Obligația de a face. Decizia 130/2010. Curtea de Apel Alba Iulia

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.130/2010

Ședința publică din 25 ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Pop Mirela judecător

- - -președinte secție

- - - JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela

- - - grefier

Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul Sindicatul, Solidaritatea" H și pârâta SC, " SA împotriva sentinței civile nr.1291/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 18 ianuarie 2010, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față;

Constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 5554/97/26.08.2008 reclamantul Sindicatul Solidaritatea din Hac hemat în judecată pe pârâta SC" SA H, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată:

1. să rețină lunar cotizațiile de sindicat, tuturor membrilor Sindicatului Solidaritatea și să vireze sumele colectate în contul sindicatului;

2. să pună la dispoziția sindicatului dotările necesare bunei desfășurări a activității precizate în anexa 5;

3. să acorde reducerea programului de lucru cu 5 zile pentru activități sindicale fără afectarea drepturilor salariale tuturor membrilor biroului executiv și să acorde drepturile salariale cuvenite pentru 5 zile neacordate acestora de la data de 1.06.2008 până la pronunțarea sentinței;

4. să pună la dispoziția sindicatului, cu titlu gratuit, spațiile necesare funcționării în fiecare secție precum și la nivel de combinat cu dotările și utilitățile corespunzătoare desfășurării activității;

5. să invite în scris delegații sindicatului să participe la ședințele consiliului de administrație;

6. să comunice în scris în termen de 48 ore de la data desfășurării ședințelor, hotărârile CA sau a celorlalte organe asimilate acestora;

7. să invite/convoace comisia sindicatului la negocierea colectivă anuală a CCM 2008 - 2009;

8. să asigure protecția membrilor sindicatului precum și să asigure neutralitatea și imparțialitatea administrației față de sindicatele existente și de membrii sau reprezentanții lor;

9. să asigure punerea la dispoziția sindicatului, a bazei materiale cu destinație cultural sportivă, pentru activitățile de masă organizate cu diverse ocazii;

10. să asigure/dispună respectarea față de sindicat, atât la nivel de unitate cât și la nivelul secțiilor, toate normele juridice din Codul muncii referitoare la informare, consultare și solicitarea unor acorduri;

11. să execute obligația legală de a elibera documentele necesare accesului la orice oră și pe întreaga platformă a societății, pentru domnul, președinte al Sindicatului Solidaritatea, în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin funcțiilor sale;

12. să plătească suma de 37.627 lei cu titlu de despăgubiri ( daune interese ) compensatorii, conform art. 1082 Cod civil, sumă ce reprezintă prejudiciul suferit de reclamant prin neexecutarea obligațiilor de către pârâtă de la data încunoștințării ( 6.06.2006 ) până la data executării;

13. la plata unor penalități de întârziere sub forma unor daune în cuantum de 7000 lei, pentru fiecare săptămână de la data punerii în întârziere, până la data executării în natură a obligațiilor.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat în esență că Sindicatul Solidaritatea a fost înființat pe platforma H, prin sentința civilă nr. 4/S/2006 a Judecătoriei Hunedoara, definitivă și irevocabilă la data de 18.04.2006, sindicatul obținând reprezentativitatea prin sentința civilă nr. 5/S/2006 irevocabilă în data de 23.05.2006.

Toate solicitările i-au fost aduse la cunoștința pârâtei, ultima dată prin adresa nr. 2/29.05.2006, depusă la registratura unității în conformitate cu art. 120 alin. 2. 2004 - 2008 al, fiind prezentate și temeiurile legale pentru aceste solicitări. Până la data introducerii acțiunii, pârâta nu a dat nici un răspuns oficial și nici nu a executat obligațiile în cauză, dând dovadă de rea-credință și încercând să priveze sindicatul de drepturile legale sau să le restrângă prin eludarea legilor - susține reclamantul.

S-a mai precizat că acțiunea de față, ce are ca obiect un conflict de muncă, cu obligația de a face, care cade în sarcina pârâtei și sancționarea cu plătirea de daune compensatorii pentru neexecutarea efectivă a obligațiilor, este singura metodă utilă care ar putea duce la respectarea cu strictețe a dispozițiilor legale.

În drept au fost invocate prev. art. 248 alin. 3, 281 și urm. Codul muncii, art. 5, 67 și urm. din Legea 168/1999, disp. art. 1073 și urm. Cod civil, precum și prevederile Contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate, de ramură și național.

Prin precizările depuse la data de 11.11.2008, reclamantul a arătat că înțelege să renunțe la judecată cu privire la capetele de cerere numărul 1, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 11, menținând celelalte solicitări din acțiunea introductivă.

Totodată s-au detaliat solicitările din capătul 2 al cererii referitoare la punerea la dispoziție cu titlu gratuit a dotărilor necesare bunei desfășurări a activității sindicatului (fila 23 - fila 26).

La termenul de judecată din data de 31.03.2009 reclamantul a depus o nouă precizare de acțiune în cuprinsul căreia menționează că înțelege să susțină capetele de cerere 2, 12 și 13 din acțiunea principală, arătând că celelalte pretenții au fost soluționate pe cale amiabilă.

Prin această precizare, precum și în cadrul concluziilor scrise, cu referire la capetele de cerere menționate, s-au detaliat pretențiile după cum urmează:

În privința capătului 2 de cerere a precizat că solicită ca pârâta să-i pună la dispoziție următoarele utilități:

-un sediu funcțional, sau amenajarea funcțională a sediului acordat, în sensul dotării acestuia cu toate utilitățile necesare ( apă curentă, agent termic, electricitate, etc. ) susținând că, deși a existat un protocol încheiat la data de 26.02.2007, obligația asumată de pârâtă nu a fost respectată iar sediul acordat nu este racordat la utilități (gaz, căldură, electricitate), fiind astfel nefuncțional. a fost reparat de curând, ceea ce a făcut ca unele încăperi să fie inundate, fiind inutilizabile din cauza igrasiei;

-autoturism, deoarece deși pârâta s-a angajat să pună la dispoziția sindicatului un autoturism, nu și-a respectat această obligație și nici nu a procedat la repararea autoturismului HD - 02 -; s-a solicitat obligarea pârâtei la acordarea sumei de 29.715,57 lei, reprezentând valoarea de piață de 3.800 lei a autoturismului HD - 02 - ( an de fabricație 1995 nevândută de, aflat în programul " " și a sumei de 25.915,57 lei, pentru reparațiile aferente constatate de firma - partener a;

