința sub aspectul analizei transferului în interesul serviciului și a contractului de prestări servicii încheiat cu ar, contract pe care îl apreciază prelungit și în prezent cu girul Federației sindicale, prevăzându-se la capitolul "Clauze sociale" menținerea drepturilor salariale avute la cedentul ar.
Contractul de prestări servicii semnat și de sindicatele reprezentative în numele salariaților făcându-i părți contractante, prevede expres că " " se obligă să preia de la cedent salariații cu menținerea tuturor drepturilor și obligațiilor ce derivă din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul "" -Sucursala ar C și legislația în vigoare.
Articolul 234 al CCM ""-ar prevede că, salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii.
Drepturile și obligațiile cedentului care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
și cesionarul au obligația de a informa și de a consulta anterior transferului, sindicatul "" cu privire la implicațiile juridice, economice și sociale ale salariaților, decurgând din transferul dreptului de proprietate.
A invocat, de asemenea că, practica judiciară a dezvoltat teoria drepturilor câștigate în materia raporturilor de muncă aplicabilă în situațiile în care nu a intervenit o schimbare a condițiilor de muncă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 169 Codul muncii, art. 40 (2) lit. "c" din Codul muncii, Legea nr. 67/28.03.2006 art. 5.
În dovedirea susținerilor din recurs, recurenții reclamanți au depus înscrisuri: adresa nr. 15662/22.10.2007 eliberată de Inspecția Teritorială de Muncă C, adresa nr. 27473/13.11.2007 eliberată de Direcția de Muncă și Protecție Socială, adresa nr. 16843/12.05.2008 eliberată de, contractul colectiv de muncă, adresa nr. 102/13.11.2003, Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 3/30.03.2007.
IV. Recursul pârâților:
Prin recursul formulat pârâții au solicitat, în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, pentru a se administra proba cu expertiza contabilă, probă ce a fost respinsă de instanța de fond, cu încălcarea dreptului la apărare.
În subsidiar, a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C, cu menținerea celorlalte dispoziții ale instanței referitoare la respingerea acțiunii pentru plata drepturilor salariale pentru perioada ulterioară datei de 10.02.2006.
În referire la expertiza contabilă, a susținut că această probă era necesară și utilă, câtă vreme reclamanții nu au precizat cuantumul drepturilor salariale solicitate, iar pârâta a susținut că acestea au fost acordate în cuantum legal.
De asemenea, era necesară și utilă soluționării cauzei, atâta vreme cât, în referire la primele de Paști și C intimata recurentă a susținut că au fost incluse în salariu.
Criticile referitoare la fondul pretenției drepturilor salariale a vizat, în esență, nelegalitatea în ceea ce privește acordarea diferențelor pe perioada 02.06.2005-10.02.2006 și în ce privește acordarea suplimentărilor de Paști și
Prin Protocolul nr. 888/20.01.2006 părțile semnatare ale CCM încheiat la nivel de unitate, au stabilit să înceteze, cu 10.02.2006, aplicabilitatea contractului colectiv de muncă înregistrat la. C sub nr. 2/14.02.2002, urmând ca începând cu aceeași dată să se aplice salariaților societății dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, contract ce nu prevede aplicarea indicelui de 1,98.
În ce privește actul juridic aplicabil referitor la capătul de cerere privind acordarea unor venituri suplimentare cu ocazia și a Cului, recurenta a susținut că, în conformitate cu actul adițional la CCM la nivelul "" pentru anul 2003-2004, înregistrat la. sub nr. 9214/11.11.2003, art. 168 (2) s-a reformulat în sensul că, începând cu anul 2003, suplimentările de la alin. (1) s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu "" și ""
La nivelul "" suplimentările salariale acordate cu ocazia și Cului au fost introduse în salariul de bază, așa cum a fost stipulat în Protocolul nr. 6562/21.03.2003 și în decizia nr. 30/1.02.2003 începând cu anul 2003.
Aceeași dispoziție referitoare la introducerea suplimentărilor de Paști și C în salariul de bază, se regăsește și în contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006.
