Obligația de a face. Decizia 1871/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE

MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr- (5867/2008)

DECIZIA CIVILĂ NR.1871/

Ședința din ședința publică de la 24.03.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: - -

JUDECĂTOR 1: Petre Magdalena

JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca

GREFIER:

******************************

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant -, împotriva sentinței civile nr.3524 din data de 23.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.26.362/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-pârâtă M -

Dezbaterile de fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17.03.2009, consemnate în încheierea de ședință la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea deciziei la data de 24.03.2009, hotărând următoarele:

CURTEA,

Cu privire la recursul dedus judecății:

Prin sentința civilă nr.3524 din data de 23.04.2008, pronunțată în dosarul -, Tribunalul București - Secția a -a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta M -

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului (pag.32 și următoarele) rezultă că acesta a lucrat în perioada 18.11.1975 - 03.01.2006, ca rutierist, mecanic agricol, tractorist, cu precizarea că, în perioada 06.06.1990 - 01.01.2004, a lucrat numai ca mecanic agricol, iar în perioada de dinainte de anul 1990 lucrat și ca rutierist și ca mecanic agricol.

În conformitate cu dispozițiile art.6 din Ordinul nr.50/1990 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitățile persoanele respective, iar potrivit dispozițiilor art.15 din același act normativ, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă.

Totodată, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu prevederile poz.208 din anexa 2 Ordinului nr.50/1990, tractoriștii rutieriști, care tractează trailere sau două remorci cu o capacitate totală de peste 10 tone, se încadrează în grupa Il de muncă, pentru perioada lucrată după data de 18.03.1969.

În temeiul actelor normative mai susarătate, conducerea pârâtei a emis decizia nr.7/10.02.1997, prin care au fost stabilite locurile de muncă ce ce încadrează în grupa Il de muncă.

Din întregul material probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că nu rezultă faptul că reclamantul ar fi lucrat în grupa Il de muncă, conform prevederilor Ordinului nr.50/1990 și ale Ordinului nr.125/1990, abrogat prin art.198 din Legea nr.19/2000.

Prin urmare, reținându-se că reclamantul a lucrat ca rutierist, mecanic agricol și tractorist, fără a fi încadrat în locuri de muncă din grupa Il de muncă, tribunalul a constatat că reclamantul nu poate fi beneficiarul acestei grupe de muncă, motiv pentru care, în temeiul textelor de lege menționate, tribunalul a respins cererea acestuia, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurentul-reclamant, criticând-o pentru nelegalitate netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că sentința pronunțată de instanța de fond este criticabilă din punctul de vedere al motivelor prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora:"- hotărârea pronunțată - a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.".

Arată că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că el a efectuat activități care se încadrează în grupa a II-a de muncă, cum este cea de mecanic agricol sau rutierist, ceea ce înseamnă un grad de dificultate sporit al muncii efectuate, cu o solicitare cu mult peste efortul unei activități obișnuite. De exemplu: program de lucru zi lumină; program de lucru și pe timp de noapte, în mod susținut; lucru pe timp de ploaie etc.

Menționează că, în perioada de după anul 1969, era ca un tractor sa tracteze trailere sau două remorci, care, în total, au capacitatea de 10 tone, întrucât, în alte condiții, nu avea voie să circule. Se socotea că, în alte condiții, nu este asigurat un transport eficient și o utilizare eficientă a tractorului. De aceea, condițiile prevăzute de actul normativ, Anexa II poziția 208 din Ordinul nr.50/1990, sunt îndeplinite de facto, începând cu data de 18.03.1969, fără a mai fi nevoie de mențiuni speciale.

Recurentul-reclamant mai arată că intimata-pârâtă invocă faptul că "reclamantului nu i s-au reținut și nu i s-au plătit niciodată asigurări de sănătate, corespunzătoare pentru grupa a-Il-a de muncă", fapt pentru care solicită instanței de control judiciar să observe că societatea recunoaște, practic, că el a executat muncă dificilă, care se încadrează în grupa II și, totodată, recunoaște și faptul că ea însăși nu a efectuat plățile în mod corespunzător.

Precizează că refuză conducerea societății intimate să îi recunoască acest drept, la acest moment, pentru că este în culpă, câtă vreme nu au fost plătite corespunzător contribuțiile legale, către Stat, astfel că recurentul consideră că aceasta nu este problema lui, că el nu are nicio vină, deoarece a efectuat munca potrivit încadrării în grupa II, iar aceasta muncă este trecută în carnetul său de muncă. Prin urmare, apreciază că angajatorul trebuie să fie obligat, de către instanță, să îi acorde încadrarea cuvenită.

