Obligația de a face. Decizia 1821/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1821/
Ședința publică din 9 decembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Societatea Națională de gaze SA, cu sediul în Mediaș, P-ța - nr.4, jud.S, împotriva sentinței civile nr.534 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentantul pârâtei recurente Societatea Națională de Gaze SA, consilier juridic și reprezentanta reclamantului intimat Sindicatul Gaze Tg.M, av.Boilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Reprezentantul pârâtei recurente depune actele adiționale la contractele de muncă încheiate între pârâta recurentă și reclamantele intimate, și. și reprezentantei reclamantului intimat copii ale acestor înscrisuri.
La solicitarea instanței, reprezentanții părților declară că nu au cereri de formulat, împrejurare în raport de care instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul neacordării drepturilor reprezentând spor pentru munca suplimentară, aferent perioadei iulie 2008 - ianuarie 2009, pentru salariații care au participat la cursuri de formare profesională.
Reprezentanta reclamantului intimat susține întâmpinarea depusă la dosar, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, precum și obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 534 din 01.04.2009, Tribunalul Mureșa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, prin reprezentant legal Sindicatul Gaze, în contradictoriu cu pârâta SA, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamanților a drepturilor salariale reprezentând spor pentru muncă suplimentară, cuvenite aferent perioadei iulie 2008 - ianuarie 2009; a obligat pârâta, începând cu data de 1 februarie 2009 și în continuare, să compenseze orele suplimentare prestate de reclamanți peste durata normală a timpului de muncă, în delegații cu diurnă, iar în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acestora, să plătească în favoarea fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând spor pentru muncă suplimentară; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata în favoarea fiecăruia dintre reclamanți a drepturilor salariale reprezentând spor pentru muncă suplimentară, cuvenită aferent perioadei iulie 2008 - ianuarie 2009, ca neîntemeiată; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamanților a sumei de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SA, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței sus-menționate, în sensul neacordării drepturilor reprezentând spor pentru munca suplimentară aferent perioadei iulie 2008-ianuarie 2009, pentru salariații care au participat la cursuri de formare profesională.
În motivarea recursului au arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 304 alin. 9 Codul d e Procedură Civilă, apreciază că sentința pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, pe motiv că instanța de fond în mod greșit a admis cererea de chemare în judecată formulată și în favoarea salariaților care au cumulat ore peste program prin participarea la cursuri de formare profesională.
Instanța de fond a admis aceste petit în beneficiul salariaților participanți la cursuri de formare profesională în temeiul art. 88 alin. 3 din CCM.
Recurenta susține că situația salariaților care s-au deplasat la cursuri de formare profesională nu poate fi identică cu cea a salariaților care s-au deplasat pentru exercitarea temporară a unor lucrări sau sarcini de serviciu, în înțelesul art. 43 din Codul Muncii, respectiv art. 27 din CCM. salariați sunt delegați, potrivit art. 43 din Codul Muncii, în vederea exercitării temporare din dispoziția angajatorului, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului de muncă, în timp ce salariații trimiși la cursuri de perfecționare profesională nu desfășoară o activitate corespunzătoare atribuțiilor de serviciu.
Clauza prevăzută de art. 27 din CCM a fost stabilită în conformitate cu disp. art. I din legea nr. 130/1996 iar odată cuprinsă în CCM este obligatorie atât pentru patronat, cât și pentru salariați, potrivit art. 30 din lege.
Instanța de fond a omis faptul că, în cazul participării salariaților la cursuri de perfecționare profesională la care li s-a asigurat cazarea și masa, acești salariați, potrivit reglementărilor din CCM, nu sunt considerați în regim de delegare, prin urmare în această perioadă nu pot fi pontați ca desfășurând ore suplimentare. În acest sens, subliniază în mod concret faptul că salariații, nu au cumulat ore suplimentare în regim de delegare, ci acest ore peste program au fost realizate în cadrul cursurilor de formare profesională la care recurenta a asigurat salariaților intimați atât cazarea, cât și masa acestora, situație în care apreciază că sunt aplicabile disp. art. 89 alin. 3 din CCM.
Pe aceleași considerente, Sindicatul Gaze Tg. Mae vidențiat separat în fața instanței, la fila 12, tabelul privind situația calculului orelor suplimentare perioada iulie 2008-ianuarie 2009, pentru salariații care au participat la cursuri și care au cumulat aceste ore peste program în alte situații decât exercitarea temporară a unor sarcini de serviciu în afara locului de muncă.
În drept, au invocat disp. art. 304 alin. 9 Codul d e Procedură Civilă, art. 43, coroborat cu art. 117 și 119 Codul Muncii, art. 27 și 89 alin. 3 din CCM.
Intimatul- reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefundat a recursului declarat de pârâtă, întrucât obiectul conflictului de drepturi supus judecății îl constituie obligarea societății pârâte la compensarea orelor prestate peste durata normală a timpului de muncă, în delegații cu diurnă, de către salariații cu atribuții de execuție din unitate, iar în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă, în termenul prevăzut de alin. 1, munca suplimentară să fie plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariul de bază corespunzător timpului lucrat, în conformitate cu prev. art. 27, coroborat cu art. 137 lit. o din CCM la nivel de unitate. În opinia lor, indiferent care este scopul delegării, dacă angajatorul a emis o delegație pe baza căreia a dispus salariatului să se deplaseze în alte localități, efectuând ore suplimentare, suportând costurile diurnei, pentru aceste ore suplimentare trebuie să i se recunoască prin compensare ore libere sau să i se plătească un spor la salariu.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate precum și din oficiu, în conformitate cu prev. art. 304 ind. 1 Codul d e Procedură Civilă, Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureș la data de 09.01.2009, reclamantul Sindicatul Gaze Tg. M din cadrul SA, acționând în numele și pe seama membrilor de sindicat, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei SA la compensarea orelor prestate peste durata normală a timpului de muncă, în delegații cu diurnă, de către salariații cu atribuții de execuție din unitate, iar în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă, în termenul prev. de alin. 1, munca suplimentară să fie plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariul de bază corespunzător timpului lucrat, în conformitate cu prev. art. 27, coroborat cu art. 137 lit. o din CCM la nivel de unitate, începând cu luna iulie 2008, actualizată cu rata inflației până la plat efectivă și în continuare.
Prin sentința enunțată mai sus, instanța de fond a apreciat că acțiunea este fondată în parte pentru o parte dintre reclamanți, reținând prev. art. 42, 44 alin. 2,art.117 alin. 1, art. 119, art. 120 din Codul Muncii și art. 137 alin. 1 lit. o pct. 1-2 din CCM și arătând că nici dispozițiile art. 27 din CCM încheiat la nivel de unitate (ce se referă la delegare) nu pot contraveni dispozițiilor art. 42 alin. 2 din Codul Muncii. Instanța de fond a apreciat că pe lângă drepturile indicate expres de către art. 44 alin. 2 din Codul Muncii, salariații pot beneficia, în funcție de situația în care se află, și de alte drepturi conferite de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile și că în cazul în care salariații care sunt delegați de angajator într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă prestează muncă suplimentară, aceștia sunt îndreptățiți să beneficieze, pe lângă dreptul la diurnă prevăzut de art. 44 alin. 2 din Codul Muncii, și de drepturile conferite de legiuitor prin art. 119 și 120 din Codul Muncii, respectiv art. 27 și art. 137 alin. 1 lit. o pct. 1-2 din CCM încheiat la nivel de unitate - compensarea prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acestora, sau un spor de 100% la salariul de bază corespunzător timpului lucrat, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în următoarele 30 de zile. S-au mai reținut prev. art. 88 alin. 3 din CCM încheiat la nivel de unitate, conform cărora de aceste drepturi sunt îndreptățiți să beneficieze și salariații care participă la cursuri de formare profesională în alte localități din țară, trimiși de agentul economic, în cazul în care participarea se realizează fără suspendarea contractului individual de muncă. Pentru o parte dintre reclamanți a reieșit că în perioada iulie 2008-ianuarie 2009 doar o parte dintre reclamanți au efectuat ore suplimentare fără a li se compensa munca suplimentară cu ore libere plătite. Pentru restul reclamanților s-a respins acțiunea, întrucât din calculele efectuate de pârâtă nu a reieșit că în perioada indicată aceștia ar fi efectuat muncă suplimentară sau că ar fi efectuat ore suplimentare fără a li se compensa munca suplimentară cu ore libere.
Hotărârea instanței de fond a fost deată cu aplicarea greșită a legii, motiv de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă. Instanța de fond a omis a acorda prioritate dispozițiilor CCM cuprinse în art. 89 alin. 3, potrivit cărora "Salariații care urmează cursuri de formare profesională, în afara localității, trimiși de unitate, sunt considerați în regim de delegare, în condițiile art. 27 din prezentul Contract Colectiv de Muncă, cu excepția cazurilor în care unitatea asigură cazarea și masa".
Contractul Colectiv de Muncă aplicabil în speța dedusă judecății este în vigoare, nu a fost atacat în instanță, a fost semnat de reprezentanții salariaților și patronatului, iar potrivit art. 30 din Legea nr. 130/1996 "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru toți".
Omițând această prevedere contractuală, instanța de fond nu a reținut starea de fapt care a fost probată cu înscrisuri, depuse și la dosarul de recurs, din care rezultă că salariații, au participat la cursuri de formare profesională, la care recurenta a asigurat acestora atât cazarea cât și masa. Ca atare, nu se poate considera că aceste salariate au cumulat ore suplimentare în regim de delegare, aplicându-li-se prev. art. 89 alin. 3 din CCM.
În sprijinul acestei argumentări vin și prev. art. 37 din OG nr. 129/2000, potrivit cărora salariatului care participă la cursurile de formare profesională asigurate de angajator beneficiază numai de drepturile salariale stabilite potrivit contractului individual de muncă pentru program normal de lucru.
Atât reclamantul cât și instanța de fond au interpretat greșit dispozițiile CCM. Trebuiau să analizeze distinct situația muncii suplimentare și a orelor prestate suplimentar, față de situația în care o depășire a orelor de program normal s-a realizat în cadrul participării la cursurile de formare profesională.
Față de toate cele reținute mai sus, Curtea, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă, va admite recursul declarat de reclamantă, va modifica în parte sentința atacată și va respinge cererea formulată de reclamantele și, prin reprezentant legal. Față de celelalte reclamante indicate în cererea de recurs Curtea constată că prin sentința atacată instanța de fond a respins acțiunea, astfel că această soluție se va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Societatea Națională de Gaze SA, cu sediul în Mediaș, P-ța - nr.4, județul S, împotriva sentinței civile nr.534 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Civilă în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată și în consecință.
Respinge cererea formulată de reclamantele și, cu domiciliul procesual în Târgu-M,-,. 1, județul M, prin reprezentant legal Sindicatul Gaze Târgu-M, cu sediul în Târgu-M,- A, județul
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:;
-28.12.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