Pentru anul 2007, conform dispozițiilor art. 170 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unitate din industria petrolieră, înregistrat la. sub nr. 53396/4.05.2000 modificat și completat prin actul adițional nr. 8, înregistrat la. sub nr. 104/2.03.2007, fiecare din aceste suplimentări se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază, ori în cazul "" aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază începând cu anul 2003, drept pentru care aceste suplimentări nu mai pot fi acordate.
În susținerea acestei critici recurenta a prezentat situația salariului de bază în evoluția lui începând cu anul 2001, atât sub aspectul indicelui de salarizare, cât și al primelor de Paști și
Prin contractul de prestări servicii art. 7.3 încheiat cu "" s-a prevăzut, "Pe toată durata contractului, prestatorul ( " " ) se obligă să respecte în totalitate prevederile CCM încheiat între și "", semnând în acest sens un astfel de contract cu "".
În fiecare an raportându-se la dispozițiile contractului de prestări servicii nr. 26296/14.12.2001 la nivelul societății "", au devenit aplicabile toate modificările aduse CCM-ului încheiat la nivelul ""
Federația Sindicatelor ar, în calitate de garant moral al respectării drepturilor salariale, nu a emis nicio adresă prin care să solicite societății ca salariul minim pe societate să fie de 1,98 din salariul minim pe economie, tocmai pentru că știa foarte bine că la data transferului salariaților ce s-au transferat în cadrul " " aveau salariul de încadrare sub cel prevăzut de către CCM-ul înregistrat la. sub nr. 12412/2.07.2002, iar în cadrul "" nu se puteau acorda drepturile salariale prevăzute la art. 128 datorită legislației speciale aplicabile ""-ului, prin care nu se puteau acorda drepturile salariale decât într-o anumită limită, aceea a încadrării în bugetul aprobat (HG din 30.08.2001, nr.OUG 79/2001 și nr.HG 1552 din 18.12.2002), aspect evidențiat clar de faptul că salariații au fost preluați cu un salariu minim sub cel prevăzut prin CCM aplicabil la acel moment.
Prin CCM încheiat la nivelul " " și înregistrat la. C sub nr. 2 din 14.01.2002 la art. 124 alin. 4 se prevedea că, "în cadrul " " salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat", iar la alin. 5 "negocierile salariale se vor desfășura pornind de la un fond convenit printr-un act adițional ce va face parte din prezentul contract".
Indiferent de dispozițiile CCM încheiat la nivelul " ", atâta timp cât au fost acordate toate majorările salariale de care au beneficiat salariații din cadrul Sucursalei ar C, recurenta " " a susținut că, au fost respectate integral dispozițiile contractului de prestări servicii nr. 26296/14.12.2001 sub aspectul clauzelor sociale înserate la cap. 7.
Dispoziția imperativă a art. 7.3 din contractul de prestări servicii nr. 26296/14.12.2001 arată că dispoziția din CCM-ul încheiat la nivelul societății conform căreia salariul minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat, nu poate produce efecte, textul neavând caracter imperativ, aspect ce reiese indubitabil din formularea sa.
Curtea:
Recursurile nu sunt fondate.
Întrucât unele motive de recurs sunt comune celor două cereri, ele urmează a fi analizate împreună. aici în vedere natura și efectele Protocolului nr. 888/20.01.2006 și a transferului de întreprindere prin prisma temeiurilor juridice incidente în cauză.
Situația de fapt dar și de drept, a fost corect reținută de Tribunalul Constanța.
În speță, personalul a fost transferat în interesul serviciului în baza acordului dintre ""-Sucursala ar, materializat prin contractul de prestări servicii înregistrat cu nr. 26296/14.12.2001, cu termen de valabilitate cinci ani, contract prin care prestatorul (societatea pârâtă) se obligă să respecte integral prevederile contractului colectiv de muncă la nivel ""- inclusiv sub aspectul salarizării.
Împrejurarea că a avut loc transferul salariaților este neechivocă, întrucât salariații au atare mențiuni în carnetul de muncă referitoare la noul angajator - " "
Legea cadru internă, care reglementează chestiunea protecției drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora, este Legea nr. 67/22 martie 2006.
La art. 9 (1) din acest act normativ se prevede, în mod explicit, termenul de care se bucură de protecție salariații în cazul transferului de întreprindere, al unității sau al unor părți ale acestora, stipulându-se următoarele: " are obligația respectării prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil la data transferului, până la data rezilierii sauexpirăriiacestuia.