-microbuz, drept care nu le-a fost acordat niciodată, deși a existat o conciliere în acest sens, înțelegerea fiind consemnată în procesul - verbal nr. 100.000/111/29.01.2007. Întrucât cele două microbuze proprietatea au fost vândute, s-a solicitat obligarea pârâtei la achitarea contravalorii delegațiilor efectuate de către conducerea sindicatului, în cuantum de 21.729,43 lei, conform art. 35 din al;

-telefon fix și fax, acestea fiind cumpărate din venituri proprii. S-a solicitat în consecință obligarea la suportarea cheltuielilor de instalare și funcționare a telefonului fix cu fax aflat la sediul social al sindicatului, în valoare de 3.230,80 lei, din care costul aparatelor 1.168,67 lei, iar costul convorbirilor în valoare de 2.060,13 lei;

-8 telefoane mobile, din care unul pentru președintele sindicatului conform obligației asumate de pârâtă prin procesul - verbal din 09.12.2008, precum și achitarea contravalorii convorbirilor telefonice efectuate de către conducerea sindicatului și președintele acestuia cu ajutorul telefoanelor mobile proprii folosite pentru activitatea în unitate în sumă totală de 7.789,93 lei.

Pentrubiroticăs-a solicitat:

- suma de 300 lei, reprezentând contravaloarea unei imprimante cumpărate din fonduri proprii, pentru care administrația a acceptat decontarea cheltuielilor ocazionate de cumpărarea aparatului;

- suma de 4.228 lei, reprezentând contravaloarea unui copiator cumpărat din fonduri proprii, conform concilierii din 09.12.2008;

- achitarea contravalorii cheltuielilor ocazionate de procurarea rechizitelor și materialelor consumabile în cei trei ani de funcționare, în sumă de 2.888 lei;

În privința calculatorului s-a menționat că întrucât acesta a fost acordat după conciliere nu se mai susține această pretenție.

Referitor la capătul 12 din cererea principală, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 80.968,49 lei cu titlu de despăgubiri (daune interese) compensatorii, s-a menționat că în perioada 23.03.2006 - 01.04.2009, cuantumul cotizațiilor a fost foarte mici, din vina pârâtei care nu a virat cotizația pentru toți membrii de sindicat, astfel că organizația sindicală a funcționat și s-a dezvoltat cu cheltuieli personale și împrumuturi bancare ale președintelui, ulterior transferate sindicatului, acestea fiind în cuantum de 69.882,17 lei. În aceiași perioadă s-a pus la dispoziția sindicatului autoturismul proprietate personală al numitului, cu număr de înmatriculare HD - 04 -, pentru care cheltuielile de funcționare în sumă de 11.086,32 lei au fost suportate de către sindicat( 7.893,6 lei benzină, asigurări și reparații în sumă de 3.192,86 lei).

Aceste pretenții au fost întemeiate pe disp. art. 1082 Cod civil.

Capătul 13 de cerere s-a precizat în sensul că penalitățile de întârziere sub forma unor daune cominatorii în cuantum de 7.000 lei pentru fiecare săptămână (1.000 lei/zi) de la data punerii în întârziere 06.06.2006, până la data executării efective în natură a obligațiilor, se datorează pentru că pârâta a discriminat în mod constant sindicatul reclamant, lipsindu-l de drepturile materiale și financiare oferite de legislația muncii, cauzând prejudicii sindicatului și persoanelor fizice din conducerea acestuia, prejudicii ce trebuie recuperate, inclusiv cu penalitățile acumulate în această perioadă.

Prin întâmpinare, precum și în cadrul concluziilor scrise depuse de pârâtă, raportat la pretențiile susținute de reclamant pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii astfel cum a fost restrânsă, ca neîntemeiată și nefondată. S-a arătat, că din probatoriul administrat în cauză rezultă fără putință de tăgadă, că societatea i-a pus la dispoziția sindicatului un sediu ce funcționează în același complex de birouri ca și alte departamente ale, beneficiind de toate utilitățile clădirii. Îndeplinirea acestor obligații de către pârâtă, rezultă chiar din procesul-verbal întocmit la 30.01.2007. În ceea ce privește solicitarea reclamantului de a i se pune la dispoziție un mijloc auto, s-a susținut că este neîntemeiată, întrucât conform dispozițiilor legale unitatea are o atare obligație doar în măsura în care ar exista această posibilitate. Referitor la cele opt telefoane mobile solicitate s-a precizat că o atare pretenție nu are nici o acoperire legală, iar pârâta i-a pus la dispoziția președintelui un telefon mobil pe care acesta l-a returnat unității chiar în timpul procesului.

S-a subliniat că potrivit legii, precum și încheiat la nivel de unitate, unitatea este obligată să asigure gratuit doar spațiul și dotările necesare sindicatului ( art. 114 alin. 1.).

S-a afirmat că despăgubirile solicitate nu au nici un temei, deoarece Codul muncii instituie doar răspunderea patrimonială a angajatorului în conformitate cu principiile răspunderii contractuale, iar în speță nu există un contract ori o înțelegere prin care părțile să își fi recunoscut expres drepturi ori obligații, situație în care nu pot fi acordate daune-interese. S-a mai subliniat că, sindicatul nu a emis o notă prin care să pună efectiv în întârziere societatea intimată, precum și faptul că din facturile și bonurile fiscale depuse la dosar rezultă că majoritatea cheltuielilor au fost făcute de ca persoană fizică, și nu de reclamant. Totodată s-a mai arătat că unele cheltuieli precum contravaloarea unei coroane de, cotizații către, prestări servicii foto, contravaloare poliță RCA pentru nu pot fi suportate de către pârâtă, iar cheltuielile efectuate de o persoană fizică, fie ea și președintele sindicatului, neputând fi puse în sarcina unității.

