Obligația de a face. Decizia 24/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.24
Ședința publică din data de: 14.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta pârâtă ASOCIAȚIA DE proprietari BL 4 împotriva deciziei civile nr. 805A/22.06.2009/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BL 4 prin avocat cu împuternicirea avocațială aflată la fila 4 din dosar, lipsind intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei se către grefiera de ședință după care,
Reprezentantul recurentei pârâte ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BL 4 solicită proba cu înscrisuri, și în acest sens depune la dosar înscrisuri ce constau într-o notificare privind dosarul nr- și o cerere de cercetare penală formulată de asociație.
Curtea, după deliberare, admite proba cu înscrisuri solicitată la termenul de judecată de astăzi de către recurenta pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BL 4 și ia act că se și administrează.
Reprezentantul recurentei pârâte ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BL 4 învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BL 4 solicită, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile 5347/05.06.2008 pronunțată de Judecătoria sector 2 B, iar pe fond respingerea acțiunii formulate de intimatul reclamant. În susținerea motivelor de recurs solicită a se avea în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr.230/2007, proprietarii care își înstrăinează imobilele sunt obligați ca la întocmirea formelor de înstrăinare să facă dovada achitării la zi a datoriilor, astfel că instanța de fond în mod corect a apreciat că refuzul asociației, prejudiciată la acel moment, de a-i elibera o astfel de dovadă este întemeiată. Însă instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 975 cod civil, potrivit cărora dacă creditorii pot să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor, cu atât mai mult sunt îndreptățiți să împiedice întocmirea unor astfel de acte, întrucât vânzarea apartamentului în cauză duce în final la insolvabilitatea persoanelor răspunzătoare, vinovate de crearea prejudiciului. Concluzionând, arată că acțiunea intimatului reclamant nu este decât un subterfugiu, ca și acțiunea de divorț, intenția acestora fiind de a înstrăina singurul bun imobil aflat în proprietate pentru a nu plăti pagubele produse asociației, datoriile către care nu au fost plătite, căzând în sarcina proprietarilor, deși și-au plătit în fiecare lună cheltuielile aferente serviciilor furnizate de.
Curtea reține în pronunțare cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BL 4 împotriva deciziei civile nr. 805A/22.06.2009/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul 1205/300/31.01.2008 la Judecătoria sector 2 B, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - 4 din strada - -, nr. 7, sector 2, solicitând ca pârâta să fie obligată să emită o adeverință din care să rezulte că apartamentul deținut de reclamant nu are datorii la întreținere, sub sancțiunea plății de către pârâtă, în caz de refuz, de daune cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere; în drept au fost invocate dispozițiile art. 20 și urm din legea nr. 230/2007 și art. 1075 și urm. civil.
Pârâta a formulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 5347/05.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 Baf ost respinsă ca neîntemeiată acțiunea introdusă de reclamant.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut în considerente că există o datorie la de 1 miliard de lei, iar raportul de expertiză contabilă efectuat pe parcursul cercetării penale a evidențiat că în gestiunea asociație, în cadrul căreia fosta soție a reclamantului a deținut funcția de administrator, exista un prejudiciu important, solicitându-se aplicarea unui sechestru asigurător în acest sens. Astfel, pârâta este îndreptățită să refuze eliberarea respectivei adeverințe, pentru a împiedica vânzare a apartamentului în cauză și deci insolvabilitatea debitorilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, arătând că instanța de fond nu a examinat atent materialul probator al cauzei din care rezultă că apartamentul situat în strada - cu, nr. 1, sector 2 fost dobândit de reclamant anterior căsătoriei cu numita - fost administrator al asociației de proprietari; totodată majoritatea îmbunătățirilor la imobil au fost făcute de reclamant în perioada când el nu era căsătorit cu susnumita.
Împotriva apelantului reclamant nu s-a început urmărirea penală de către organele abilitate, și nici nu s-au instituit măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile pe care le deține apelantul totodată acesta neavând datorii la întreținere.
Prin decizia civilă nr. 805A/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul București secția a III-a civilă, a fost admis apelul astfel formulat, dispunându-se schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii. A fost obligată pârâta să emită o adeverință pentru reclamant, în sensul prevederilor art. 20 alin. 2 din Legea 230/2007.
A fost obligată intimata pârâtă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1510/22.08.2001 la BNP, reclamantul a dobândit în proprietate apartamentul nr. 56, situat în B,-, sector 2.
Prin sentința civilă nr. 9783/29.11.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, s-a declarat desfăcută căsătoria dintre reclamant și numita, care a deținut funcția de administrator în cadrul asociației pârâte în intervalul noiembrie 2004 - septembrie 2007, susnumita fiind cercetată penal de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, ca urmare a sesizării formulată în acest sens de Asociația de proprietari din imobilul respectiv.