Prin art. 3.1 din contractul de prestări servicii nr. 26296/14.12.2001 s-a prevăzut că termenul pentru care s-a încheiat contractul este pentru o perioadă de 5 ani consecutiv, iar la pct. 3.4 s-a prevăzut că acest contract încetează de drept la termenul pentru care a fost încheiat.
În același timp însă partea care solicită încetarea prevederilor contractului, urma să notifice cealaltă parte cu cel puțin 30 de zile înainte de data la care încetarea urma să-și producă efectele.
După ce s-a realizat transferul de întreprindere, la nivelul "" s-a încheiat contractul colectiv de muncă înregistrat la. C sub nr. 2/14.01.2002.
În conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 130/1996, cu modificările și completările ulterioare "Prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate".
Acest contract colectiv de muncă la nivel de unitate a încetat să-și producă efectele la data de 10.02.2006.
Prin Protocolul nr. 888/20.01.2006 părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, au stabilit - ținând cont de împrejurarea că, Anexa 1 CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră și înregistrat la. sub nr. 53396/10/4.05.2000, nominalizează " " ca agent economic căruia îi este aplicabil acest contract - ca de la data de 10.02.2006 să înceteze aplicabilitatea CCM înregistrat la. C sub nr. 2/14.01.2002.
Aceasta a fost convenția dintre Patronat și Sindicat, ca de la data amintită să-și producă efectele contractul colectiv de muncă de la nivel superior, situație care s-a perpetuat și pe anii 2007 și 2008, hotărârea fiind luată în conformitate cu dispozițiile art. 7 (2) din Legea nr. 130/1996 și art. 969 Cod civil.
Reluând asupra dispoziției cuprinse în art. 9 din Legea nr. 67/2006 privind protecția salariaților în cazul transferului de întreprindere, trebuie să subliniem faptul că, obligația cesionarului este de arespecta contractul colectiv de muncă aplicabil la data transferului, până la data rezilierii sau expirării acestuia.
Aceasta este interpretarea corectă a normei juridice cuprinsă în textul de lege mai sus arătat.
Este neechivoc faptul că, cesionarul a respectat contractul colectiv de muncă aplicabil la data transferului până la momentul expirării, reclamanții recurenți dorind însă să prelungească în timp aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate peste termenul convenit între Patronat și Sindicate, respectiv după data de 10.02.2006.
S-a invocat împrejurarea că, Protocolul nr. 888/20.01.2006 nu produce efecte juridice, întrucât nu a fost înregistrat.
Rațiunea modificării ori completării contractului colectiv de muncă prin acte adiționale înregistrate la Direcția de Muncă în condițiile art. 25 din Legea nr. 130/1996 rezidă din prevederile alin. 3 al textului, care menționează neechivoc faptul că, asemenea modificare - ca de altfel și contractul însuși - au aplicabilitate de la data înregistrării.
Este real că Protocolul nr. 888/2006 nu a fost înregistrat în condițiile legii, însă acesta neavândnatura unui act adițional modificatoral contractului colectiv de muncă, nici nu urma a fi supus procedurii înregistrării prevăzute de lege.
Protocolul nr. 888/20.01.2006 exprimă, în fapt, voința părților cu privire la încetarea aplicabilității contractului colectiv de muncă la nivel de societate, în condițiile în care, în conformitate cu art. 4 alin. 1 din CCM la nivel de unitate "prezentul contract colectiv de muncă se încheie pe o perioadă de minimum un an. Cu cel mult 60 de zile înainte de împlinirea unui an, părțile vor conveni asupra prelungirii valabilității contractului colectiv de muncă sau renegocierea unor clauze ale sale", iar art. 222 alin. 1 statuează în sensul că acesta "încetează prin acordul părților recunoscând prelungirea tacită" a clauzelor sale.
Aceste prevederi contractuale sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 245 lit. "a" din Codul muncii și art. 33 (1) lit. "a" din Legea nr. 130/1996, republicată, care dispune "Contractul colectiv de muncă încetează: a) la împlinirea termenului dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia".
