Obligația de a face. Decizia 2300/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.669/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2300/
Ședința publică de la 08 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (), împotriva sentinței civile nr.5391 din data de 01.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.24971/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata Federația Sindicală a din România, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat:, a, G, a, G, G G, a, n, a, a, scu, G, -, G, C, -, a, I și, având ca obiect:"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (), prin consilier juridic A în baza delegației nr.7265 din 07.04.2009 depusă la dosar-fila 16 și intimata Federația Sindicală a din România, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat:, a, G, a, G, G G, a, n, a, a, scu, G, -, G, C, -, a, I și, prin reprezentant în baza delegației depusă la dosar-fila 15.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea reprezentatului legal al intimatei Federația Sindicală a din România, respectiv, pe domnul, cu CI seria - nr.- eliberată de SPCEP S4 biroul nr.1 la data de 19.08.2008.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (), prin consilier juridic A, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în totalitate a sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii.
Intimata Federația Sindicală a din România, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat, prin reprezentant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, depunând la dosar concluzii scrise.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5391 din data de 01.09.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 15.12.2008, dată în Camera de Consiliu, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, a, G G, a, -, I, G, G, G, -, I, a, a, G, Constanta, n, a, scu, a, reprezentați de Federația Sindicală a din România, în contradictoriu cu Autoritatea Națională Sanitar Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor, s-a obligat pârâta la plata către reclamanți a 20 de tichete de masă lunar, începând cu data de 9.12.2006, până la 01.09.2008 și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori și că art.23 din Legea nr.435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar - veterinar stabilește că, începând cu data intrării în vigoare a legii, personalul din unitățile sanitar - veterinare publice finanțate din venituri proprii și de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor.
S-a constatat că prin art.III din OUG nr.88/20.11.2006 pentru modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal, s-a stabilit că instituțiile centrale și locale, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007, însă s-a reținut că actul normativ este anterior Legii nr.435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar - veterinar, astfel că nu poate modifica decât dispoziții legale anterioare, iar nu și pe cele ulterioare intrării sale în vigoare.
În consecință, instanța de fond a apreciat că reclamanților li se cuvin 20 de tichete de masa lunar, începând cu data de intrării în vigoare a legii, 9.12.2006, până la data pronunțării hotărârii, de vreme ce ulterior reglementării cuprinse în art.III din OUG nr.88/20.11.2006, care stabilea că instituțiile centrale și locale, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007, a intrat în vigoare Legea nr.435/2006, care stabilea dreptul salariaților din sistemul sanitar - veterinar la 20 de tichete de masă lunar, iar dispozițiile acestei din urmă legi nu puteau fi modificate printr-o lege anterioară.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, care a criticat-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 pr.civ. recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, recurenta pârâtă a învederat că tichetele de masă se acordă în conformitate cu prevederile Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, cu domeniu de reglementare specific, care în art.1 alin.2 dispune că "Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
S-a arătat că pentru anul 2007 nu a existat posibilitatea acordării tichetelor de masă, în raport de prevederea cuprinsă în art.III al OUG. nr.88/2006, pentru modificarea si completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal, potrivit căreia "Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007."
S-au invocat prevederile art. 23 din Legea nr.435/2006, care menționează că unitățile sanitar-veterinare publice sunt finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat, deci nu se înscriu în acea unică excepție reglementată de OUG. Nr. 88/2006 și s-a susținut că astfel nu pot fi acordate tichete de masă în anul 2007.
S-a mai susținut că ar trebui ca pentru finanțarea plății acestor tichete de masă să existe o prevedere în bugetul pentru anul 2007, specială cu această afectațiune, prevedere care nu există.
S-a precizat că bugetul este o parte a bugetului de stat în cadrul căruia nu s-au prevăzut și nici nu s-au alocat sume pentru achiziționarea și acordarea tichetelor de masă, or, în lipsa alocării fondurilor necesare, pârâta nu putea fi obligată la acordarea tichetelor de masă.
