Obligația de a face. Decizia 131/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.131
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, domiciliat în B, str.1 - 2..6H,.11, județul B, domiciliat în B, str.-,.51,.A,.2,.9, județul B, domiciliat în B,-,.5,.42, județul B, domiciliat în comuna Z, județul B, domiciliat în comuna Z, județul B, domiciliat în B, cartier Broșteni, -6,.5, județul B, împotriva sentinței civile nr.868 din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta B SA, cu sediul în B,-, sector 6, și reclamanții G, domiciliat în B, str.-,.137,.8, județul B, domiciliat în comuna, sat, județul B, G, domiciliat în B, str.-,.2..3,.9, județul B, domiciliat în comuna Poșta, sat, județul B, domiciliat în B,-,.4..1,.8, județul B, G, domiciliat în comuna Z, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-reclamanți, intimata-pârâtă B SA, intimații-reclamanții G, G,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Se învederează instanței că la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, sub nr.20038 din data de 17 decembrie 2009, s-a depus întâmpinare formulată de SC B SA, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsa părților, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC B SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în care să fie înscrise sporurile de care a beneficiat ca angajat la societatea pârâtă în perioada 24.07.1962 - 31.12.1990, și anume:sporul de muncă în condiții deosebite, în baza Legii 57/1974; majorarea retribuției tarifare pentru condiții grele de muncă, în baza Legii 57/1994; sporul de șantier, conform 1665/1965, Legea 57/1974 și Legea 49/1992; sporul de izolare, conform 1308/1965 și Legea 49/1992; sporul de lucru sistematic peste programul de lucru normal, conform 2579/1956 și Legii 49/1992; sporul de noapte, conform Legii 3/1950, Legii 57/1974 și Legii 49/1992; sporul de vechime, neinclus în salariu; sporul de fidelitate; primele anuale; alte sporuri cu caracter permanent.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada indicată a fost salariatul pârâtei și a beneficiat de sporurile prevăzute de actele normative în vigoare la data respectivă, însă care nu i-au fost trecute în carnetul de muncă.
A precizat că, deși a încercat obținerea pe cale amiabilă a acestei adeverințe, pârâta a refuzat invocând diferite pretexte.
In consecință, a solicitat obligarea pârâtei să-i elibereze adeverința, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
Reclamantul a depus precizări la acțiune, prin care a arătat că perioadele pentru care solicită eliberarea adeverinței sunt 31.05.1967- 09.07.1974 (pozițiile 7-17 din carnetul de muncă) și 01.01.1975-01.11.1979 (pozițiile 21-27 din carnetul de muncă).
In dovedirea acțiunii a depus la dosar copie de pe carnetul de muncă, o serie de adeverințe eliberate de pârâtă unor colegi ai reclamantului (adeverințele nr.1292/19.11.2007, 349/2005, 198/2008, 166/2006, 548/2006, 1359/2007, 720/2005, 13171/2006, 240/2008, 1292/19.11.2007).
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere că în perioada 24.07.1962-31.12.1990, reclamantul nu a fost salariatul acestei societăți, iar pârâta nu deține arhivele unităților unde acesta și-a desfășurat activitatea, iar reclamantul a acționat în judecată și pe SC SA P, având același obiect cu cel din prezenta cerere de chemare în judecată.
La termenul de judecată din data de 27.10.2008, instanța de fond a dispus conexarea dosarelor nr-, nr-, nr-, nr- la prezenta cauză, fiind vorba de aceeași cauză, respectiv eliberarea unei adeverințe, de la aceeași societate pârâtă, părțile fiind de acord cu conexarea cauzelor.
Instanța de fond a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize de specialitate, având ca obiective stabilirea de către expert, în baza mențiunilor din carnetele de muncă, state de plată, foi colective de prezență, rapoarte de producție, decizii interne privind stabilirea categoriilor de sporuri aplicate în unitate, ordine ale organelor ierarhice superioare, în funcție de actele existente la sediul societății și de alte documente pe care le va considera relevante, dacă reclamanții au lucrat în condiții deosebite de muncă, dacă au beneficiat de sporuri și dacă, pentru aceste sporuri, unitatea pârâtă a plătit CAS, conform Decretului 389/1972, pentru perioadele indicate în cererile de chemare în judecată.
Expertiza a fost întocmită de expert, desemnat de comun acord de ambele părți, iar împotriva acesteia au formulat obiecțiuni reclamanții, sub următoarele aspecte: expertul nu a putut efectua expertiza în mod complet deoarece unitatea a refuzat să-i pună la dispoziție toate actele necesare, respectiv statele de salarizare pe întreaga perioadă solicitată, invocând faptul că deține arhiva doar pentru perioada 1977-1979.
Instanța de fond a pus în vedere unității pârâte, prin reprezentant, să pună la dispoziția expertului toate actele pe care acesta le va considera necesare, în vederea întocmirii raportului de expertiză.
Expertul a răspuns la obiecțiunile formulate de reclamanți.
Instanța de fond a pus în vedere reprezentantului societății pârâte să depună la dosar schema detaliată privind reorganizarea societății.