În privința penalităților de întârziere sub formă de daune solicitate s-a invocat doctrina potrivit căreia astfel de daune nu sunt admisibile în litigiile de muncă, cu atât mai mult cu cât nu se poate institui generic obligația de plată a unor penalități de întârziere pe săptămână întrucât reclamantul nu a sesizat o situație concretă, punctuală, de neîndeplinire a unei obligații de "a face" dispusă de către o instanță judecătorească printr-o sentință.

Prin sentința civilă nr. nr.1291/LM/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea in conflict de drepturi formulata si precizata de reclamantul SINDICATUL "SOLIDARITATEA, reprezentat de președintele sindicatului, împotriva paratei " H" A fost obligată pârâta să asigure amenajarea funcționala si dotarea cu utilitățile necesare a spațiului pus la dispoziție reclamantului pentru desfășurarea activității, sa avanseze suma de 25.879,57 lei necesara reparației autoturismului cu numărul de înmatriculare -, sa plătească reclamantului suma de 300 lei reprezentând contravaloarea imprimantei achiziționate pentru sindicat.

A fost respinsă în rest acțiunea precizata de reclamant.

In baza art. 246 Cod procedura civila s-a luat act de renunțarea la judecata a reclamantului cu privire la capetele de cerere având ca obiect:

- reținerea cotizațiilor de sindicat;

- scoaterea din producție 5 zile/luna (40 de ore) a membrilor biroului executiv al Sindicatului Solidaritatea;

- punerea la dispoziția sindicatului a spatiilor necesare funcționarii in fiecare secție;

- invitarea in mod oficial a delegatului sindicatului la participarea in ședințele Consiliului de Administrație;

- comunicarea către sindicat a hotărârilor in termen de 48 de ore;

- asigurarea protecției membrilor/conducerii sindicatului;

- punerea la dispoziția sindicatului a bazei materiale cu destinație cultural sportiva, proprietate a paratei;

- eliberarea documentelor necesare accesului permanent in incinta H pentru conducerea/președintele Sindicatului Solidaritatea.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit legislației în vigoare, angajatorul trebuie să sprijine activitatea sindicală. În acest sens art. 22 alin. 3 din Legea nr.54/2003, prevede că unitățile în care sunt constituite organizații sindicale, care au dobândit reprezentativitate în condițiile legii, sunt obligate să pună cu titlu gratuit la dispoziția organizațiilor sindicale, spațiile corespunzătoare funcționării acestora și să asigure dotările necesare desfășurării activității prevăzute de lege.

Potrivit clauzelor negociate de părți la semnarea contractului colectiv de muncă, la nivelul unității pe 2004 - 2008, cuprinse în art. 112 alin. 1, administrația societății se obligă să adopte o poziție imparțială față de sindicate și de reprezentanții acestora, iar în conformitate cu art. 114 alin. 1, patronul va asigura gratuit spațiul și dotările necesare funcționării sindicatului.

În legătură cu pretențiile formulate, astfel cum au fost precizate în cuprinsul capătului 2 de cerere, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, s-a apreciat că pârâtei îi revine obligația de a asigura un spațiu funcțional dotat cu utilitățile necesare pentru funcționarea Sindicatului "Solidaritatea" în cadrul societății. Prin protocolul încheiat în 26.02.2007 (fila 416 - vol.2) între patronat și sindicat, se precizează că patronatul a pus la dispoziția sindicatului o suprafață de 843,57 mp, la punctul 6 fiind consemnat faptul că amenajarea interioară și realizarea funcționalității acestei incinte ca sediu administrativ și sală de ședințe, a fost realizată de către Sindicatul Solidaritatea, iar dotarea cu utilități a fost făcută de către, conform proceselor verbale din 16.02.2007 și 19.02.2007. În cuprinsul aceluiași act, se precizează că pe durata folosinței spațiului și administrării acestuia de către Sindicatul Solidaritatea, cheltuielile necesare și utile existenței și menținerii funcționalității spațiilor și dotărilor respective sunt în sarcina unității, printre acestea fiind expres reținute racordarea la utilități, reparațiile la acoperiș, montarea centralei termice, dotări complementare, etc. Raportat la aceste precizări nu poate fi reținută afirmația pârâtei în sensul asigurării spațiului necesar funcționării sindicatului inclusiv dotările aferente, într-o asemenea ipoteză neexistând nici un raționament în baza căreia mențiunea cu privire la racordarea la utilități și montarea centralei termice să fie inserată expres în cuprinsul actului menționat și asumată de către patronat.

Cu privire la autoturismul solicitat, se reține că prin procesul-verbal din 09.12.2008 încheiat între părți, administrația a acordat sindicatului autoturismul cu număr de înmatriculare HD - 02 - "cu specificarea că, se vor deconta toate reparațiile necesare pentru a funcționa în condiții optime" (fila 419 - vol. 2). Potrivit devizului estimativ "ofertă pentru reparații", depus de către reclamant și întocmit la solicitarea H SA, suma necesară reparării autoturismului HD - 02 -, este de 25.879,57 lei, compusă din 8.994,33 lei (442, 443 - vol. 2), 2.648,12 lei ( 444, 445) și 14.237,12 lei ( 446). Întrucât administrația și-a asumat obligația de a suporta costul integral, necesar reparațiilor pentru autoturismul pus la dispoziția reclamantului, iar reclamantul nu dispune de aceste sume, pentru ca sus-menționata clauză să nu devină un drept lipsit de conținut, a fost obligată pârâta să avanseze suma de 25.879,57 lei necesară reparației autoturismului marca, cu nr. de înmatriculare HD - 02 -.