S-a precizat faptul că OUG nr.88/2006 a fost emis tocmai în scopul respectării angajamentelor Guvernului României, asumate prin Programul de guvernare cu privire la integrarea în Uniunea Europeană și ținând cont că deficitul bugetar este un element important al susținerii indicatorilor macroeconomici, acesta fiind influențat direct de variația cheltuielilor bugetare, iar nivelul de 2,8% din produsul intern brut stabilit pentru anul 2007 asigură atât echilibrul financiar, cât și pe cel monetar și valutar ale țării, în condițiile de stabilitate durabilă, în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu putea fi amânată.
S-a arătat că art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, dispune că "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator." și că din redactarea art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 rezultă că acest text de lege nu este imperativ, aceasta dispunând ca salariații pot primi tichete de masa, acordarea acestui drept fiind, așadar o opțiune a angajatorului în limita stabilită de prevederile bugetare de stat sau, după caz, locale și nu o obligație, așa cum, în mod neîntemeiat susțin reclamanții.
S-a indicat că prin textul de lege invocat de intimații-reclamanți în susținerea pretențiilor lor, nu se instituie o obligație în sarcina angajatorului de a acorda salariaților tichete de masă, această dispoziție legală instituind doar o facultate de opțiune a angajatorului în măsura în care nu sunt îndeplinite și alte condiții.
S-a adăugat că prin Decizia nr.297/11.03.2008, Curtea Constituțională a României a reținut că art.1 din Legea nr.142/1998 instituie doar o posibilitate pentru o anumită categorie de personal de a primi alocație individuală de hrană, acordată în anumite limite, sub formă de tichete de masă, iar nu o obligație legală a angajatorilor.
În fine, s-a susținut că instanța de fond nu a răspuns la apărările formulate de recurentă, în sensul ca Legea nr.142/1998 instituie doar un drept sub condiție, o posibilitate a angajatorului de a acorda tichete de masă în limita sumelor disponibile și nu a motivat respingerea acestei apărări, deși o motivare corectă presupunea răspunsuri punctuale la fiecare apărare invocată și ca atare, s-a arătat că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs prevăzut art.304 punctul 7 pr.civ.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 și 9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că art.23 din Legea nr.435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar - veterinar prevede posibilitatea ca ersonalul p. din unitățile sanitar - veterinare publice finanțate din venituri proprii și de la bugetul de stat să beneficieze lunar de 20 de tichete de masă.
Însă, acordarea acestei beneficiu este condiționată de existența posibilităților financiare, de încadrarea în limitele bugetelor de venituri și cheltuieli a sumelor cu această destinație.
Astfel, art.33 din Legea nr.435/2006 prevede că "sumele necesare pentru plata salariilor de bază, a sporurilor, a premiilor, a sumelor pentru promovarea personalului în grade și trepte profesionale șia celorlalte drepturi salariale trebuie să se încadreze în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli."
Aceeași condiție este înscrisă și în art.1 alin.2 din legea cadru privind acordarea tichetelor de masă - Legea nr. 142/1998, care stipulează că "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
În același sens, Curtea Constituțională a României prin Decizia nr.297/11.03.2008 a reținut că art.1 din Legea nr.142/1998 instituie doar o posibilitate pentru o anumită categorie de personal de a primi alocație individuală de hrană, acordată în anumite limite, sub formă de tichete de masă, iar nu o obligație legală a angajatorilor.
Așadar, în speța dedusă judecății, de vreme ce pe perioada în litigiu, nu s-au prevăzut și nici nu s-au alocat sume pentru achiziționarea și acordarea tichetelor de masă în bugetul, Curtea reține că ntimații reclamanți nu sunt îndreptățiți la plata tichetelor de masă solicitate prin acțiunea introductivă.
Față de cele mai sus arătate, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite, va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (), împotriva sentinței civile nr.5391 din data de 01.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.24971/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata Federația Sindicală a din România, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat:, a, G, a, G, G G, a, n, a, a, scu, G, -, G, C, -, a, I și.
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanții, a, G G, a, -, I, G, G, G, -, I, a, a, G, Constanta, n, a, scu, a,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 08.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
8.05.2009
Jud. fond.:; a
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