Semnificația acestei prevederi legale este următoarea: CCM încetează la împlinirea termenului stipulat nefiind necesară nicio formalitate în acest sens, nefiind necesară o convenție a partenerilor sociali, convenția fiind necesarănumaidacă părțile dorescprelungireaaplicării acestuia".
Iată de ce este lipsită de consecințe juridice adresa C nr. 27473/13.11.2007 comunicată Federației sindicale ar, și anume că în lipsa unei notificări privind încetarea CCM nr. 2/2002 încheiat la nivelul " " contractul este încă în vigoare.
Lipsa notificării prevăzută de art. 33 (4) din Legea nr. 130/1996 nu are drept efect repunerea în vigoare a CCM al cărui termen s-a împlinit, întrucât prelungirea unui CCM nu se poate face decât prin manifestarea de voință comună și neechivocă a părților Sindicat și Patronat, aici legea nemailăsând nicio posibilitate de interpretare.
Efectele juridice pe care le produce Protocolul nr. 888/20.01.2006 sunt următoarele: până la data convenită, respectiv 20.02.2006, își produce efectele contractul colectiv de muncă la nivel de unitate " " sub toate aspectele în ceea ce privește drepturile salariale, implicit indicele de salarizare 1,98.
Convenția nr. 888/2006 este pe deplin valabilă, ea fiind încheiată de Patronat și de Sindicat. S-a invocat nulitatea acestei convenții din perspectiva dispozițiilor art. 38 Codul muncii, acesta fiind de altfel singurul motiv de nulitate susținut prin cererea de chemare în judecată.
Motivul de nulitate invocat vizează interdicția de renunțare sau de tranzacționare cu privire la drepturile recunoscute de lege salariaților.
Protocolul nr. 888/20.01.2006 nu a avut însă un asemenea obiect, motivația cuprinsă în acest document se raportează la cuprinderea societății în anexa 1 contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră, înregistrat la. sub nr. 53396/10/4.05.2000 și, prin urmare, aplicabilitatea clauzelor contractului superior salariaților (și deopotrivă patronatului) societății " ".
Toate celelalte motive de nulitate ale Protocolului nr. 888/2006 invocate de către reclamanții recurenți nu vor constitui preocuparea și obiect de analiză pentru instanța de recurs, întrucât nu au fost invocate în fața tribunalului și, drept urmare, nu pot fi invocate drept motive de recurs, orice altă conduită procesuală încălcând iremediabil dreptul la apărare și accesul la un proces echitabil, unanim garantat pentru părțile din proces.
Efectul imediat al Protocolului nr. 888/2006 îl reprezintă aplicabilitatea la nivelul " " a dispozițiilor contractului colectiv de grup de unități din industria petrolieră, înregistrat la. sub nr. 53396/10 din 4.05.2000, inclusiv cu privire la drepturile de salarizare.
Se susține de către reclamanții recurenți că, existența acestui contract la nivel de ramură, nu poate constitui temei pentru reducerea drepturilor salariale din perspectiva dispozițiilor art. 41 (1) Codul muncii și al teoriei drepturilor câștigate.
Nici aceste critici formulate de reclamanții recurenți nu pot fi primite și avem în vedere următoarele:
Articolul 247 din Codul muncii dispune: "În cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior".
" " s-a aflat în situația ca după 10.02.2006, nemaiavând contract colectiv de muncă la nivel de unitate, să aplice contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din industria petrolieră.
Cu alte cuvinte, contractul colectiv de muncă superior nu este temeiul diminuării drepturilor salariale, ci este CCM aplicabil în lipsa unui CCM la nivel de unitate, el având anumite prevederi cu privire la drepturile și obligațiile părților nu numai cu privire la drepturile salariale.
Se critică în recurs hotărârea invocându-se dispozițiile art. 41 (1) Codul muncii și împrejurarea că, prin Protocolul nr. 888/2006 s-a redus unilateral și implicit salarizarea convenită prin contractele individuale de muncă.
Nu s-a susținut prin cererea de chemare în judecată că, urmare Protocolului nr. 888/2006 s-au modificat contractele individuale de muncă și, oricum modificarea drepturilor salariale o constituie împrejurarea că, la nivel de unitate, după data de 10.02.2006 nu mai exista CCM și s-a făcut aplicarea în lumina dispozițiilor art. 247 din Codul muncii, a CCM la nivel superior.