Cererea pentru obligarea pârâtei la achitarea contravalorii deplasării delegațiilor Sindicatului Solidaritatea, efectuate din fonduri proprii în cuantum de 21.729,43 lei, motivată prin faptul că sindicatului nu i s-a acordat beneficiul unui microbuz, urmează a fost respinsă ca nefondată. Este adevărat că, în data de 09.12.2008, cu ocazia concilierii, cu referire la pretenția sindicatului pentru folosința unui microbuz din partea societății, administrația s-a obligat să suporte decontarea cheltuielilor de deplasare, cazare și diurnă, dar aceasta doar în condițiile din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Cu aceeași ocazie, s-a specificat că administrația nu poate să acorde cheltuielile pretinse de sindicat constând în contravaloarea deplasărilor cu autocarul sau microbuzul, atunci când membrii acestuia vor fi nevoiți să se deplaseze pentru activități sindicale. Se observă astfel că obligația asumată de unitate este limitată la decontarea cheltuielilor de deplasare, cazare și diurnă, doar în condițiile stipulate în contractul colectiv de muncă, care prin art. 35, prevede decontarea cheltuielilor de transport în favoarea salariaților delegați pe baza documentelor justificative pentru: transportul pe cale ferată, decontarea cheltuielilor de cazare la hotel categoria maxim 3 stele, precum și diurnă de deplasare; în conformitate cu art. 36 din, decontarea cheltuielilor pentru deplasarea cu autoturismul personal se face doar cu aprobarea directorului general în limita a 8 litri de carburanți la 100 Km. Astfel rezultă că decontarea cheltuielilor de deplasare se face doar în baza documentelor justificative depuse la unitate, anexate ordinelor de deplasare, confirmate conform legii, însă în speță nu s-a făcut dovada că aceste documente justificative au fost depuse conform celor anterior arătate. La dosarul cauzei au fost prezentate doar niște tabele din care nu rezultă că scopul deplasărilor efectuate a fost pentru activități sindicale și nici că aceste deconturi au fost depuse. Dimpotrivă, se observă că ordinele de deplasare, la rubrica "data depunerii decontului", sunt necompletate.

În ceea ce privește telefonul fix și faxul, chiar reclamantul recunoaște că există un telefon fix, acest fapt fiind menționat și în procesul-verbal din 09.12.2008, în care se precizează că există un telefon fix, însă trebuie conectat la un fax ( 419). Prin precizările depuse ( 157), reclamantul solicită de fapt, nu dotarea cu aceste aparate, ci obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de instalare și funcționare a telefonului fix cu fax, aflat la sediul social al sindicatului în valoare totală de 3.230,80 lei, din care costul aparatului telefonului fix plus fax, în valoare de 1.168,67 lei (anexa 9) și contravaloarea costului convorbirilor pe telefonul fix în valoare de 2.060,13 lei (anexa 9a). Din conținutul actului depus la anexa 9, indicată de reclamant ( 194), rezultă că, suma pretinsă pentru telefonul cu fax, figurează pe numele, ca persoană fizică, și nicidecum nu aparține Sindicatului Solidaritatea. În cauză nu s-a făcut nici o dovadă, că toate plățile efectuate de numitul, în perioada 03.04.2006 - 02.02.2009 pentru postul telefonic personal, au reprezentat cheltuieli efectuate doar pentru activitatea sindicatului. Afirmațiile reclamantului în sensul că postul telefonic a fost instalat și plătit în numele și pentru persoana juridică, nu este susținută de probe, și nici nu s-a obținut vreun acord prealabil din partea patronatului pentru a se proceda în acest sens. Din anexa 9a ( 197), rezultă de asemenea că telefonul a fost cumpărat de numitul, neexistând niciun temei în baza căruia administrația să poată fi obligată la suportarea contravalorii aparatului achiziționat de o persoană fizică.

Nu există de asemenea vreo dispoziție legală, care să confere sindicatului dreptul de a i se asigura din partea patronatului, un număr de 8 telefoane mobile, și cu atât mai puțin de a suporta și cheltuielile legate de convorbirile cu telefoanele mobile. De altfel, prin concluziile scrise, reclamantul recunoaște că i s-a pus la dispoziția președintelui sindicatului un telefon mobil, fapt consemnat în procesul-verbal nr. 15/20.03.2009. Cererea reclamantului pentru obligarea la achitarea către sindicat a contravalorii convorbirilor telefonice efectuate de către organele de conducere ale sindicatului, în cuantum total de 7.789,93 lei din care 3.353,58 lei de către președintele sindicatului și 4.336,35 lei convorbiri efectuate de către sindicat, nu are nici un temei de vreme ce, societății comerciale pârâte nu-i revine o atare obligație, o atare clauză nefiind negociată între părți, iar pe de altă parte, din anexa 10 și 10a, depuse la dosar ( 200, 205) rezultă că, abonamentele pentru perioada menționată au fost plătite, în calitate de client, ca persoană fizică.

La fila 158, s-a precizat că sindicatului i s-a acordat un calculator, motiv pentru care pretenția cu privire la acesta nu mai este susținută de către reclamant.

Prin adresa nr. 4035/277/20.03.2009, semnată de managerul general al societății, se comunică Sindicatului Solidaritatea că prin procesul-verbal din 09.12.2008, societatea a fost de acord să plătească costul achiziționării unui copiator și a unei imprimante, în baza documentelor justificative existente în acel moment. Imprimanta Samsung, a fost achiziționată de Sindicatul Solidaritatea, cu factura nr. 915/22.12.2008 cu suma de 300 lei ( 211-vol.1), însă copiatorul a fost cumpărat pe numele numitului și nu pe numele sindicatului. În consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului doar contravaloarea imprimantei achiziționată pentru sindicat, astfel cum s-a obligat, nu și contravaloarea copiatorului pentru care nu s-au depus acte din care să rezulte cuprinderea în patrimoniul sindicatului a copiatorului în valoare de 4.228 lei.

Capătul 12 de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 80.968,49 lei cu titlu de despăgubiri (daune interese compensatorii), urmează a se respinge, întrucât în conformitate cu art. 217 Codul muncii, sindicatele sunt persoane juridice independente, fără scop patrimonial, condițiile și procedura de dobândire a personalității juridice fiind prevăzute în Legea nr.54/2004, iar potrivit alin.3 al aceluiași articol, organizațiile sindicale au dreptul de a-și reglementa prin statutele proprii, modul de organizare, asociere și gestiune.

Orice sindicat care a dobândit personalitatea juridică are o organizare de sine stătătoare, un patrimoniu propriu, afectat realizării scopului pentru care a fost constituit și o gestiune proprie. Astfel, cheltuielile curente pentru funcționarea persoanei juridice, precum achiziționarea materialelor de birotică, abonamente telefonice, participarea la diverse manifestări, exced obligației instituite prin art. 22 alin.3 din Legea nr.54/2003 limitate la asigurarea cu titlu gratuit a spațiului pentru sediu și dotările necesare, precum și prin contractul colectiv de muncă, prin care, patronatul s-a obligat doar să asigure accesul la echipamentele de birotică nicidecum să preia toate cheltuielile aferente. În lipsa unui angajament asumat în concret de administrație în acest sens și eventual stabilirea unui plafon, acesta nu poate fi obligat la plata cheltuielilor pretinse în mod arbitrar și nelimitat. Cheltuielile necesare funcționării persoanei juridice cad în sarcina acesteia urmând a fi suportat din fondurile bănești ale sindicatului constituite în conformitate cu art. 14 din Statut din cotizațiile membrilor de sindicat, donații, sponsorizări, spectacole și alte venituri realizate (fila 56 volumul I).

