Obligația de a face. Decizia 1943/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1943/R/2008
Ședința publică din 10 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanții, împotriva Deciziei civile nr.291/A din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimații STATUL ROMÂN, REPREZENTAT PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, STATUL ROMÂN PRIN BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar- fila 17, reprezentanta intimatului Statul Român prin Banca Națională a României, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul se află la primul termen de judecată, este declarat și motivat în termenul legal, acesta fiind comunicat cu intimații.
Se constată că la data de 9 octombrie 2008, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamanților recurenți, chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și 0,30 lei timbru judiciar, aspect față de care la termenul de azi, recursul este legal timbrat.
Reprezentanții părților prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei în sensul desființării acesteia și rejudecând cauza să se mențină soluția instanței de fond, fără cheltuieli de judecată. În susținere arată că intimații nu au depus actul de predare-primire pentru apartamentul nr. 8 și dovada de îndeplinire a procedurii prevăzute de art.10 din OUG nr. 40/1999, acțiunea fiind admisibilă și din acest punct de vedere.
Reprezentanta intimatului Statul Român prin Banca Națională a României solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.
Arată că, recursul nu este întemeiat pe nici o dispoziție legală și nici pe un temei legal, reținându-se greșit că sunt aplicabile în speță prevederile art.1441 civ.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.253 din 15 ianuarie 2008 a Judecătoriei Cluj N, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, reprezentat prin Consiliul Local al Municipiului C-
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată, precizată formulata de recIamantii, si, in contradictoriu cu pârâții STATUL R reprezentat prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C N, si BANCA NATIONALA A ROMANIEI reprezentata prin Sucursala C
Pârâta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI a fost obligată la perfectarea cu recIamanții a contractului de închiriere privind transmiterea în favoarea reclamanților a folosinței imobilului situat în C-N, str. - nr.3,.8, jud. C, până la data de 08.04.2009, pentru o chirie lunară de 29,9124 RON și pârâta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI a fost obligată la efectuarea formalităților de publicitate a contractului de închiriere, prevăzute de lege.
Pârâții Statul Român și Banca Națională a României au fost obligați la reglementarea plății chiriei datorate pentru imobilul situat în C-N, str. - nr.3,.8, jud. C, începând cu data de 24.06.2003.
Pârâții au fost obligați, în solidar, la plata către recIamanți a sumei de 20,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în temeiul contractului de închiriere nr.26319/21.05.1999 și al actului aditional nr.26319/21.05.1999, reclamanta și ceilalți reclamanți, care locuiesc împreună cu aceasta au dobândit dreptul de folosință al apartamentului dintr-o eroare materială trecut ca fiind nr.9 - din imobilul situat în C-N, str. C - nr.3, de la data de 08.04.1999 până la data de 08.04.2009.
La data de 24.06.2003 s-a publicat în Monitorul Oficial al României și a intrat în vigoare OUG nr.51/2003 privind reglementarea situației juridice a unor bunuri imobile.
Prevederile art. 3 ale OUG nr.51/2003 se referă la imobilul în care se află apartamentul pe care îl folosesc reclamanții, denumirea adresei administrative fiind diferită, și are următorul cuprins: "Se aproba transmiterea fără plata a imobilului situat în municipiul C-N, nr. 7, județul C, compus din teren și construcție, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 3, din proprietatea privată a statului în proprietatea Băncii Naționale a României".
Pârâta BNR a apreciat că întrucât la data de 24.06.2003 a operat transferul dreptului de proprietate asupra imobilului în care se află apartamentul folosit de către reclamanți, actul adițional nr.26319/21.05.1999 încheiat între Consiliul local al municipiului C-N și reclamanta, prin care durata dreptului de folosință a fost stabilită până la data de 08.04.2009, nu este opozabil BNR și nu este un titlu locativ valabil, fiind încheiat cu un neproprietar.
Instanța a reținut că această apărare este neîntemeiată deoarece contractul de închiriere nr.26319/21.05.1999, a cărui durată expira la data de 8 aprilie 2004, fost prelungit de drept în temeiul art.1 alin.1 din OUG nr.8/2004. Potrivit art. 1 alin.1 din OUG nr.8/2004, "durata contractelor de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, care expira la data de 8 aprilie 2004, se prelungește de drept pentru o perioada de 5 ani".
Prin urmare, în privința existenței dreptului de folosință al reclamantei și al persoanelor care locuiesc cu aceasta, este irelevant dacă s-a încheiat sau nu un act adițional la contractul de închiriere și care este persoana juridică cu care reclamanta a încheiat acest act, actul aditional de la fila 10 fiind în fapt, o dovadă a acceptării beneficiului locațiunii acordat reclamantei de către legiuitor printr-un act normativ, cu caracter general.
Prin urmare, văzând actele dosarului, în temeiul art. 1 alin.1 din OUG nr.8/2004, instanța a reținut că reclamanta și persoanele care locuiesc cu aceasta au un drept de folosință asupra apartamentului nr.8 din imobilul situat în C-N, str. C - nr.3, până la data de 08.04.2009.
