Obligația de a face. Decizia 132/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 132/R/2010
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Sergiu Diaconescu Dana Cristina
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 2629 din 07 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, G, R, R G, G, G, G, G, G, IA, A, G, G, G, FF., -, F, TA, U, A, G, G, IU, U, A, FF., 2, G, G, A, G, G, GH., G, G, -, AS, 2, CEA, G, A, G, 2, G, A, G, A, G, A, G, G, 2, G, G, G, 2, G, R, R, G, TE, G, G, G, R, G, T A, CA -, IU, G, G, G, T, G, 2, G, R, T G, T G, T G, T, G, T, G, G 2, CA, G, G, G, G, A, GH., G, ROMI, (), )., )., (, 3, 2, 2, G, R 2, A, A, (, )., G, )., 2, 4, G, ROMI, G, AS, A, precum și pe intervenienții., R, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții intimați, G, R G, R, asistat de avocat care îi reprezintă și pe ceilalți reclamanți intimați, și care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 04 decembrie 2009 s-a admis cererea de abținere formulată de către doamnei judecător, membră a completului de judecată C 7R, motiv pentru care în compunerea completului de judecată intră, conform planificării de permanență din data de 07 decembrie 2009, doamna judecător, în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea M nr. 387/2005.
Reprezentantul reclamanților intimați depune la dosar copiile adeverințelor nr. 9800/12986/17.08.2009, nr. 9800/12985/17.08.2009, nr. 9800/12987/17.08.2009,nr.9900/13104/18.08.2009,nr.9900/13101/18.08.2009,nr.9900/13105/18.08.2009,nr.9900/15919/23.09.2009,nr.9900/15907/23.09.2009,nr.9900/15921/23.09.2009 și un CD cu numele reclamanților.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul sindicatului din zonă învederează instanței că activitatea salariaților din SC SA se desfășoară în baza unor regulamente și norme exacte, aceste regulamente au aplicabilitate la nivel național, iar activitatea desfășurată este foarte periculoasă, lucrătorii neavând șansa de a greși de două ori. De asemenea, arată că activitatea la un consumator de energie este o adevărată industrie și activitatea lor se desfășoară pe un teritoriu vast.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2629 din 07 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, R, R G, G, G, G, G, G, IA, A, G, G, G, FF., -, F, TA, U, A, G, G, IU, U, A, FF., 2, G, G, A, G, G, GH., G, G, -, AS, 2, CEA, G, A, G, 2, G, A, G, A, G, A, G, G, 2, G, G, G, 2, G, R, R, G, TE, G, G, G, R, G, T A, CA -, IU, G, G, OG, G, T, G, 2, G, R, T G, T G, T G, T, G, T, G, G 2, CA, G, G, G, G, A, GH., G, ROMI, (), )., )., (, 3, 2, 2, G, R 2, A, A, (, )., G, )., 2, 4, PP, G, ROMI, G, AS, A, împotriva pârâtei SC. B și în consecință:
A fost obligată pârâta să recunoască și să acorde reclamanților grupa I de muncă pentru activitatea desfășurată de aceștia conform anexei la Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară efectuat de expertul ing., raport care face parte din prezenta hotărâre.
A fost obligată pârâta să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cțiunea a fost înaintată la instanța specializată de la Tribunalul Cluj, instanță care prin sentința civilă nr. 1156/18.06.2008, dată în dosarul nr-, a respins acțiunea reclamanților. Prin decizia civilă nr. 2093/R/2008, Curtea de Apel Cluja admis recursul împotriva sentinței civile nr. 1156/18.06.2008 pe care a casat-o în întregime și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța a reținut că cererea reclamanților referitoare la eliberarea de adeverințe este de la data angajării i până la de 01.04.2001 (momentul abrogării Ordinului nr. 50/1990), astfel încât pârâta este singura care poate elibera aceste adeverințe deoarece în acea perioadă reclamanții erau angajații săi, în urma apariției Hotărârii Guvernului nr. 627/1998 prin care s-a divizat, Secția de Transport devenind COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT A ENERGIEI ELECTRICE "TRANSF. SA" B, societate ce a preluat patrimoniul secției amintite și acesta avea obligația încadrării acestora, ulterior intervenind reorganizarea acesteia, astfel că instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.