Daunele interese pot fi acordate pentru neexecutarea totală sau parțială a unei obligații contractuale din partea debitorului, reprezentând echivalentul bănesc a reparării integrale a prejudiciului cauzat creditorului, asigurând repunerea acestuia în situația patrimonială în care s-ar fi aflat dacă obligația debitorului ar fi fost executată corect. În speță, în privința prejudiciului pretins de reclamant, constând în debitul înregistrat în documentele contabile s-a apreciat că suma este cu totul arbitrară și nu s-a dovedit că acest prejudiciu ar fi fost cauzat exclusiv prin fapta culpabilă a pârâtei. În acest sens nu s-a dovedit întinderea pretinsului prejudiciu, nu există nicio obligație contractuală a debitorului care să atragă obligația dezdăunării sub forma unor daune interese compensatorii, în temeiul art. 1073, 1082 și urm. din Codul civil, invocate de reclamant. Art. 161 alin. 4 Codul muncii, deși prevede posibilitatea acordării unor daune interese din partea angajatorului, acest text are în vedere doar situația întârzierii plății unor drepturi salariale.

S-a respins ca nefondat și capătul de cerere având ca obiect plata unor penalități de întârziere sub forma unor daune interese cominatorii, în sumă de 7.000 lei/săptămână (1.000 lei/zi) de la data punerii în întârziere și până la data executării în natură a obligațiilor. Penalitățile de întârziere sunt specifice obligațiilor comerciale, nefiind reglementate în legislația muncii și nu pot fi echivalate cu daunele cominatorii, astfel cum arată reclamantul în justificarea acestor pretenții. Daunele cominatorii reprezintă un mijloc juridic de constrângere a debitorului, în vederea executării în natură a obligației și nicidecum un mijloc de despăgubire a debitorului. Ca atare nu pot fi acordate pentru trecut, astfel cum pretinde reclamantul (din data de 06.06.2006), și cu atât mai puțin în condițiile în care nu rezultă, cel puțin până la pronunțarea sentinței, în ce constă în concret neîndeplinirea de către pârât a obligației "de a face". În ceea ce privește neexecutarea eventualelor obligații stabilite de instanță prin hotărâre judecătorească, se reține că legislația muncii a instituit dispoziții speciale pentru constrângerea unităților în vederea executării hotărârilor. Se apreciază că penalitățile de întârziere solicitate, nu au nici un suport legal, cu atât mai mult cu cât, prin procesul - verbal de conciliere din 09.12.2008, semnat atât de reprezentanții societății, cât și de reprezentanții sindicatului, la punctul 3, s-a consemnat că " referitor la capătul 13 din cerere, Sindicatul Solidaritatea renunță la plata penalităților de întârziere sub forma unor daune interese, în cuantum de 7.000 lei ( 420)".

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamantul Sindicatul, Solidaritatea " H și pârâta SC, SA

Reclamantul Sindicatul "Solidaritatea¹" din cadrul H () solicită ca in conformitate cu disp. art. 312 (3), coroborate cu cele ale art. 304 pct. 7-9 din proc.civ. sa se dispună modificarea in parte a sentinței in sensul admiterii in totalitate a acțiunii introductive așa cum a fost formulata si precizata la termenul din data de 31.03.2009.

Solicita ca in urma analizării întregului probatoriu administrat in cauza sa dispună obligarea paratei la executarea in natura a tuturor obligațiilor enumerate in petitul acțiunii introductive la pct. 2, la plata de daune compensatorii, in conformitate cu prevederile art. 1082.civ. pentru prejudiciile cauzate in urma neexecutării obligațiilor legale ce-i reveneau, in cuantum de 80968,49 RON, de la data ultimei încunoștințări - punere in întârziere (06.06.2006), pana la data executării (efective) in natura a obligațiilor ce-i revin, conf. legislației incidente (pct. 12.din petitul acțiunii introductive), precum si obligarea paratei la plata de daune cominatorii.

Cu privire la utilitățile solicitate, arată următoarele:

nu le-a fost acordat niciodată, deși in cadrul unei
"concilieri" la data de 09.12.2008 intre sindicatul si conducerea, pe
baza căreia s-a încheiat Procesul-verbal.nr. 100.000/111/29.01.2007 se prevedea la pct.5 obligația administrației de
"pune la dispoziția sindicatului nostru in timp util microbuzul".

Cele 2 microbuze marca Toyota, aflate in proprietatea, au fost casate si vândute, iar administrația s-a obligat prin Procesul-verbal de conciliere din data de 09.12.2008, Ia pct 1, liniuța a 3-a sa deconteze cheltuielile de deplasare, cazare si diurna ale reprezentanților sindicatului nostru, astfel încât considera ca solicitarea de a se dispune obligarea paratei la achitarea contravalorii deplasărilor delegațiilor sindicatului Solidaritatea, efectuate din fonduri proprii, in cuantum total de 21729,43 RON este întemeiata. nstanța a făcut abstracție de faptul ca a existat o serie de concilieri intre părți, ocazii cu care acestea (in special administrația ) si-au asumat unele obligații.

fix+ fax, deși acesta a fost montat la 2 ani de la asumarea acestei obligații de către, nici la momentul actual nu este funcțional. Pentru perioada 03.04.2006 - 01.04.2009 sindicatul a cumpărat din fonduri proprii un telefon fix cu fax, ale cărui costuri au fost si sunt încă acoperite de sindicat.