Problema care se ridică în speță este dacă există vreo cauză de inopozabilitate a dreptului de folosință al reclamanților fată de pârâta BNR.
Instanța a reținut că nu există vreun astfel de impediment. Întrucât statul nu a prevăzut în OUG nr.51/2003 dispoziții referitoare la soarta chiriașilor, persoane fizice care folosesc anumite apartamente situate în imobilele trecute în patrimoniul BNR, este evident că voința legiuitorului a fost să se aplice pe deplin dispozițiile generale de protecție a chiriașilor, inclusiv cele ale OUG nr.8/2004. Prin urmare, dreptul de folosință al reclamanților este opozabil pârâtei BNR în temeiul art. 1 alin.1 din OUG nr.8/2004.
Pe de altă parte, operațiunea de transfer al unor imobile între patrimoniul BNR și domeniul public al statului (art.1 din OUG nr.51/2003), consfințită prin prevederile OUG nr.51/2003 și cele anexelor acestui act cu caracter individual, are natura juridică a unui schimb de imobile, ceea de dovedește caracterul contractual, individual al operațiunii juridice efectuate. Niciuna din dispozițiile care reglementează acest schimb nu stabilește stingerea dreptului de folosință al chiriașilor asupra apartamentelor situate în imobilele care au făcut obiectul schimbului, astfel încât, în lumina prevederilor art. 1441 Cod civil, instanța a reținut că pârâta BNR are obligația de a respecta și asigura pe deplin exercitarea dreptului de folosință al reclamanților, până la data de 08.04.2009.
Prin decizia civilă nr.291 din 28 mai 2008 a Tribunalului Cluj, s-au admis apelurile declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului C N și Banca Națională a României și, în consecință, s-a schimbat în parte sentința atacată, în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulată de reclamanții, si împotriva pârâților Statul Român reprezentat prin Consiliul Local al municipiului C-N si Banca Națională a României.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut, cu referire la prima critică formulată de apelanta Banca Națională a României, că într-adevăr în cuprinsul considerentelor prima instanță a reținut, greșit numărul actului adițional la contractul de închiriere ca fiind 26319/21. 05. 1999, căci din cuprinsul actului depus la fila 10 dosar rezultă că numărul acestuia este 28550 din 26.04.2004, însă această greșeală nu a avut influență asupra soluției pronunțate și poate fi corectată pe calea prevăzută de art. 281 Cod pr.civ, fără să impună schimbare hotărârii.
Judecătoria a reținut greșit că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 1 alin. 1 din OUG8/2004.
Potrivit acestui text legal, durata contractelor de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, care expiră la data de 8 aprilie 2004, se prelungește de drept pentru o perioadă de 5 ani.
Apartamentul nr. 8 situat in C-N str. - nr. 3 trecut în proprietatea la data de 24.06.2003, prin OUG51/2003. Cum la data intrării în vigoare a OUG8/2004 acest apartament nu mai era in proprietatea statului sau a unității administrative teritoriale, nu făcea obiectul OUG8/2004.
Dispozițiile art. 1441 au fost incidente în cauză pentru închirierea convenită până la data de 08.04.2004, pe care într-adevăr R era ținută să o respecte, însă nu sunt incidente pentru prelungirea închirierii până la data de 08.04.2009, căci textul legal menționat mai sus se referă la locațiunea făcută înainte de vânzare, pe când prelungirea contractului de închiriere prin actul adițional nr. 28550/26.04.2004 este făcută de către Consiliul Local al municipiului C-N ulterior transferului dreptului de proprietate in favoarea Cum la data de 19.12.2003 era încheiat protocolul prin care Consiliul Local al municipiului C-N a predat către Banca Națională a României apartamentele 4,5 și 8 din imobilul situate în C-N, str. - nr. 3, Consiliul Local al municipiului C-N nu mai avea calitatea de proprietar sau de administrator al imobilului, care să-i fi permis încheierea actului adițional prin care s-a prelungit contractul de închiriere nr. 26319 din 21.05.1999 până la data de 08.04.2009.
În concluzie, instanța a aplicat greșit speței dispozițiile OUG8/2004 și ale art. 1441 Cod pr.civ.
Intimații reclamanți pretind că îndreptățirea lor la închirierea apartamentului în litigiu decurge și din dispozițiile nr.OUG 40/ 1999.
Susținerea este neîntemeiată pentru că speță nu este incidentă nici una din situațiile reglementate de art. 2-7 din OUG40/1999, împrejurare care exclude aplicarea in cauză a dispozițiilor acestui act normativ. Situația prevăzută la art. 2 nu este incidentă pentru că apartamentul nu este proprietatea unei persoane fizice sau unei persoane juridice de drept privat, R fiind o persoană juridică de drept public, după cum rezultă din art. 1 din Legea 312/2004, art. 3 pentru că nu este vorba de o suprafață locativă folosită de unități de învățământ sau de așezăminte social culturale, retrocedată foștilor proprietari, art. 4 pentru că apartamentul în litigiu nu a fost redobândit de fostul proprietar și nu are destinația de unitate de învățământ sau așezământ social-cultural, art. 5, pentru că apartamentul nu este proprietatea unei societăți comerciale, art. 6, pentru că apartamentul în litigiu nu a făcut obiectul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii 112/1995, desființat pe cale judiciară.