Chiar dacă arhivele se află la alte entități, pentru eliberarea adeverințelor finale necesare reclamanților, pârâta este cea care trebuie să facă demersurile necesare și să depună actele pentru modificarea și să completarea carnetelor de muncă ale reclamanților, noii angajatori urmând să elibereze, la rândul lor, actele doveditoare necesare ulterior reclamanților.
Instanța a constatat că nu a fost investită cu o cerere de nominalizare a unor persoane într-o grupă sau alta de muncă, prerogativă ce revine, într-adevăr, altor organe, conform art. 6 clin ordinul 50/1990, ci s-a cerut să se constate că activitatea desfășurată de salariați intră sub incidența Ordinului nr. 50/1990, anexa 1.
Tribunalul a mai reținut că apărarea pârâtei referitoare la caracterul limitativ al Ordinului nr. 50/1990 nu poate fi primită, deoarece prin Decizia nr. 258/20.09,2004 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior, încadrarea în grupa de muncă fiind determinată de condițiile de muncă deosebite, uzura capacității de muncă a persoanelor care prestează activitate în aceste condiții, iar pentru perioada 18.03.1969-31.12.1989 condiționarea de buletinele de determinare de noxe nu era obligatorie (art. 14 din Ordin).
Mai mult chiar, examinarea pretențiilor reclamanților de către instanță se impune si prin prisma dispozițiilor art. 21 din Constituție ce consacra accesul liber la instanță
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, la dosar fiind atașate copii de pe cărțile de identitate și carnetele de muncă ale reclamanților și la termenul din 02.02.2009 proba cu expertiză - specialitatea protecția muncii cu următoarele obiective: să stabilească dacă activitatea desfășurată se încadrează în grupa I de muncă, potrivit condițiilor de lucru concrete și specifice în punctele de lucru, în raport de fișa postului și de actele depuse, analiza buletinelor de determinare și alte înscrisuri din care să stabilească nivelul noxelor și suprasolicitarea fizică și nervoasă, riscul deosebit de accidente și boli profesionale în condiții de microclimat nefavorabile în raport de reglementările în vigoare inclusiv în raport de ordinul 50/1990, expertul să detalieze condițiile de muncă și să determine prin observarea carnetelor de muncă ale reclamanților, perioada lucrată în aceste condiții.
Instanța și-a însușit această expertiză, ca fiind judicios întocmită deoarece expertul a identificat în concret condițiile de lucra ale reclamanților, riscurile la care au fost supuși, făcând o analiză comparativă cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale care beneficiază de grupa I de muncă, concluziile acestuia fiind fundamentate pe buletine de determinare prin expertizare și alte înscrisuri relevante pentru soluționarea cauzei ( regulamente de funcționare ale și, convențiile de exploatare cu beneficiarii, etc).
S-a reținut că în perioada 1990-2006, în baza contractelor colective de muncă reclamanții au beneficiat de sporuri la salariu pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau nocive.
Mai mult chiar, intimata nu a dovedit cu nici un mijloc de probă că eventualele măsuri de securitate luate au fost de natură sa înlăture posibilitatea încadrării în grupele I sau II de muncă, prin lege aceasta având obligația să vegheze la protejarea securității și sănătății angajaților săi (art. 171-187 Codul muncii ). Toate acestea justifică, conform arc. 3 al. 2 din Ordinul 50/1990, încadrarea în grupa I de muncă a activității reclamanților, prin asimilare, la poziția 123 din anexa
Instanța a constatat că reclamanții au desfășurat activități care se încadrează în grupa I-a de muncă, în perioadele menționate în expertiză, astfel că având în vedre aspectele legale reținute și raportul întocmit de expertul numit în cauză instanța a espins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă și a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții împotriva pârâtei, a fost obligată pârâta să recunoască și să acorde reclamanților grupa I de muncă pentru activitatea desfășurată de aceștia și a fost obligată pârâta să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Referitor la solicitarea de eliberare a adeverinței instanța a reținut faptul că vechimea în muncă și mai ales în condițiile de încadrare în grupele I și II de muncă se dovedesc potrivit prevederilor art. 11 din Decretul nr. 92 din 16 aprilie 1976 - privind carnetul de muncă.
Astfel, datele privind activitatea depusă pe baza unui contract de muncă se înscriu în carnetul de muncă, așa cum acestea rezultă din contract sau din actele originale eliberate de unități pe baza scriptelor pe care le dețin. Actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurată, vor cuprinde: denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă, precum și precizarea modului de încadrare - pe durata nedeterminată sau determinata, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de munca; de asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta si, după caz, locurile de munca cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele 1 și 2 de munca la pensie. Abia după completarea carnetelor pârâta poate elibera adeverințele necesare reclamanților, la nevoie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurspârâtaSC SA solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă sau, în subsidiar, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În memoriul de recurs s-a arătat că în mod greșit a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 46 din Hotărârea de Guvern nr.1342/2001, privind reorganizarea Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "" A personalul existent în cadrul " M", " D", " MUNTENIA NORD" " OLTENIA A", " " TRANSILVANIA NORD" A" TRANSILVANIA SUD" A și " MUNTENIA SUD" a fost preluat de către noile entități, aceeași situație fiind și în cazul " SERV" A care a preluat personalul existent în cadrul DIVIZIEI DE ȘI SERVICII ENERGETICE, al de întreținere și servicii energetice din cadrul A, în conformitate cu art. 4 din HG74/2005.
Precizează că la data preluării salariaților de către noile entități enunțate mai sus a fost preluată și arhiva de personal aferent.
În conformitate cu art.2 din procedura privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atesta activitatea desfășurata în locurile de munca încadrate în grupele I și/sau a II-a de munca, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 20001, necesare stabilirii și/modificării drepturilor de pensie in conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si de alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările anterioare,aprobata prin ORDINUL Ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 590/2008, publicat în Monitorul Oficial nr.665/ 24.09.2008, adeverințele privind grupele de munca se eliberează conform modelului prevăzut în anexa care face parte integranta din procedura, numai pe baza documentelor, VERIFICABILE, aflate in evidentele sau ale DE ARHIVE.
Solicită să se constate că prin preluarea personalului și a arhivelor de personal, noile societăți comerciale sau substituit în drepturile și obligațiile și au preluat toate drepturile și toate obligațiile inclusiv in litigiile în curs. conform nr.HG1342/2001 și HG74/2005.
Având în vedere că lipsa calității procesuale pasive este o excepție de fond, absolută și peremptorie solicită admiterea și în consecința să se dispună respingerea acțiunii ca fiind îndreptata către o persoana fără calitate procesuala pasiva în cauza.
Referitor la motivele de recurs solicită să se constate că sentința pronunțată de către TRIBUNALUL CLUJ este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
a) instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art.198 din Legea nr.19/17.03.2000, privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale care a abrogat ORDINUL nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, a activităților si categorii lor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I si II de munca în vederea pensionării precum și ORDINUL 11/1990 si 125/1990 care au completat si modificat ordinul mai sus menționat;
b ) din punct de vedere juridic locurile de munca, activitățile și categoriile de personal care au fost încadrate in GRUPA a II-a de munca nu se poate regăsi și în GRUPA I de munca.
Menționează ca ORDINUL nr.50/05/03.1990, a fost modificat și completat prin doua acte normative respectiv ORDINUL nr. 100/09.04. 1990 și ORDINUL nr.125/5.05.1990.
În ORDINUL nr.125 la art.112,113,114 si 115 fost încadrata activitatea desfășurata de către unii salariați din sistemul energetic in GRUPA a II-a de munca așa încât în mod greșit instanța de fond le-a încadrat în GRUPA I;
c) sentința pronunțata de instanța de fond încalcă dispozițiile art.5 din Ordinul nr.50/1990.
Articolul 5 din ordinul mai sus menționat prevede expres că "existența condițiilor deosebite la locul de munca și noxele trebuie sa rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele MINISTERULUI SANATATII sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de nominalizare a condițiilor și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal".