In acest sens, solicita instanței de judecata sa dispună, prin hotărârea judecătoreasca, obligarea paratei la suportarea cheltuielilor de instalare si funcționare a telefonului fix cu fax aflat Ia sediul social al sindicatului nostru, in valoare totala de 3230,80 RON

Măsura de a se contracta credite in nume personal de către președintele sindicatului - persoana fizica (pentru si in sprijinul sindicatului), a fost singura la îndemâna sindicatului in toata aceasta perioada, datorita faptului ca o organizație sindicala este o persoana juridica fără scop patrimonial.

Mai mult decât atât, exista documente interne ale sindicatului care atesta faptul ca toate acele împrumuturi si cheltuieli efectuate de către președintele sindicatului au fost făcute in numele si pentru sindicat, fiind transferate si cuprinse in patrimoniul acestuia.

mobile, deoarece in cei 3 ani de la înființare au folosit propriile telefoane mobile pentru contactarea angajaților, in timp ce Administrația a acordat si plătit in ultimii 3 ani de zile peste 100 de telefoane mobile liderilor Sindicatului si unor angajați cu sau fără responsabilități majore.

Abia la data de 20.03.2009, administrația si-a respectat parțial aceasta obligație, punând la dispoziția sindicatului un telefon mobil, insa acest fapt nu exonerează de răspundere societatea parata pentru sumele de bani pe care aceasta le datorează sindicatului cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea convorbirilor telefonice efectuate de către sindicat până la acel moment.

Cu privire la birotica solicitată, arată următoarele:

-deși administrația a promis cu ocazia concilierii avute in data de 30.01.2007ca le va pune la dispoziție unul, acesta nu le-a fost acordat nici pana la acest moment. In acest context, ținându-se cont de faptul ca s-a făcut si in fata instanței de fond dovada achiziționării si achitării integrale a acestui aparat, depunând la dosarul cauzei desfășurătorul cu plățile efectuate, considera ca intr-un mod greșit a respins aceasta solicitare a sindicatului. Toate cheltuielile efectuate de către dl., in calitatea sa de președinte al sindicatului, in numele sindicatului, au fost transferate in patrimoniul sindicatului.

Rechizite si materiale consumabile- nu au fost acordate niciodată in cei trei ani de funcționare a sindicatului, deși administrația avea aceasta obligație in virtutea disp. art. 115 (1) din CCM, art. 89 (1) din 2007-2010 si art.22 din Legea 54/2003 a sindicatelor.

II. u privire la capătul de cerere nr. 12, referitor la obligarea paratei la plata sumei de 80.968,49 RON, cu titlu de despăgubiri (daune-interese) compensatorii, arată că solicitarea este întemeiata pe disp. art. 1073 cod civil conform căruia "creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligațiilor, iar in caz contrar, el are dreptul la dezdăunări.

Solicitarea are in vedere executarea indirecta a obligațiilor, ceea ce reprezintă dreptul reclamantului, in calitate de creditor al obligațiilor mai sus menționate, ce reies din textele actelor normative legal invocate de a obține de la societatea parata, in calitatea ei de debitor al obligațiilor prezentate, echivalentul prejudiciilor suferite in urma neexecutării acestora pentru perioada cuprinsa intre 06.06.2006 (data încunoștințării - punerii in întârziere) si data executării (efective), in natura a acestora.

Astfel, după cum reiese din documentele contabile depuse la dosarul cauzei, la momentul actual sindicatul înregistrează un debit-prejudiciu in cuantum total de 80968,49 RON, prejudiciu ce are drept cauza neexecutarea obligațiilor ce-i incumbau de către societatea parata, fapt ce evidențiază in mod clar si concret raportul de cauzalitate dintre fapta debitorului si prejudiciul suferit.

Ca urmare a atitudinilor ilegale a conducerii in mod concret in perioada 23.03.2006-01.04.2009 sindicatul nu a beneficiat de cotizații pentru toți membrii săi, întrucât administrația a refuzat sa vireze aceste sume pentru toți membrii comunicați de către conducerea sindicatului.

III. Cu privire la capătul de cerere nr. 13, referitor la obligarea paratei la plata unor penalități de întârziere sub forma unor daune in cuantum de 7000 lei pentru fiecare săptămâna (1000 lei/zi), arată că parata i-a discriminat in mod constant, lipsindu-i de drepturile materiale si financiare conferite de legislația muncii.

Rolul instanțelor de judecata este acela de a restabili legalitatea încălcată de unul dintre partenerii sociali dar si de a pedepsi/descuraja vechile si eventualele noi abuzuri ale acestora, fapt pentru care considera ca drepturile si sumele cerute sunt corecte din punct de vedere legal, financiar si moral.

In drept, invocă disp. art. 299 si urm. art. 304 pct.7-9 si art. 312 din proc.civ.

Recurenta H () consideră că entința civilă nr. 1291/LM/2009 din 25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara este nelegală si netemeinică pentru că

nstanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut (motive prevăzute de art. 304 pct. 6 pr.civ.) pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal pentru că a făcut o aplicarea greșită a legii (motive prevăzute de art. 304 pct. 9 pr.civ.) în ceea ce privește capătul 2 de cerere al reclamantului privind punerea la dispoziția Sindicatului Solidaritatea a unui autoturism. Hotărârea instanței de fond este neîntemeiată față de împrejurarea că reclamantul nu a menționat nici în acțiunea introductivă nici în precizările făcute la acțiune pe data de 11.11.2008, după ce a avut loc concilierea, că solicită plata reparațiilor la autoturism, ci atât în acțiune cât si în precizări reclamantul a solicitat numai dotarea Sindicatului Solidaritatea cu un autoturism. Această pretenție a Sindicatului Solidaritatea întemeiată pe art. 22 alin (3) din Legea 54/2003 a sindicatelor creează obligația în sarcina unității de a pune la dispoziția sindicatelor mijloace auto numai în măsura în care exista aceasta posibilitate. Din probatoriul administrat in cauza, punerea la dispoziția reclamanților a unui autoturism 24h/24 este imposibila. Din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că unitatea nu ar putea fi obligată decât la a pune la dispoziția sindicatului a unui autoturism, folosința care în practică este reprezentată de cheltuielile de deplasare și cheltuielile de întreținere a autoturismului urmând a fi suportate de către sindicat și nu de către angajator. Din probatoriul administrat în cauză rezultă fără echivoc că unitatea H și-a îndeplinit această obligație, prin acordarea/ punerea la dispoziția Sindicatului Solidaritatea a autoturismului autoturismul -, consemnată în procesul verbal de conciliere încheiat pe data de 09.12.2008.