Este real că, în practică și doctrină s-a dezvoltat teoria drepturilor câștigate în materia raporturilor de muncă, însă aceasta trebuie privită în mod nuanțat.
Articolul 238 (3) din Codul muncii dispune "La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal".
Se impune a se clarifica semnificația termenului "caracter minimal", iar explicația este una care nu comportă mari eforturi pornind de la sensul acordat în dicționarul explicativ al limbii române și anume "program, plan, etc. care cuprinde un ansamblu de sarcini minime care trebuie înfăptuite cu precădere".
de aici concluzia că, nu există niciun impediment legal ca drepturile acordate salariaților să fie mai mari, singura interdicție fiind aceea că drepturile salariaților să nu fie inferioare celor prevăzute de contractul colectiv de muncă.
Fără îndoială că este posibilă și o diminuare a salariului în contextul evoluției economice a angajatorului, însă această diminuare nu se poate aplica automat și în lipsa unei negocieri prealabile cu salariații vizați de această măsură, tocmai pentru a preîntâmpina o exercitare abuzivă a prerogativelor de angajator, care oricum se află într-o poziție avantajată în raport cu salariatul.
Această negociere individuală pornește de la nivelul minimal stabilit prin contractele colective de muncă.
Codul muncii, concretizând principiul constituțional potrivit căruia dreptul la negocieri colective în raporturile de muncă este garantat, prevede că stabilirea salariilor se face prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanții lor (art. 157 alin. 1).
Dreptul muncii este un drept al negocierii, drept urmare este posibilă în aceste condiții și o diminuare a drepturilor salariale, raportat la condițiile concrete ale angajatorului.
Referitor la indicele de salarizare 1,98Curtea are în vedere următoarele:
Conform art. 124 alin. 4 din CCM unitate "În cadrul " ", salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat".
Acest indice 1,98 este aplicabil pentru rațiunile și considerentele expuse pe larg mai sus, până la data de 10.02.2006 când a încetat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 2/2002, după această dată urmând a se aplica contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, în raport de dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. "b" din Legea nr. 130/1996.
Nu are nicio relevanță împrejurarea că, prin clauzele contractului inferior se prevedeau până la acea dată alte drepturi salariale față de cele reglementate prin contractul la nivel de grup de unități, singura cerință impusă de lege este aceea prevăzută prin art. 8 alin. 2 și alin. 3 din Legea nr. 130/1996.
În vederea clarificării aspectelor referitoare la evoluția indicelui de salarizare, Curtea la cererea recurentei pârâte a încuviințat întocmirea unui exemplar de pe dosarul Anexă comunicat urmare corespondenței oficiale purtate cu în dosarul nr- al Curții de Apel Constanța. Acest set de înscrisuri denumit dosar Anexă al dosarului nr- al Curții de Apel Constanțaa fost constituit ca volum separat, păstrându-se numerotarea din dosarul inițial, cu pagini de la 57 la 470.
Înscrisurile comunicate prin corespondența oficială confirmă fără putință de tăgadă că pe întreaga perioadă de valabilitate a CCM "" nr. 2/2002 indicele de salarizare de 1,98 prin raportare la ar a fost aplicabil și recurentei pârâte.
Astfel, pentru anul 2001 prin adițional încheiat la 12.07.2001 s-a stabilit prin art. 128 (4) "În cadrul ar C salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat (pag. 118 - Dosar Anexă).
Pentru anul 2002 prin actul adițional nr. 12412/2 iulie 2002 nu s-a adus nicio modificare art. 128(4) deci indicele de salarizare este tot 1,98 (fila 196 Dosar Anexă).
Prin actul adițional la contractul colectiv de muncă la pct. 26 (pag. 270 Dosar Anexă) s-a prevăzut "În cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai amare decât salariul minim pe economie indexat".
Pentru anul 2003 pentru ar se încheie actul adițional nr. 9214 din 11.11.2003 care la pct. 29 stabilește: "În cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai amare decât salariul minim pe economie indexat". (fila 361 Dosar Anexă).
Pentru anul 2004 nu se aduce nicio modificare.
Pentru anul 2005 prin actul adițional nr. 447/21.01.2005 (fila 394 din Dosar Anexă) la pct. "h" s-a stabilit: "128 (5) În cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat".
Motivul de recurs referitor la primele de Paști și
Critica este neîntemeiată și va fi respinsă, pornind de la analiza dispozițiilor contractuale cuprinse în art. 163 din CCM până la 10.02.2006 și ulterior în baza art. 170 (1) din CCM încheiat la nivel de grup de unități din industria petrolieră.
Susținerile referitoare la introducerea acestor suplimentări în salariul de bază nu pot fi primite, pentru simplul motiv că nu s-au administrat dovezi în acest sens în lumina dispozițiilor art. 163 din Codul muncii care dispune: "Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Acceptând însă și această susținere, recurenta " " avea obligația de a face dovada că pentru fiecare an s-au întâlnit Patronatul și Sindicatele și au stabilitconcret cât din creșterea salarială anuală invocatăprin motivele de recurs, reprezintă primele de Paști și
S-a criticat hotărârea cu motivarea că, nu s-a încuviințat proba cu expertiză contabilă, probă care ar fi fost utilă cauzei, întrucât reclamanții nu au precizat cuantumul drepturilor salariale solicitate, iar în ce privește suplimentările salariale de Paști și C ar fi dovedit introducerea în salariul de bază.
Proba cu expertiză contabilă nu era necesară cauzei sub un prim aspect întrucât, cuantificarea sumelor se poate face și cu ocazia executării, iar sub al doilea aspect nu existau dovezi care să ateste parcurgerea etapelor premergătoare introducerii primelor în salariul de bază, dovezi care ar fi făcut necesară administrarea în completare a probei cu expertiză contabilă.
Teza includerii primelor de Paști și C în salariul de bază în fiecare an, în fiecare lună, nu poate fi primită atâta timp cât, cuantumul acestora nici nu se putea ști la începutul anului, întrucât art. 168 prevede că negocierea pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare și beneficiarii trebuiau să se facă cu 15 zile înainte de producerea evenimentului, având deci ca dată aproximativă luna martie sau aprilie pentru Paști (întrucât a nu are dată fixă) și începutul lunii decembrie, respectiv cel mai târziu 10 decembrie pentru a Cului.
Asemenea dovezi ale negocierilor concrete nu s-au depus.
Drept urmare, în lipsa unor dovezi care să ateste fie și introducerea acestor prime în salariul lunar de bază, chiar dacă, după cum am arătat, cuantumul acestora urma să fie stabilit în martie, aprilie, respectiv decembrie, rezultă că, salariații nu pot fi privați de acordarea acestui drept salarial al căror beneficiari sunt.
Am observat, de asemenea că, toate actele adiționale au modificat sau completat numai art. 168 (2) din CCM, lăsând neschimbat art. 168 (1).
Relevanța acestei observații este hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii întrucât alin. 2 al art. 168 cuprinse dispoziții numai cu privire la posibilitatea introducerii suplimentării salariale în salariul de bază, dar nu cuprinde nici un fel de modificări ale al.1 referitor la acordarea lunară a acestor suplimentări.
O asemenea prevedere nici nu ar fi fost posibilă, întrucât valoarea concretă a acestor prime nu se poate stabili decât cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, respectiv în martie, aprilie și decembrie.
Obiectul negocierii nu îl reprezintă însuși dreptul pretins la supliment de Paști și C, ci modalitatea concretă de acordare a acestuia.
Dacă părțile nu ar fi dorit ca în această modalitate să decurgă lucrurile, ar fi modificat fără îndoială și art. 168 (1) din CCM referitor la stabilirea valorii cu 15 zile înainte de producerea evenimentului Paști și
Textul adus în discuție are următorul cuprins:
"Cu ocazia unor evenimente anuale Paști, Ziua, C, salariații " " vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale".
Fiecare din suplimentările de mai sus va avea un cuantum minim în valoare de un salariu de bază mediu brut pe "", stabilit conform prezentului contract ( valabil până la 10.02.2006 n).
Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările la care se face referire la aliniatul precedent, vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare, precum și a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(3) Fiecare dintre suplimentările de la alin. (1) se acordă în condițiile în care, prin act adițional încheiat conform Legii nr. 130/1996, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază.