Concluzionând, recurentul-reclamant consideră că este dovedită activitatea desfășurată de el, corespunzătoare grupei II de muncă, prin înregistrarea în carnetul de muncă, întrucât a prestat efectiv muncă dificilă, prevăzută de lege pentru a fi încadrat în grupa II de muncă, astfel că există temei legal, el îndeplinind cerințele legale în totalitate.

Solicită instanței de recurs ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să dispună: admiterea prezentului recurs, modificarea, în tot, a sentinței civile nr.3524/23.04.2008 și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei M - să îi acorde grupa a II de muncă, potrivit Ordinului nr.50/1990 și Ordinului nr.125/1990, potrivit activității pe care a desfașurat-o în perioada 18.11.1975 - 03.01.2006.

În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată pentru intimata-pârâtă Sucursala Agroindustrială M (fosta M - ), depusă la filele 10 - 12 din dosarul de recurs, Regia Autonomă - Administrația Protocolului de Stat, denumită prescurtat -, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.

În cuprinsul întâmpinării se arată, în esență, că, potrivit Deciziei nr.7/10.02.1997, emisă de - - Sucursala Agroindustrială M, au fost stabilite locurile de muncă și activitățile care se încadrează în grupa a II-a de muncă, însă activitatea recurentului-reclamant nu se regăsește în nici una dintre aceste categorii.

În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia recurentul-reclamant a depus la dosar, în copie, carnetul de muncă, Certificatul nr.- din data de 14.11.2006 privind stagiul de cotizare și punctajul anual realizat în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, adeverința nr.64/2004 eliberată de -, județul I, Statul de salarii pe luna decembrie 2005, extras de pe Statul de salarii din luna decembrie 2005, iar intimata-pârâtă a depus la dosarul de recurs, în copie, adeverința nr.8206/16.09.2008 eliberată de - și adeverința nr.268/06.07.2007 eliberată de Sucursala Agroindustrială

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului B este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:

Potrivit prevederilor art.2 din Ordinul nr.50 din data de 5 martie1990, pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite, care se încadrează în grupele I și II de muncă,în vederea pensionării:

"În grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse înanexa nr.2.".

În preambulul ordinului susmenționat se arată că acesta a fost emis:

"În baza Legii nr.3/1977privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socialășiîn conformitate cuprevederile art.2 din Decretul-lege nr.68/1990pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului -.".

Conform prevederilor art.6 din Ordinul nr.50/1990:

"Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unitățilorîmpreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).".

În art 7 se prevede că:

"Încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cucondiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iarpentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.".

Totodată, Curtea mai are în vedere și cele prevăzute la pct.208 din Anexa 2 ordinului menționat, intitulată GRUPA II DE MUNCĂ - Lista locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale stabilite conform art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990, potrivit cărora pot fi încadrați în grupa II de muncă tractoriștii rutieriști, însă cu condiția deserviriiautovehiculelor de cel puțin 4 tone, minim 70% din programul de lucru.

Ori, față de toate prevederile legale suscitate, Curtea constată că recurentul-reclamant nu a făcut dovada că îndeplinește aceste cerințe ale legii, pentru ca activitatea sa, din perioada indicată în petitul acțiunii introductive - perioada 18.11.1975 - 03.01.2006, să poată fi considerată ca fiind desfășurată în grupa II de muncă.

Astfel, Curtea reține că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că tractorul condus de recurentul-reclamant ar fi tractat tot timpuldouă remorci,pentru a fi în situația unuiautovehicul de minim 4one și nici că el ar fi desfășurat o asemenea activitate, de transport rutier, în mod efectiv, într-un procent deminim 70% din programul său de lucru.

Curtea constată că recurentul-reclamant solicită, instanței de recurs să rețină că el a desfășurat activitate în grupa II de muncă, întemeiindu-și, de fapt, pretențiile doar pe argumentele că altor salariați, care s-au aflat într-o situație similară cu a sa, li s-a recunoscut grupa II de muncă și, totodată, că în perioada indicată, lui îi era interzis, din motive de eficientizare a transporturilor pe drumurile publice, să circule cu tractorul, dacă nu avea atașate și două remorci.

În lipsa unor dovezi concrete, din care să rezulte fără dubiu că recurentul-reclamant a efectuat atari activități, încadrabile în grupa II de muncă, într-un procent de minim 70% din programul său total de lucru, Curtea consideră că nu își poate contura convingerea în raport de simple presupuneri, astfel că nu va primi susținerile recurentului-reclamant, apreciindu-le ca nefondate.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant -, împotriva sentinței civile nr.3524 din data de 23.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.26.362/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-pârâtă M -

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.03.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Bodea

GREFIER,

red. / tehnored.

2 ex. / 30.04.2009

Jud.fond:;

Președinte:Petre Magdalena
Judecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 1871/2009. Curtea de Apel Bucuresti