1.2 Instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal pentru că a făcut o aplicarea greșită a legii (motive prevăzute de art. 304 pct. 9 pr.civ.)

Obligarea unității intimate la plata reparațiilor pentru autoturismul - reprezintă o greșită aplicare a legii de către instanța de fond raportată la situația de fapt. Obligația legală a unității conform art. art. 22 alin (3) Legea 54/2003 a sindicatelor este numai de a pune la dispoziție un autoturism pentru Sindicatul Solidaritatea si nu de a plăți toate cheltuielile necesare întreținerii si funcționării acestuia. nsă instanța de fond făcând o greșită aplicare a dispozițiilor mai sus menționate acordă Sindicatului Solidaritatea și cheltuielile necesare reparației, deși unitatea intimată își îndeplinise deja obligația legală, prin punerea la dispoziția Sindicatului a autoturismul -.

II. Instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (motive prevăzute de art. 304 pct. 8 cpr.civ.) în ceea ce privește capătul 2 de cerere al reclamantului privind punerea la dispoziția Sindicatului Solidaritatea a unui sediu funcțional. Hotărârea instanței de fond este netemeinică si în ceea ce privește obligarea unității să asigure amenajarea funcțională și dotarea cu utilitățile necesare a spațiului pus la dispoziție reclamantului pentru desfășurarea activității, deoarece instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, neapreciind corect toate probele administrate în cauză.

Cererea din dosarul de fond, nr. 53/19.03.2007 făcută de Sindicatul Solidaritatea, prin care acesta solicita unității montarea centralei termice în incinta sediului poartă rezoluția Directorului Executiv care aprobă cererea. xistența rezoluției Directorului General pe acest înscris are forța probantă necesară și este de natură a dovedi că unitatea și-a îndeplinit obligația de a monta centrală termică.

In al doilea rând în cadrul precizării acțiunii de către Sindicatul Solidaritatea pe data de 11.11.2008, Sindicatul recunoaște implicit la litera punctul 1 că unitatea a procedat la amenajarea sediului însă acesta "nu este încă racordat la toate utilitățile".

O dovadă indubitabilă că reparațiile și amenajările necesare asigurării funcționalității sediului au fost făcute de către unitate, este consemnată în Procesul Verbal de Conciliere din data de 09.12.2008 la punctul 1 secțiunea "sediu funcțional".

III. în afară de motivele de recurs invocate anterior,solicită a se examina cauza sub toate aspectele, în temeiul art. 304 Cod de procedură civilă.

CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a reținut că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește recursul SINDICATULUI SOLIDARITATEA se rețin următoarele:

Cu privire la solicitarea de a se pune la dispoziția sindicatului un microbuz, se reține că prin Protocolul din 9.12.2008 ( 105), administrația arătat că nu dispune de un microbuz pentru a fi pus la dispoziția sindicatului, dar s-a obligat să achite contravaloarea transportului, în condițiile CCM la nivel de unitate. Cum nici o dispoziție legală sau contractuală nu face referire la o obligație a patronatului de a dota sindicatul cu mijloace de transport pentru membrii săi, în mod legal a respins instanța acest capăt de cerere.

De asemenea, în mod corect nu a obligat instanța pârâta la decontarea cheltuielilor cu deplasarea membrilor Sindicatului Solidaritatea efectuate din fonduri proprii, întrucât sindicatul nu a respectat prevederile Protocolului încheiat cu SC mital la data de 9.12.2008, aflat la fila 105 din dosarul de fond. Prin acest protocol administrația se obliga să achite contravaloarea cheltuielilor de deplasare, diurnă și cazareconform delegațiilor care se decontează în baza contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.La art. 35 din acest contract ( fila 71 din dosarul de fond) se prevede decontarea cheltuielilorîn baza unor documente justificative.

Or, câtă vreme documentele prezentate de sindicat și depuse la dosarul cauzei nu îndeplinesc condițiile de a fi înaintate unității, precum și alte condiții de fond și de formă ( de exemplu, scopul deplasării), nu există obligația pârâtei de a le deconta, nefiind îndeplinite condițiile art. 25 din CCM 2004-2008 și agreate de părți prin Protocolul din 9.12.2008.

Cheltuielile cu instalarea telefonului racordat la fax au fost în mod corect respinse de instanța de fond. Prin însăși acțiunea formulată reclamantul recunoaște că sediul are instalat telefon fix, iar cheltuielile cu achiziționarea faxului nu sunt justificate prin înscrisuri care să facă dovada, din punct de vedere contabil, a intrării aparatului în patrimoniul unității. Dimpotrivă, din actele depuse la dosar reiese ca aparatul a fost achiziționat pe numele liderului de sindicat, fiind în consecință proprietatea acestuia până la proba contrară. Cum Sindicatul nu a făcut dovada intrării în patrimoniul său a aparatului fax, unitatea nu are obligația de a deconta această cheltuială.

Tot astfel, cheltuielile cu decontarea convorbirilor telefonice pe mobil nu pot fi decontate de unitate, câtă vreme telefonul aparține liderului de sindicat.

Chiar reclamantul recunoaște că pentru acoperirea acestor costuri au apelat la împrumuturi pe numele președintelui sindicatului, dar acestea, din punct de vedere legal, aparțin persoanei fizice care le-a contractat, iar în lipsa unui transfer de proprietate nu pot fi decontate de unitate.

Dacă cheltuielile cu achiziționarea imprimantei au fost dovedite cu o factură fiscala emisă pe numele sindicatului ( fila 211), din înscrisurile depuse la filele 197,198 și următoarele reiese că atât faxul, cât și abonamentul figurează pe numele președintelui sindicatului, dar nu în această din urmă calitate, ci ca persoană fizică.

Nu se impune de asemenea plata contravalorii rechizitelor și consumabilelor, câtă vreme textele legale invocate de reclamant - art. 115 din CCM la nivel de unitate, art. 89 din CCM la nivel național, art. 22 din Legea 54/2003 se referă la obligația unității de a asigura sindicatelor spațiu pentru activitate,accesla echipamentul de birotică al unității (art. 89 din CCM la nivel național), iar nu și la obligația de a dota spațiul cu consumabile, la posibilitatea de a dobândi, cu titlu gratuit sau oneros, bunuri mobile și imobile necesare funcționării, iar art. 114 alin 1 ( și nu art. 115) din CCM prevede că patronatul va asigura gratuit dotările necesare funcționării sindicatului, fără nici o referire la consumabile.

Cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 80.968,49 lei cu titlu de despăgubiri (daune interese) compensatorii a fost respinsă în mod legal și cu o temeinică motivare de către instanța de fond.

Textul invocat în susținerea cererii - art. 1073 Cod Civil, prevede că " creditorul are îndatorirea de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la o dezdăunare". Acest text legal se află înserat în capitolul VII al titlului III din Codul Civil - despre contracte sau convenții - și se referă în consecință la obligațiile născute din contracte sau convenții între părți. Reclamantul pretinde că pârâta, prin acțiuni ilicite, i-a produs un prejudiciu de 80.968,49 lei, dar acest debit nu este recunoscut de către societatea pârâtă și nici nu este constatat printr-o hotărâre judecătorească. În consecință, câtă vreme nu s-a stabilit culpa pârâtei în producerea acestui prejudiciu, nu i se pot acorda reclamantului daune interese ( despăgubiri), care reprezintă în fapt sancțiuni aplicate uneia dintre părți.

Cheltuielile necesare funcționării persoanei juridice cad în sarcina acesteia urmând a fi suportat din fondurile bănești ale sindicatului constituite în conformitate cu art. 14 din Statut din cotizațiile membrilor de sindicat, donații, sponsorizări, spectacole și alte venituri realizate (fila 56 volumul I).

Art. 161 alin. 4 Codul muncii, deși prevede posibilitatea acordării unor daune interese din partea angajatorului, are în vedere doar situația întârzierii plății unor drepturi salariale.

Nefondată se dovedește a fi de asemenea și cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere sub forma unei daune în sumă de 7.000 lei/săptămână (1.000 lei/zi) de la data punerii în întârziere și până la data executării în natură a obligațiilor.

Reclamantul motivează solicitarea acestora prin prejudiciul produs sindicatului prin discriminarea la care a fost supus constant de către pârâtă, care a condus la lipsa de performanță sindicală, deci un prejudiciu nepatrimonial, și pentru prejudicii financiare.

În ceea ce privește neexecutarea eventualelor obligații stabilite de instanță prin hotărâre judecătorească, se reține că legislația muncii a instituit dispoziții speciale pentru constrângerea unităților în vederea executării hotărârilor. În plus, prin procesul - verbal de conciliere din 09.12.2008, semnat atât de reprezentanții societății, cât și de reprezentanții sindicatului, la punctul 3, s-a consemnat că " referitor la capătul 13 din cerere, Sindicatul Solidaritatea renunță la plata penalităților de întârziere sub forma unor daune interese, în cuantum de 7.000 lei ( 420 din volumul II)". Penalitățile de întârziere sunt specifice obligațiilor comerciale, nefiind reglementate în legislația muncii, și privesc neexecutarea obligațiilor bănești, or reclamantul, formulând această solicitare, nu o raportează în concret la anumite obligații bănești neexecutate de unitatea pârâtă.

Cu privire la recursul SC, SA H:

1.Instanța nu a acordat mai mult sau altceva decât s-a cerut cu privire la cererea de suportare de către unitate a cheltuielilor cu repararea autoturismului. Deși recurenta pretinde ca o astfel de cerere nu a fost formulata, se constata ca prin precizarea de acțiune din data de 31.03.2009, depusă la fila 156 din dosarul de fond, reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata contravalorii reparațiilor necesare pentru funcționalitatea autoturismului cu numărul -.

Din procesul verbal de conciliere din data de 9.12.2008 depus la fila 105 din dosarul instanței de fond reiese că unitatea s-a obligat să deconteze sindicatului reparațiile necesare pentru buna funcționare a autoturismului. Or, din decontul depus la dosar de reclamant reiese că aceste reparații sunt necesare și cuantumul lor. Mențiunile din procesul-verbal de conciliere obligă partea semnatară a acestuia, respectiv patronatul, la îndeplinirea întocmai a obligațiilor asumate, raportat și la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii care prevede că relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și a bunei credințe, iar convențiile legal făcute între partenerii sociali îi obligă pe aceștia întocmai ca și legea.

În ceea ce privește motivul de recurs dezvoltat la punctul II, instanța reține că din protocolul încheiat între părți în data de 26.02.2007 reiese ca la acel moment spațiul nu era racordat la utilități, iar pârâtul nu a făcut dovada că între timp și-a îndeplinit această obligație. Rezoluția Directorului general al SC mital nu face decât dovada faptului că este de acord cu racordarea, dar nu face dovada îndeplinirii concrete a obligației.

Din toate înscrisurile depuse la dosar reiese că Sindicatul a solicitat permanent racordarea la utilități, recunoscând doar că lucrările de amenajare au fost finalizate, iar nu și racordarea la utilități.

În ceea ce privește solicitarea recurentei ca instanța să cerceteze cauza sub toate aspectele, se constată în primul rând că aceasta nu aduce critici hotărârii atacate, făcând trimitere a argumentația prezentată instanței de fond. Se reține însă că, raportat la actele și lucrările dosarului, hotărârea instanței de fond se bazează pe o corectă stabilire a situației de fapt și o legală apreciere a probelor administrate și interpretare a dispozițiilor legale, motiv pentru care recursul pârâtei se apreciază a fi neîntemeiat.

Față de cele ce preced, sentința fiind legală și temeinică, nefiind incident nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârii prev. expres și limitativ de art.304 punct 1-9 cod procedură civilă, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 312 din Codul d e procedură civilă va respinge ca nefondate recursurile de față.

(continuare decizie civilă nr.130/2010)

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul Sindicatul,Solidaritatea" H și pârâta SC, " SA H împotriva sentinței civile nr.1291/LM/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2010.

Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Doriani Ana

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.MP

Tehnored.MP/TM

04.02.2010

Jud.

Președinte:Pop Mirela
Judecători:Pop Mirela, Stoica Manuela, Doriani Ana

Vezi şi alte speţe de drept civil: