Obligația de a face. Decizia 1917/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1917/R/2008

Ședința publică din 8 octombrie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu

JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel

- -

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN S împotriva sentinței civile nr. 1451 din 23 iunie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanții SINDICATUL PRO AS S -, G, și pe pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat Sindicatul PRO AS S, avocat, și reprezentanta pârâtului recurent, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților, și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului intimat Sindicatul PRO AS S depune la dosar întâmpinare, care se comunică cu reprezentanta pârâtului recurent.

Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza pe fond să se respingă acțiunea reclamantului, pentru motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.

Reprezentantul reclamantului intimat Sindicatul PRO AS S solicită respingerea recursului, menținerea în întregime a sentinței atacate, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1451 din 23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea reclamantului Sindicatul Pro As S în reprezentarea membrilor de sindicat personal contractual, G, formulata împotriva pârâților Direcția Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului S și Consiliul Județean S, și în consecință au fost obligate pârâtele să plătească fiecărui reclamant suma de 7 lei/zi -actualizată cu rata inflației la data efectuării plății - reprezentând contravaloarea unei mese calde pentru fiecare zi lucrată efectiv, începând cu 01.01.2008 și pe toată perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă; să plătească fiecărui reclamant suma de 74 de lei/luna cu titlu de drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă, începând cu 01.01.2008 și pe toată perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă; să aloce fondurile necesare executării acestor măsuri de protecția muncii.

Totodată au fost obligate pârâtele la plata sumei de 500 de lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții reprezentați de Sindicatul Pro AS sunt angajați contractuali ai DGASPC S, având contracte individuale de muncă.

În baza disp. Legii nr. 130/1996 și a Codului Muncii, a fost încheiat Contractul Colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007-2009, iar potrivit art. 243 din Codul Muncii "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie între părți".

În cadrul Capitolului 3 al Contractului Colectiv intitulat "Condiții de muncă și protecția muncii", art. 84 alin 2 prevede că " pentru menținerea sănătății și securității muncii, asigurarea protecției personalului, acesta beneficiază de drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă, în cuantum de minimum 74 lei / luna, sumă care va fi suportată din bugetul instituției". În același capitol, la art. 84 alin 5 se prevede că "angajatorul asigură condițiile necesare pentru luarea de către fiecare salariat a unei mese calde, gratuit, în incinta unității, în fiecare zi in care salariatul și-a desfășurat efectiv activitatea. În situația în care angajatorul nu poate asigura servirea unei mese calde, salariații sunt îndreptățiți să primească contravaloarea acesteia, în cuantum de minimum 7 lei / zi. In bugetul de venituri de cheltuieli, angajatorul va cuprinde sumele necesare acestei cheltuieli".

Având în vedere că Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului a semnat acest contract, el devine obligatoriu pentru toate unitățile subordonate, după cum reiese și din Adresa nr. 97/8.02.2008 a Ministerului Muncii, familiei și egalității de șanse, prin care se prevede ca " acest contract produce efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea la o organizație sindicală și care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel".

Astfel, chiar potrivit art. 247 din Codul Muncii " în cazul in care la nivel de angajator, grup de angajatori, sau ramură, nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior".

In baza art. 41 alin 2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea si igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediu anual plătit, prestarea muncii în condiții grele precum și în alte situații specifice".

Pârâta de rândul 1 este o instituție din subordinea pârâtului de rândul 2, cu personalitate juridică, iar finanțarea acesteia se asigură din bugetul județului și din bugetul de stat. Astfel, pârâtul de rândul 2 avea obligația să aloce în buget fondurile necesare executării obligațiilor asumate prin Contractul Colectiv de munca la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007-2009.

Încheierea unui contract colectiv de muncă constituie legea părților, ale cărui clauze trebuie respectate de părțile semnatare. Pârâții sunt obligați să execute prevederile acestui contract colectiv de muncă, potrivit art. 41 alin. 5 din Constituție, în conformitate cu care dreptul la negocieri colective și caracterul obligatoriu al convențiilor colective de muncă sunt garantate.

