Obligația de a face. Decizia 209/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 209/
Ședința publică din 30 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Veronica Șerbănoiu
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamantul și pârâții și, împotriva deciziai civile nr. 69 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant și recurentul-pârât, personal și asistat de avocat, care răspunde și pentru recurenta-pârâtă lipsă, în baza împuternicirii avocațiale nr.262/2008 emisă de Baroul A - Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recurenții-pârâți au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Se comunică recurentului-reclamant copia întâmpinării, care arată că nu înțelege să solicite termen pentru a lua la cunoștință de conținutul acesteia.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei tribunalului în sensul exonerării de la plata cheltuielilor de judecată. Arată că a renunțat la judecata apelului și nu trebuia obligat la plata acestora.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți și, susține oral recursul întemeiat pe disp.art.304 pct.9 cod procedură civilă, solicitând admiterea acestuia modificarea deciziei tribunalului, în sensul obligării reclamantului la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
Cu privire la recursul reclamantului, apărătorul recurenților-pârâți, solicită respingerea acestuia ca nefondat, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Recurentul-reclamant, având cuvântul pe recursul pârâților, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20.12.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând obligarea acestora să demonteze poarta amplasată pe drumul de acces spre proprietatea reclamantului și să permită acestuia accesul la gospodăria sa, iar în caz contrar să fie autorizat să ridice această poartă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâții, cu care acesta se învecinează, au blocat drumul de acces între proprietatea sa și strada -, prin înființarea unei porți, pretinzând că terenul pe care a fost înființată poarta de acces le-ar fi aparținut anterior.
În drept au fost invocate disp. art. 1073 și art.1075 civ.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, arătând că terenurile proprietatea ambelor părți se învecinează pe una din laturi, iar pe alta terenul reclamantului se învecinează cu un drum de acces, pe care au amplasat o poartă cu cheie (oferită în repetate rânduri reclamantului); se precizează că nu este singura cale de acces la calea publică.
S-au invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului, în sensul că acesta are cale de acces la calea publică pe terenul fiului său, căruia i-a înstrăinat o bucată din întreaga suprafață deținută în proprietate și a lipsei de interes, deoarece poarta amplasată de pârâți este situată la limita proprietății lor, pentru aof eri pe timp de noapte câinii, persoane străine și fără adăpost etc.
Prin sentința civilă nr. 5972/05.1.12007 Judecătoria Piteștia respins cererea formulată de reclamanți.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut de prima instanță că, proprietățile reclamantului se învecinează, iar pe lângă proprietatea pârâților se desfășoară un drum de acces.
Drumul de acces se încheie cu proprietatea reclamantului printr-o poartă pe care o închide cu cheia în perioada nopții și când pleacă de la domiciliu.
Aceeași cale de acces a fost prevăzută la celălalt capăt cu o altă poartă, înființată de pârâți pe considerentul că pe proprietatea lor, învecinată cu calea publică, intră persoane străine și fără adăpost, câini comunitari etc.
În același timp, în momentul când a înstrăinat către fiul său un lot din proprietatea sa, terenul rămas lui aflându-se în spate, reclamantul și-a rezervat un drept de servitute de trecere la calea publică (aceasta fiind un drum lat de aproximativ 6 - a se vedea cercetarea la fața locului) ce face legătura directă cu strada -.
Prin urmare, reclamantul are acces la calea publică și poate accesa acest drum la terenul proprietatea sa, presupunând prin absurd că accesul pe celălalt drum a fost obstrucționat prin fapta pârâților.
Practic s-a invocat un drept eventual și viitor, ce nu poate fi ocrotit prin prezenta cerere.
Prin urmare, pentru toate considerentele arătate mai sus, instanța a apreciat neîntemeiată cererea reclamantului, motiv pentru care a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinice fără a preciza motivele de apel.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.69 din 20.03.2008, față de precizarea făcută de către apelant la termenul de judecată din data de 20.03.2008, a luat act de renunțarea apelantului la judecata apelului, obligându- pe acesta la 300 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâții, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul motivului de modificare prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Reclamantul arată că, deși a renunțat personal la judecata apelului, nu trebuia obligat la plata cheltuielilor de judecată, întrucât este o persoană singură, în vârstă de 78 ani și nu dispune de posibilități materiale.
Pârâții, prin recursul formulat susțin că, în mod greșit apelantul fost obligat numai la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, deoarece este parte căzută în pretenții, conform art.274 alin.1 Cod procedură civilă și prin urmare trebuia să suporte în totalitate cheltuielile de judecată.
Verificând actele de la dosar, în raport de criticile formulate, Curtea constată a fi fondat recursul declarat de pârâți și nefondat recursul formulat de reclamant, pentru următoarele considerente:
Așa cum recunoaște reclamantul și prin motivele de recurs, în ședința publică din data de 20.03.2008, a renunțat personal la judecata apelului.
În atare situație, instanța de apel, luând act de această renunțare, având în vedere și prevederile art.246 Cod procedură civilă, a obligat pe reclamant la 300 lei cheltuieli de judecată.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art.246 alin.3 Cod procedură civilă, " dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli".
Această prevedere legală, deși se referă la judecata în primă instanță, se aplică și în apel, potrivit art.298 Cod procedură civilă.
Ceea ce a greșit instanța de apel, este faptul că, deși reclamantul este partea căzută în pretenții în sensul disp.art.274 Cod procedură civilă, nu a obligat pe acesta să suporte în integralitate cheltuielile de judecată ocazionate de către pârâți, aceasta cu atât mai mult cu cât, în considerentele deciziei nu se face nici o mențiune privitoare la o eventuală reducere a onorariului de avocat în baza disp. art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
Pentru cele ce preced, în baza art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de către pârâți și se va modifica în parte decizia, în sensul că reclamantul va fi obligat să plătească și diferența de onorariu de avocat de 1300 lei ( suma totală fiind de 1600 lei conform chitanței de la fila 10 din dosar ), pârâților.
Se va menține în rest decizia, iar în baza aceluiași text de lege sus menționat se va respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamant.
La cererea recurenților - pârâți, în baza art.274 Cod procedură civilă, va fi obligat recurentul - reclamant să plătească acestora suma de 1000 lei cheltuieli de judecată ocazionate în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziai civile nr. 69 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
Modifică în parte decizia, în sensul că obligă pe reclamantul și la plata diferenței de 1.300 lei, cheltuieli de judecată, în apel, către pârâți.
Obligă pe reclamant la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată, în recurs.
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
Menține în rest decizia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Fl.
Grefier,
Red. Fl.
Tehnored.
3 ex/5.06.2008
Jud. apel:
Jud.fond:
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Veronica Șerbănoiu