Nefiind incidente dispozițiile OUG40/1999, neindeplinirea de către pârâta Rap rocedurii prevăzute de art. 10 și 11 din acest normativ nu poate să îndreptățească reclamanții la închirierea locuinței până la data de 08.04.2009.
Cum dispozițiile legale reținute de prima instanța nu sunt incidente in cauza, soluția admiterii acțiunii în temeiul acestora este nelegală.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului C-N, se arată că din momentul transferului dreptului de proprietate asupra apartamentului in litigiu în favoarea R, Consiliul Local al municipiului C-N, nemaiavând calitatea de proprietar, nu mai era îndreptățit la perceperea chiriei de la reclamanți, nu mai avea nici un fel de atribuții în perceperea chiriei, și prin urmare nu poate fi chemat să reglementeze împreună cu plata chiriei datorate de reclamanți începând cu data de 26.04.2003. Prin prisma acestui argument, este întemeiată susținerea apelantului potrivit căreia nu are calitate procesuală pasivă in privința obligației de a reglementa chiria datorata de reclamanți începând cu data de 26.03.2003.
Împotriva acestei decizii reclamanții, au declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul desființării acesteia, ca netemeinică și nelegală, iar în urma rejudecării cauzei, menținerea soluției instanței de fond.
În motivarea recursului reclamanții au arătat că prelungirea valabilității contractului de închiriere nr.26319/21.05.1999, se face potrivit art.10 și art.11 din nr.OUG40/1999, de drept, în condițiile în care pârâta BNR Suc.C nu a făcut dovada că a îndeplinit procedura prevăzută de art.10 din nr.OUG 40/1999 și de asemenea, nu s-a făcut dovada predării de către Consiliul Local al mun.CNa .nr.8 situat în imobilul din C N, str.- nr.3.
Termenul de 26.01.2004, de întabulare a protocolului nr.88639/19.12.2003 este un termen teoretic, nedovedit practic, lipsind procesul verbal sau protocolul de predare primire a apartamentului nr.8, fără de care nu se poate face întabularea, iar HCL nr.376/27.11.2003 vorbește despre transmiterea.nr.8 și nu despre întabularea acestuia.
În conformitate cu Legea nr.7/1996 operațiunea de înscriere în CF nu are efect constitutiv de drepturi, ci unul declarativ, pentru a fi opozabil părților și prin urmare drepturile locative ale reclamanților nu pot fi condiționate de o astfel de înscriere.
Pârâta intimată BNR Suc.C, reprezentată de consilier juridic a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei criticate ca fiind legală.
Pârâtul intimat Statul Român prin Consiliul Local al mun.C N deși legal citat nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare prin care să își exprime poziția procesuală.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate Curtea reține următoarele:
Recurenții critică decizia tribunalului susținând că în speță este aplicabilă nr.OUG 40/1999 și nr.OUG 8/2004, fără a indica temeiul de drept al motivului de recurs însă, raportat la această afirmație, Curtea apreciază că acest motiv de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. urmând ca să fie analizat din această perspectivă.
În mod legal, tribunalul a arătat că dispozițiile nr.OUG 40/1999 nu sunt aplicabile în speță, deoarece nu sunt îndeplinite nici una din situațiile reglementate de art. 2 - art. 7 din acest act normativ astfel încât intimata BNR sucursala C nu avea obligația de a urma procedura stabilită de art. 10 și art. 11 din nr.OUG 40/1999 referitoare la prelungirea contractului de închiriere nr. 26319/1999 până la data de 08.04.2009.
De asemenea, în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 1 alin. 1 din nr.OUG 8/2003 deoarece la data intrării în vigoare a acestui act normativ, 30.03.2004, apartamentul deținut cu titlu de chirie de recurenți, nu se afla în proprietatea statului sau municipiului C-N, ci în proprietatea BNR sucursala C care l-a dobândit prin nr.OUG 51/2003, act normativ care a intrat în vigoare la data de 24.06.2003.
Criticile reclamanților recurenți referitoare la faptul că pârâții intimați nu au depus procesul-verbal sau protocolul de predare primire a apartamentului, înscrisuri fără de care nu se poate realiza intabularea dreptului de proprietate al pârâtei BNR sucursala C în cartea funciară nu se încadrează în nici un unul dintre motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 1-9.pr.civ. iar Curtea având în vedere faptul că art. 304 pct. 10.pr.civ. a fost abrogat prin art. I pct. 1111din nr.OUG 138/2000 apreciază că aceste critici sunt inadmisibile.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamanților deoarece nu sunt îndeplinite cerințele art. 304 pct. 9.pr.civ. și, în consecință va menține hotărârea atacată ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 291 din 28.05.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - - - -- -
GREFIER
RED.
DACT.
2 EX./21.10.2008.
JUD.APEL.,.
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Antoaneta