Datorită acestor considerente instanța a admis cererea reclamanților.

În baza prevederilor art. 247 din Codul d e Procedură Civilă, instanța a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Consiliul Județean Sad eclarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii.

În motivarea recursului s-a arătat că biectul acțiunii, îl constituie plata către salariații contractuali din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sas umei de 7 lei/zi, reprezentând contravaloarea unei mese calde pentru fiecare zi lucrată efectiv și a sumei de 74 lei/lună, cu titlu de drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă, începând cu 1 ianuarie 2008, solicitări întemeiate pe prevederile Contractului colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007-2009.

Potrivit Legii nr.53/2003 Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, republicată, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. În cazul în speță nu există un contract colectiv de muncă negociat și încheiat la nivelul Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului S, ci doar cel încheiat la nivelul unităților de asistență socială, ori reclamanții nu sunt salariați ai Agenției Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului, ai Agenției Naționale a Persoanelor cu handicap sau ai Uniunii Consiliilor Județene din România.

Prevederile inserate în cuprinsul art. 30 alin. 1 și 2 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, și ale art. 243 din Legea nr.53/2003 Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, sunt foarte clare în sensul că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți", iar "neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta" ca urmare este necesară încheierea unui contract colectiv de muncă la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului este o instituție publică cu personalitate juridică, finanțată din bugetul local al comunelor, orașelor și al municipiilor, din bugetul local al județului, de la bugetul de stat, precum și din activități autofinanțate, donații sponsorizări, etc. are atât structură organizatorică, cât și stat de funcții și buget proprii, iar directorul executiv al direcției întocmește proiectul bugetului propriu și contul de încheiere a exercițiului bugetar, pe care le supune aprobării consiliului județean. În calitatea sa de ordonator secundar de credite, directorului executiv îi revine și responsabilitatea cu privire la modul de gestionare și utilizare a acestor sume, astfel că, negocierea, încheierea și semnarea contractului colectiv de muncă la nivelul Direcției Generale de Asistență și Protecția Copilului S revine în exclusivitate directorului acesteia.

Intimatul reclamant Sindicatul Pro SA Sad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând hotărârea în raport de motivele invocate Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:

Critica recurentei referitoare la inopozabilitatea și inaplicabilitatea Contractului colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007-2009, act înregistrat la Ministerul Muncii, familiei și Egalității de Șanse cu nr.591/16/26.11.2007 și publicat în Monitorul Oficial Partea V nr.19/08.12.2007 este infirmată de dispozițiile legale ce reglementează încheierea și efectele contractului colectiv de muncă.

Astfel, conform art. 236 alin. (4) Codul Muncii, "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.", iar rt. 241 alin. (1) lit. b din același act normativ prevede că "Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel".

De asemenea rt. 243 alin.1 consacră forța obligatorie a contractului colectiv de muncă pentru părți, reglementând că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți."

În fine, art. 13 alin.(1) din Legea nr.130/1996 stabilește că "Părțile au obligația să precizeze, în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate, unitățile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate."

Or, art.1 alin.5 din contractul colectiv de muncă (6 fond) definește unitatea ca fiind printre altele direcții generale de asistență socială și protecția copilului.

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale, rezultă că membrii sindicatului reclamant sunt beneficiarii, iar pârâții debitorii contractului colectiv de muncă invocat.

Prin urmare, având în vedere afilierea Sindicatului Pro AS S la Confederația Națională Sindicală "Cartel ", parte semnatară a contractului colectiv de muncă menționat, Curtea constată că acest act este obligatoriu pentru pârâte.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean împotriva sentinței civile nr.1451 din 23 iunie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 08 octombrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel

- - - - ---

GREFIER

Red./

2 ex./31.10.2008

Președinte:Sergiu Diaconescu
Judecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 1917/2008. Curtea de Apel Cluj