Împotriva reclamantului nu s-a început urmărirea penală și nici nu au fost instituite măsuri asigurătorii asupra bunurilor imobile pe care le deține în proprietate, deși pârâta a solicitat organelor abilitate extinderea acțiunii penale față de acesta.
Reclamantul a formulat, la data de 11.12.2007, o cerere către Președintele Asociației de Proprietari din Blocul 4, solicitând să i se elibereze o adeverință în vederea înstrăinării apartamentului proprietatea sa, însă i-a fost refuzat acest lucru în sensul că pe formularul adeverinței eliberate s-a menționat faptul că există o datorie către în cuantum de 1 miliard de lei.
Dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 stabilesc că proprietarii care își înstrăinează apartamentele sunt obligați ca la întocmirea formelor de înstrăinare să prezinte o dovadă cu privire la achitarea la zi a datoriilor, astfel că notarii publici vor proceda la autentificarea actului doar în ipoteza în care este înaintată această adeverință eliberată de Asociația de proprietari.
A apreciat instanța că, prin refuzul eliberării acestei adeverințe de către pârâtă la solicitarea reclamantului - proprietar al imobilului - care dorește să înstrăineze bunul în litigiu, au fost încălcate aceste dispoziții legale, totodată fiind ignorate și prevederile art. 480.civil, care reglementează dreptul de proprietate, ce este de altfel garantat constituțional, unul din atributele acestui drept fiind dreptul de dispoziție referitor, deci posibilitatea de a-l înstrăina.
Faptul că reclamantul ar avea o datorie către un furnizor de utilități, respectiv, îl îndreptățește pe furnizor să promoveze o acțiune în pretenții îndreptată împotriva debitorului în vederea recuperării sumei datorate.
Totodată dispozițiile art. 975.civil care reglementează acțiunea pauliană, evidențiază posibilitatea creditorilor de a ataca actele viclene făcute de debitor și care sunt de natură să prejudicieze drepturile creditorilor, de această cale procesuală, putând eventual să uzeze pârâta, dacă sunt îndeplinite condițiile impuse de textul menționat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata - pârâtă.
În motivarea recursului se susține în esență că:
Hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, iar instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Intimatul-reclamant a solicitat eliberarea unei adeverințe din care să reiasă că apartamentul nr.56 nu are nici o datorie, acesta intenționând să se mute din imobil, potrivit propriei sale afirmații.
La cererea intimatului-reclamant, i s-a eliberat adeverința aflată la fila - 7 din dosar, în care se menționează că există o datorie la de 1 miliard de lei, responsabilă fiind fosta soție a acestuia, care a deținut funcția de administrator, și a creat prejudiciu important în gestiunea asociației.
Instanța de fond, în mod corect, a apreciat că refuzul asociației, prejudiciată la acest moment, de a-i elibera o astfel de dovadă este întemeiat.
Conform mențiunilor din adeverința eliberată de asociație, există o datorie la de 1 miliard lei, iar în baza raportului de expertiză contabilă efectuat în dosarul de cercetare penală și a contraexpertizei efectuate în dosarul penal, s-a evidențiat în mod clar că în gestiunea asociației există un prejudiciu important și că acest prejudiciu s-a produs în perioada în care fosta soție a intimatului-reclamant a deținut funcția de administrator.
Dealtfel, asociația de proprietari a solicitat și aplicarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale învinuiților.
Se mai arată că asociația de proprietari recurentă a solicitat organelor de urmărire penală extinderea cercetării penale și asupra intimatului-reclamant - și asupra cenzorului asociației la acea vreme, care a întocmit rapoarte eronate cu privire la verificarea gestiunii, așa cum rezultă din înscrisul aflat la filele 16-18 din dosar.
Instanța de apel a interpretat în mod greșit - în susținerea recurentei - dispozițiile art.975 cod civil, potrivit cărora dacă creditorii pot să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor, cu atât mai mult sunt îndreptățiți să împiedice întocmirea unor astfel de acte, întrucât, vânzare a apartamentului în cauză duce în final la insolvabilitatea persoanelor răspunzătoare, vinovate de crearea prejudiciului.
Solicită recurenta a se avea în vedere că, deși intimatul-reclamant susține că imobilul a fost achiziționat în anul 2001 doar de către acesta, conform contractului de vânzare-cumpărare, a fost achiziționat în perioada în care acesta se afla în concubinaj cu, căsătoria încheindu-se la data de 15.01.2005.
În imobil au fost făcute numeroase îmbunătățiri și s-au achiziționat bunuri de mare valoare în perioada în care soția intimatului-reclamant a îndeplinit funcția de administrator.