La termenul de judecată din data de 02.03.2009, reclamanții au solicitat suspendarea cauzei, până când se va primi răspuns la o sesizare a acestora, adresată MAI, ce are legătură cu soluționarea dosarului de față, cerere cu care și reprezentantul unității pârâte a fost de acord.
La data de 22.07.2009, reclamanții au depus cerere de repunere pe rol a dosarului și au arătat că reclamanții, G, G, G și renunță la judecarea cauzei.
De asemenea, au fost depuse precizări la acțiune pentru reclamanții, și; precizari la acțiune pentru, și; adresa C 1111/02.04.2009 emisă de MAI-Arhivele Naționale; adeverința nr.433/02.06.2009, emisă de SC SA B pe numele reclamantului
Pârâta a depus la dosar, prin adresa nr.814/07.09.2009, date informative privind istoricul firmei.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.868 din data de 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților, G, G, G, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în ceea ce-i privește pe reclamanții, și de asemenea, s-a respins cererea de plată a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe care să cuprindă majorarea retribuției tarifare pentru condiții grele de muncă, în baza Legii 57/1994, sporul de șantier, sporul de izolare, sporul de lucru sistematic peste programul de lucru normal, sporul de noapte, sporul de vechime, neinclus în salariu, sporul de fidelitate, primele anuale, alte sporuri cu caracter permanent, pentru perioadele indicate de fiecare reclamant în parte.
Ulterior, au depus precizări la acțiune, prin care au arătat că solicită eliberarea unei adeverințe care să cuprindă numai sporul pentru condiții deosebite de muncă, dacă au beneficiat și de alte sporuri cu caracter permanent și dacă pentru acele sporuri unitatea pârâtă a achitat CAS.
A mai reținut instanța de fond că, prin întâmpinările depuse de pârâtă la dosar, a rezultat că reclamanții nu au fost niciodată salariații pârâtei, motiv pentru care a solicitat să se depună la dosar istoricul firmei și modul în care aceasta a suferit modificări de-a lungul timpului.
Prin adresa nr.814/07.09.2009, au fost depuse relațiile solicitate, din care rezultă că la data de 31.12.1974 exista de Construcții Industriale B (), având în subordine Stația de Utilaje B, că de Construcții Industriale B () a devenit, la data de 01.04.1984, aflată în subordinea Centralei de Construcții Industriale - Generală
La data de 01.11.1979, Stația de Utilaje și Transporturi în Construcții B, aflată în subordinea, a devenit Întreprinderea de Utilaje și Transporturi în Construcții B ( ) și a dobândit personalitate juridică. Această unitate și-a continuat activitatea în aceeași structură, dar a trecut în subordinea Centralei de Construcții Industriale - Generală
La data de 01.01.1991, a devenit SC SA, iar Întreprinderea de Utilaje și Transporturi în Construcții B ( ) a devenit B SA, în baza HG 89/1991.
In acest fel, s-a ajuns la situația ca salariații, care lucraseră inițial în cadrul aceleiași unități și fuseseră colegi, să devină salariați la două societăți diferite, cărțile lor de muncă fiind la cele două societăți, SC și SA.
Acest lucru rezultă și din conținutul adresei nr.389/06.04.2009 emisă de Direcția Municipiului Ba A rhivelor Naționale, din care rezultă, în urma controlului efectuat la unitate, că SC SA nu deține acte și state de plată emise de -, acestea fiind deținute de către SC SA.
De altfel, chiar și reclamanții care au înțeles să renunțe la judecarea cauzei, au obținut eliberarea adeverințelor tot de la această unitate pentru perioada 1975 - 1977.
A mai reținut instanța de fond că, potrivit dispozițiilor Legii nr.49/1992, au fost considerate sporuri cu caracter permanent: sporul de vechime în muncă, sporul pentru lucrul în subteran, indemnizația de zbor, etc.
In conformitate cu acest act normativ, nu erau considerate ca fiind sporuri cu caracter permanent și nu erau luate în considerare la stabilirea punctajului mediu anual, corespunzător datei de 01.04.2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie sau după timp, pe bază de tarife sau rate procentuale.
Art.1 din OUG 4/2005, aprobată prin Legea 78/2005, prevede că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii 19/2000.
Prin art.4 al aceleiași ordonanțe se precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și acestea pot fi dovedite prin înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
Potrivit art.3 din Legea 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul comun în materie la data deschiderii drepturilor la pensie, acest drept era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Acest principiu este reiterat de Legea 19/2000, care dispune in art.2 că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În raport de dispozițiile art.164 al.3 și 4 din Legea 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare al acestora în carnetele de muncă. In acesta se înscriau salariile brute, până la data de 01.07.1977, salariile nete de la data de 01.07.1977 până la 01.01.1991, salariile brute de la 01.01.1991.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă aceste salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Astfel, determinant pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul pensiilor pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, este ca acestea să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă până la data de 01.04.1992 (data intrării în vigoare a Legii 49/1992), iar ulterior acestei date să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor, să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației in vigoare.