Mai solicită să se constate că instanța de fond nu a solicitat Ministerului Sănătății să determine existenta condițiilor pentru Acordarea GRUPEI I de munca;
d) instanța de fond și-a depășit competentele întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Ordinul nr.50/1990, "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si II de munca se face de către conducerea unității împreuna cu sindicatele libere din unități;
e) la aplicarea Grupei I de munca salariaților, instanța de fond nu a ținut cont ca încadrarea în cele doua grupe de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, astfel ca din probele administrate în cauza nu rezulta ca salariații ar fi lucrat în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate(care pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.9 și 4 Cod procedură civilă), Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
În mod corect a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA, întrucât reclamanții au formulat acțiunea împotriva angajatorului din perioada pentru care solicită constatarea faptului că au desfășurat activitatea în grupa I de muncă. Împrejurarea că prin HG 1342/2001 societatea pârâtă s-a reorganizat nu are nicio relevanță sub aspectul persoanei obligate în raportul juridic dedus judecății, în condițiile în care activitatea a fost desfășurată în favoarea SC SA, care avea obligația încadrării activității angajaților săi în grupele de muncă.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate ale hotărârii recurate invocate în recurs, se reține că instanța de fond a respectat dispozițiile art. 198 din Legea 19/2000 prin care s-a abrogat expres Ordinul 50/1990, aplicând dispozițiile acestui ultim alt normativ pentru perioada în care era în vigoare.
De asemenea, în mod judicios s-a reținut că încadrarea în grupele de muncă trebuie să fie determinată de condițiile concrete în care salariații și-au desfășurat activitatea. Art. 3 alin. (2) din Ordinul 50/1990 prevede că eneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă "personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de munca", reglementându-se astfel în mod expres posibilitatea extinderii acordării grupelor de muncă și altor persoane care nu desfășoară activități menționate expres în anexele Ordinului 50/1990, esențial fiind ca extinderea să fie determinată de condițiile concrete de muncă. Or, din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că reclamanții efectuau lucrări de întreținere a unor capacități de producție, iar personalul care exploata acele capacități de producție beneficiază da grupa I de muncă.
În ceea ce privește susținerea din recurs că hotărârea recurată nu respectă dispozițiile art. 5 din Ordinul 50/1990 întrucât nu au fost efectuate determinări de noxe de către organele Ministerului Sănătății, se reține că art. 14 alin. (1) din ordinul 50/1990 prevede în mod expres că pentru perioada 18.03.1969 - 31.12.1989 încadrarea în grupele de muncă nu este condiționată de buletinele de determinare a noxelor, iar pentru perioada ulterioară datei de 31.12.1989 nu este posibilă. Din acest motiv în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare, care să determine condițiile concrete de muncă ale reclamanților. Mai mult, la dosarul cauzei s-au depus buletine de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, evaluarea stării de sănătate a muncitorilor, diferite referate ale direcțiilor de sănătate și buletine de determinări toxicologice, precum și un studiu efectuat de Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Protecția.
Nici critica referitoare la depășirea competențelor instanței de fond în raport de dispozițiile art. 6 din Ordinul 50/1990 nu poate fi reținută, art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale garantând fiecărei persoane dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile. Se consacră astfel dreptul la un tribunal, instanța română trebuind să aibă jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei. De asemenea, dreptul de acces liber la justiție este consacrat în art. 21 din Constituției, iar art. 281 din Codul muncii și 70 din Legea 168/1999 prevăd că instanțele judecătorești sunt competente să soluționeze și conflictele de drepturi.
Referitor la ultima susținere din memoriul de recurs în sensul că în cauză nu s-a dovedit că reclamanții ar fi desfășurat activitatea cel puțin 50% l locurile de muncă pentru care s-a acordat grupa I de muncă, se reține că în raportul de expertiză efectuat în cauză evaluându-se activitatea reclamanților s-a concluzionat că aceștia au desfășurat activitate în condiții de grupa I de muncă în procent de 100% din timpul efectiv lucrat. Drept urmare, pârâta formulează de fapt obiecțiuni la raportul de expertiză pentru prima dată în recurs, ceea ce nu este admisibil în raport de dispozițiile art. 212 alin. (2) Cod procedură civilă, care prevede că obiecțiunile se formulează la primul termen după depunerea raportului de expertiză.
Având în vedere aceste considerente, Curtea reține că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv că nu și-a depășit atribuțiile, motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 nefiind întemeiate.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 2629 din 07.10.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Sergiu Diaconescu Dana Cristina
- - - - - -
în concediul de odihnă,
semnează președintele instanței,
GREFIER
Red./Dact.
4 ex./08.02.2010
Jud.fond: și
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Sergiu Diaconescu Dana Cristina