La data de 21.08.2007, fosta soție a intimatului-reclamant și-a înaintat demisia din asociație, iar la aproximativ două luni părțile au divorțat pe baza acordului de voință, convenind inclusiv ca soția să păstreze numele, așa cum se menționează în sentința de divorț; foștii soți au continuat să locuiască în imobil împreună, în relații bune, cunoscute de toți locatarii.
Consideră recurenta că, în aceste condiții, acțiunea intimatului-reclamant nu este decât un subterfugiu, ca și acțiunea de divorț, intenția acestora fiind de a înstrăina singurul bun imobil aflat în proprietate pentru a nu plăti pagubele produse asociației, datoriile către, care nu au fost plătite, căzând în sarcina proprietarilor, deși și-au plătit în fiecare lună cheltuielile aferente serviciilor furnizate de.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 și pct. 10 din pr.civ.
Recurs legal timbrat.
Intimatul a formulat întâmpinare, pe această cale arătând că își menține motivele expuse în cadrul apelului formulat.
Mai arată intimatul că el nu a încasat, nu a plătit, nu a deținut sub nicio formă și nu a dispus în vreun fel de banii Asociației recurente.
Cercetarea penală la care recurenta face referire s-a încheiat, împotriva intimatului nefiind formulată vreo învinuire de către organele de cercetare penală.
Totodată arată intimatul că el nu are vreo datorie către Asociația recurentă, și nici către.
În susținerea recursului, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304.pr.civ. Curtea constată caracterul nefundat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Se impune cu precădere observația că prevederile art. 304 pct. 10 din pr.civ. - pe care recurentul a înțeles să le invoce în susținerea căii de atac pendinte - au fost abrogate prin Legea 219/06.07.2005, astfel că aceste dispoziții legale nu mai erau în vigoare la data promovării recursului și, în consecință, ele nu mai pot constitui suportul unei analize de legalitate (potrivit limitării impuse prin art. 304 partea introductivă din pr.civ) a deciziei recurate.
În ce privește obligația stabilită în sarcina recurentei, prin decizia recurată, consideră aceasta că ar fi justificat refuzul său de aoî ndeplini prin raportare la un prejudiciu pretins a-i fi fost cauzat de numita (fosta soție a reclamantului intimat), ca urmare a modului cum aceasta din urmă și-a îndeplinit funcția de administrator al Asociației de proprietari.
În condițiile în care nu numai că numita nu este titular al unui drept (exclusiv, indiviz sau devălmaș) de proprietate asupra apartamentului situat în condominiul unde funcționează asociația recurentă, dar nici nu s-a dispus vreo măsură asigurătorie de indisponibilizare a acestui bun în cadrul cercetărilor penale efectuate în urma sesizărilor/plângerilor formulate de către recurentă (cu privire la intimat ori la fosta lui soție), recurenta nu este îndreptățită să își constituie ea însăși o garanție a recuperării pretinsului prejudiciu, prin refuzul de a elibera adeverința necesară vânzării apartamentului care este - potrivit 480.civ. coroborat cu art.31 lit. a) din fam. - bun deținut în proprietate exclusivă de către reclamantul intimat.
Adeverința prevăzută de art. 20 din Legea 230/2005, trebuie să reflecte situația achitării cotelor de întreținere, iar nu eventuale debite de altă natură ale proprietarului sau ale membrilor familiei acestuia. Ca atare, inserarea în conținutul adeverinței solicitate de reclamant a unei mențiuni referitoare la existența unei datorii către a fostei soții a proprietarului excede celor care trebuie să se regăsească în conținutul unui asemenea act juridic.
Relațiile personale dintre reclamant și fosta lui soție sunt lipsite de orice relevanță în speță, ceea ce interesează fiind exclusiv situația juridică a imobilului și existența sau nu a unor datorii - ale proprietarului acestuia - reprezentând cote de întreținere pentru acest bun.
obiectului prezentului litigiu stabilirea relațiilor personale ce au existat între reclamant și numita în perioada în care acesta a cumpărat apartamentul aflat în condominiul în care funcționează asociație recurentă atâta vreme cât s-a constatat, în raport de cererea de chemare în judecată, de probatoriul administrat și de limitele impuse prin art. 129 alin. ultim pr.civ, că numai reclamantul intimat deține un titlu să dovedească dreptul de proprietate corespunzător exigențelor art. 644-645.civ.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de recurentă deciziei atacate, urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1.pr.civ. respingerea recursului astfel susținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către recurenta pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BL 4 împotriva deciziei civile nr. 805A/22.06.2009/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red. GS
Tehnored. AP
2 ex. /
Secția a III-a civilă
Jud. apel:, ia
Președinte:Andreea VasileJudecători:Andreea Vasile, Ileana Ruxandra Dănăilă, Georgeta