După data de 10.02.2006 la nivelul " " se aplică contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, care la art. 170 (1) prevede:
"Cu ocazia unor evenimente anuale Paști, Ziua, precum și în luna octombrie (pentru aproximativ toamnă-iarnă) salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale.
Fiecare din suplimentările de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe agent economic, calculat la data evenimentului conform contractului colectiv de muncă.
(4) Fiecare din suplimentările de mai sus, se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază".
Concluzia pe care o desprindem de aici este următoarea:
Posibilitatea includerii acestor suplimentări în salariul de bază era determinată de negocieri ocazionate de încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, ori, în cauză, este neechivoc că după 10.02.2006 la nivel de " " nu mai exista aplicându-se contractul colectiv de muncă de la nivelul superior, respectiv de la nivelul grupului de unități.
Ne însușim din această perspectivă motivarea și considerentele hotărârii pronunțate de Tribunalul Constanța.
Observăm că, în mod nejustificat prin criticile formulate prin motivele de recurs, " " se raportează pentru anii 2003-2006 la contractele colective de muncă încheiate la nivelul "", deși a susținut că din 2002-10.02.2006 a avut propriul contract colectiv de muncă la nivel de unitate, încheiat în considerarea art. 7.3 din contractul de prestări servicii înregistrat sub nr. 26296/14.12.2001.
Pentru anul 2007 face trimitere la nivel de grup de unități din industria petrolieră, la fel și pentru anul 2008.
Cum " " nu a făcut dovada existenței unor acte adiționale (condiție cerută de contractul la nivel de unitate - pentru perioada 2005-2006), respectiv la nivel de grup de unități (condiție cerută de contractul la nivel de grup de unități - pentru perioada 11.02.2006-2008) prin care să se includă aceste drepturi în salariul de bază, se va reține că și această critică este neîntemeiată.
Obligația de reașezare a salariilor în funcție de cele practicate la nivelul "" Sucursala ar a subzistat pe toată perioada de valabilitate a CCM a " " înregistrat la. C sub nr. 2 din 14.01.2002, întrucât acesta a avut ca punct de plecare CCM încheiat la nivelul "", astfel cum s-a prevăzut la pct. 7.3 din contractul de prestări servicii.
Față de dispozițiile imperative ale art. 23 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, conform căruia "contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă determinată, care nu poate fi mai mică de 12 luni, sau pe durata unor lucrări determinate, anual au avut loc negocieri ce au îmbrăcat forma unor acte adiționale înregistrate succesiv la. C până în anul 2005.
Admiterea recursului " " vizează modificarea sentinței sub aspectul admiterii excepției calității procesuale pasive față de reclamantul recurent cu privire la care nu s-a făcut dovada raporturilor contractuale.
Curtea a respins cererea de repunere pe rol formulată de către apărătorul reclamanților recurenți prin care acesta a învederat instanței, după acordarea cuvântului pe fond că înțelege să renunțe la mandatul de asistență juridică, întrucât o asemenea cerere formulată ulterior închiderii dezbaterilor nu poate constitui motiv de reluare a judecății, partea beneficiind de apărare juridică calificată la momentul judecății.
Pe cale de consecință admiterea recursului vizează modificarea în parte a sentinței numai sub aspectul admiterii excepției calității procesual pasive față de reclamantul recurent, fiind menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de repunere pe rol formulată de apărătorul reclamanților recurenți.
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenții reclamanți intimați, G, toți cu domiciliul procesual ales la cabinetul avocat, în C,-, -. 1, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1177/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu recurenta pârâtă intimată " " C, cu sediul în Port, 34, județul C și intimații reclamanți, domiciliat în Nord,-, județul C și, domiciliat în P N,-, -. A,. 1,. 1, județul N și la locul de muncă, C, Port, 34, județul
Admite recursul civil declarat de recurenta pârâtă intimată " " C, cu sediul în Port, 34, județul C, împotriva aceleiași sentințe civile.
Modifică în parte sentința, în sensul admiterii excepției calității procesual pasive față de reclamantul recurent.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2009.
PREȘEDINTE: Maria Apostol | JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Vanghelița Tase | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud.
Tehnoredact.gref./ 4 ex./ 28.04.2009.
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman Vanghelița Tase