Art.40 lit.h din Codul muncii arată că angajatorul este obligat să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. Conform prevederilor OUG nr.4/2005, deverințele prin care se dovedesc sporurile vor cuprinde: denumirea unității; perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă; funcția, meseria sau specialitatea exercitată; denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat. Adeverințele vor purta număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
In cauză a fost efectuată o expertiză de specialitate, având ca obiectiv tocmai stabilirea sporurilor de care a beneficiat fiecare reclamant, precum și actul normativ în baza căruia au fost acordate.
Raportul de expertiză a concluzionat că pentru perioada 01.01.1975 - 01.10.1977, niciunul dintre reclamanți nu a lucrat în cadrul SC B, iar pentru perioada 1977 - 1979, la sediul unității nu au fost găsite decât state de salarii, care cuprindeau următoarele rubrici: număr curent, numele și prenumele, marca sau funcția, salariu tarifar, salariu realizat, rețineri, alocația de stat pentru copii și restul de plată, însă nu cuprind coloane din care să reiasă din ce este formată diferența dintre salariul tarifar și totalul drepturilor obținute de salariați.
Din aceste motive și având în vedere că unitatea nu deține și alte documente din acea perioadă ( pontaje, fluturași, borderouri de salarii, dispoziții, decizii), expertul nu a putut stabili sporurile de care a beneficiat fiecare salariat în parte.
Din analiza statelor de plată și a mențiunilor din carnetele de muncă ale reclamanților, a rezultat că societatea nu a plătit suplimentar CAS, ci în cotă procentuală normală, de 2%, ceea ce confirmă că reclamanții nu au fost încadrați în munci cu condiții deosebite.
In suplimentările la raportul de expertiză, expertul a întocmit o variantă de adeverințe, în mod ipotetic, cu sporurile pe care reclamanții ar fi putut să le aibă în perioada lucrată, fără însă a avea o bază legală de calcul.
Din aceste considerente, instanța de fond nu a luat în calcul aceste variante teoretice, nesusținute de nici o probă certă.
În speță, așa cum s-a arătat și așa cum a rezultat și din raportul de expertiză, nu au putut fi evidențiate sporurile respective, pentru că pârâta nu deține nici un document din care să rezulte existența lor, și nu a pus la dispoziția expertului decât statele de salarii.
De asemenea, nu există o evidență a sporurilor de care au beneficiat reclamanții, nu sunt menționate în carnetele de muncă ale acestora și nici nu există dovada achitării CAS aferentă acestor sporuri, denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; perioada în care au primit sporul și temeiul în baza căruia s-au acordat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică în baza art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În motivarea recursului lor, au arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererilor formulate de reclamanții și, care nu se regăsesc în dispozitivul hotărârii.
De asemenea, recurenții consideră că prima instanță a interpretat în mod greșit probele administrate în cauză. Astfel, în urma efectuării expertizei, pârâta a emis pentru reclamanți adeverință care cuprinde numai în parte sporurile solicitate, însă aceste adeverințe nu sunt redactate în conformitate cu dispozițiile legale. Astfel, nu se menționează că societatea a achitat contribuțiile la stat pentru aceste sporuri, nu se menționează temeiul legal în baza căruia s-au acordat și se menționează pe adeverințe că acestea sunt doar sporuri posibile.
Mai mult, în adeverințe nu se menționează perioada 1977-1979, deși în această perioadă reclamanții au prestat aceeași activitate ca și în perioada 1975-1977, astfel cum rezultă din copiile carnetelor de muncă aflate la dosarul cauzei.
La dosar au fost depuse acte.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare la dosar solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr. civilă, Curtea constată că recursul formulat este fondat pentru următoarele considerente:
Verificând sentința recurată, Curtea constată că, într-adevăr, aceasta nu a fost pronunțată și în contradictoriu cu reclamanții și care figurează ca reclamanți în dosarele conexate 3768/2008 și, respectiv, 3867/2008, astfel încât urmează ca, în baza art 312 alin. 1 Cod pr. civilă, să admită recursul, să dispună casarea sentinței pentru ca hotărârea să fie pronunțată și în contradictoriu cu aceștia. În rejudecare, tribunalul va avea în vedere și celelalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, domiciliat în B, str.1 - 2..6H,.11, județul B, domiciliat în B, str.-,.51,.A,.2,.9, județul B, domiciliat în B,-,.5,.42, județul B, domiciliat în comuna Z, județul B, domiciliat în comuna Z, județul B, domiciliat în B, cartier Broșteni, -6,.5, județul B, împotriva sentinței civile nr.868 din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta B SA, cu sediul în B,-, sector 6, și reclamanții G, domiciliat în B, str.-,.137,.8, județul B, domiciliat în comuna, sat, județul B, G, domiciliat în B, str.-,.2..3,.9, județul B, domiciliat în comuna Poșta, sat, județul B, domiciliat în B,-,.4..1,.8, județul B, G, domiciliat în comuna Z, județul B și în consecință:
Casează sentința și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 28 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Tehnored./
17 ex./04.02.2010
dosar fond. - - - Tribunalul Buzău
judecători fond -; G
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
