Obligația de a face. Decizia 246/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 246/2009
Ședința publică de la 02 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr. 1340/11.10.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtei recurente concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 23.02.2009 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba sub nr- reclamanții:, G, G, G, G, G, G, G, -, IU, G, G, -, -, IU, G, G, A, N, R G, A, G, G, G, C, G, F, G, R, G, C, G, C, -, A, GH., au chemat-o în judecată pe pârâta SC SA B solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să acorde grupa I de muncă tuturor reclamanților, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990, de la data angajării în cadrul unității pârâte și până la data de 01.04.2001, precum și obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe cu mențiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că și-au desfășurat activitatea, în mod permanent, în cadrul societății pârâte, efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune, de la data angajării și până în prezent; activitate ce se încadrează în grupa I de muncă conform dispozițiilor art.3, 6 și 7 din Ordinul 50/1990. Arată reclamanții că riscurile de îmbolnăvire și accidentare la care sunt supuși au făcut obiectul unui amplu studiu comandat chiar de către angajator; că activitatea lor a inclus și include lucrări de exploatare și întreținere a capacităților de producție ale societăților ai căror angajați beneficiază de această grupă de muncă. În fine, reclamanții arată că pentru alți 220 de colegi care au promovat o acțiune similară la Tribunalul Brașov li s-a recunoscut această grupă de muncă; printr-o hotărâre irevocabilă.
În probațiune s-au depus înscrisuri și s-a solicitat proba cu expertiză tehnică având ca obiectiv dacă activitatea desfășurată se încadrează în grupa I de muncă, potrivit condițiilor de lucru concrete și specifice în punctele de lucru, în raport cu fișa postului și actele depuse.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta SC SA B s-a invocat, în primul rând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba, motivând că potrivit actelor normative în vigoare instanțele nu au competența de a schimba activitățile dintr-o grupă de muncă în alta. Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât solicitarea reclamanților de a li se acorda grupa I de muncă este lipsită de suport legal (108,109).
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar, reclamanții menționează perioadele pentru care solicită să se constate că au desfășurat activități în grupa I de muncă.
Prin Încheierea de ședință din 30.01.2008 tribunalul a respins excepția de necompetență materială a instanței invocată de pârâtă, având în vedere dispozițiile art.2 lit.c pr.civilă și art. 67 din legea nr. 168/1999.
Prin sentința civilă nr.1340/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul susmenționat s- a admis acțiunea reclamanților așa cum a fost formulată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune; condiții de lucru grele, periculoase cu risc deosebit de accidentare și boli profesionale așa cum reiese din faptul că pe tot intervalul de timp reclamanții au beneficiat de sporuri la salariu pentru aceste condiții; din definiția dată în M, din studiul efectuat chiar la cererea angajatorului, precum și din concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză; activitatea desfășurată de reclamanții poate fi încadrată în grupa I de muncă, la poz.123 anexa 1 din Ordinul nr.50/1990, prin asimilare cu aceste categorii profesionale. Apărarea pârâtei referitoare la caracterul limitat al ordinului a fost înlăturată de prima instanță ca neîntemeiată, motivându-se că principiul de bază al încadrării în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci existența condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în acest climat nefavorabil. Dacă s-ar accepta această apărare, reține în continuare instanța, nu s-ar realiza o rezolvare echitabilă a peroanelor îndreptățite ci s-ar creează un nou criteriu discriminatoriu, în contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale Codului Muncii, dar și în contradicție cu art.6 din O, alături de inechitatea de tratament creată de norma juridică.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal prev. de art. 80 din legea nr. 168/1999, a declarat recurs pârâta SC SA B, prin care solicită admiterea excepție lipsei calității procesual pasive a societății pârâte și pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulată de reclamanții ca fiind îndreptată către o persoană fără calitate procesuală, iar pe fondul cauzei, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se critică sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii; prin admiterea acțiunii, instanța de fond nesocotind prevederile legale, și-a depășit competențele aplicând măsuri discriminatorii salariaților;
instanța de fond a reținut concluziile raportului de expertiză, prin care s-au analizat condițiile de mediu și condițiile de muncă ale salariaților, cu nesocotirea dispozițiilor art.5 din ordinul nr. 50/1990 care prevăd competența Ministerului Sănătății sau laboratoarelor de specialitate proprii ale unității în determinarea noxelor din care să rezulte existența condițiilor deosebite la locul de muncă. În același sens recurenta invocă Anexa nr.2 din legea nr.226/2006, arătând că această unitate nu figurează printre locurile de muncă cu condiții speciale.
Intimații reclamanții au depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că excepția inadmisibilității acțiunii nu poate fi primită deoarece accesul la justiție este consacrat ca drept fundamental atât prin art.21 din Constituție cât și prin art.6 O, art.10 Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și art.14 punct 1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, iar pe fondul cauzei sunt reinterate argumentele din acțiunea introductivă. Se invocă în susținerea pretențiilor formulate în cauză și decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale, Decizia nr. 258/2004 a J-complet format din 9 judecătorii, practica judiciară în materie.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportate la criticile aduse, cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Calitatea recurentei de angajator al intimaților, justifică potrivit art. 282 Codul Muncii, calitatea procesual pasivă a acestei societății în cadrul acestui conflict de muncă.
Criticile recurentei sunt, însă întemeiate pe fondul pricinii.
Astfel, potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
De asemenea, potrivit art. 6 din același act normativ nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Art. 7 al textului de lege prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50 %, iar pentru grupa a II -a cel puțin 70% din programul de lucru.
În speță, intimații reclamanții- electrici ai SC SA B pe perioada indicată în acțiune- își fundamentează juridic acțiunea pe dispozițiile punctelor 41, 46 și 47 ale art.123 din Anexa nr. 1 din Ordinul nr. 50/1999, invocând o situație similară cu categoriile profesionale enunțate în aceste puncte.
Potrivit art.123 din Anexa nr. 1 la Ordinul 50/1999 se încadrează în grupa I de muncă:meseriile și funcțiile din unitățile de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată direct de siguranța circulației, respectiv:maistru de brigăzi RK, linii, lucrări artă, mecanizări triaje, remize, depouri, locomotive, revizii vagoane, ateliere de zonă și secții de reparații vagoane și secții ( punct.41) șef brigadă și adjunct șef brigadă RK linii, lucrări artă și instalații din regionale ( punct 46); electrician ( punct.47).
Prin Ordinul nr.100/09.04.1990 a fost completat Ordinul nr. 50/1990, iar prin Ordinul nr.125/05.05.1990 au fost precizate locurile de muncă activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă, pentru salariații care și-au desfășurat activitatea în sistemul energetic, locurile de muncă fiind menționate la punctele 112,113,114 și 115 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr.125/05.05.1990.
Este de reținut că Anexa nr. 1 și Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1999, cuprind într-o enumerare expresă și limitativă locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă, enumerare care nu lasă loc nici unei asimilării între diversele locuri de muncă.
În acest context, extinderea sferei de aplicare a ordinului la alte categorii de beneficiari, reclamanții în speță, făcută de prima instanță pe considerentul că altminteri s-ar crea o discriminare între cei care au activat în condiții similare de muncă, reprezintă de fapt o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil, instanța fiind chemată să aplice legea nu să o creeze. În acest sens jurisprudența Curții Constituțională este constantă în sensul că" prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative"- Decizia nr. 819/03.07.2008 publicată în Of. nr. 537/16.07.2008.
Chiar dacă se stabilea că reclamanții lucrau în aceleași condiții de muncă cu alți salariați care sunt încadrați în grupa I de muncă, în lipsa unei înțelegeri angajator-sindicat de încadrare a activității respective în grupa I de muncă, instanța nu putea trece peste voința acestor două entități.
Faptul că au beneficiat de spor pentru condiții deosebite de muncă nu justifică încadrarea în grupa I de muncă, cele două noțiunii fiind distincte și reglementate separat.
Este de menționat că decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale invocate de intimați, nu este aplicabilă în cauză deoarece vizează înlăturarea inechității între persoanele aflate în activitate la data de intrării în vigoare a. Lege nr. 68/1990 și cele care anterior au lucrat în aceleași condiții de muncă, dar înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ au încetat raporturile de muncă prin pensionare sau din alte motive. Deci, această decizie vizează aceeași categorie profesională și același loc de muncă, diferența care a dus la inechitatea constată fiind dată de încetarea sau continuarea raportului juridic de muncă la data intrării în vigoare a. Lege nr. 68/1990.
Cu referire la starea de discriminare, este de asemenea de reținut, că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare; pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă(art.1 alin.3 din OG.nr.137/2000)
În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor. În afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulteriore.
Curtea Constituțională, în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul egalității în drepturi și al discriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage. Tratamentul juridic diferențiat instituit în temeiul unor situații obiective diferite nu constituie privilegii ori discriminări. Principiul egalității nu semnifică uniformitate (deciziile Curții Constituționale nr.168/1988, 294/2001).
Or, încadrarea activităților în grupa I sau a II-a de muncă se face potrivit reglementărilor legale susenunțate, după o analiză atentă a condițiilor de muncă de către sindicate și unitatea angajatoare; așadar diferența de tratament instituită între diverselor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri. În speță, atâta vreme cât activitatea personalului din unitățile de exploatare a căilor ferate este legată direct de siguranța circulației pe căile ferate, nu se poate vorbi de lipsa unei justificări obiective în încadrarea în grupa de muncă superioară a acestei categorii profesională față de reclamanții în cauză, angajații electricieni în cadrul societății
Deci, pentru a beneficia de protecția legii interne cât și a normelor europene invocate de reclamanții un drept trebuie să-și aibă izvorul într-un act normativ, or în lipsa normei legale care să reglementeze un atare drept pe perioada în discuție pretențiile reclamațiilor se impun a fi respinse ca atare.
În fine, este de menționat că în sistemul nostru de drept practica judiciară nu constituie izvor de drept, așa încât soluțiile pronunțate în cauze similare la care fac trimitere intimații nu pot avea relevanță juridică în aplicarea și interpretarea normei legale la speța dedusă judecății.
Față de cele ce preced, curtea constantă că soluția primei instanțe reflectă o aplicare și interpretare greșită a legii, motiv de modificare prevăzut expres de art. 304 punct 9.pr.civilă;;
Ca atare, în temeiul art. 312, coroborat cu art. 304 punct 9 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 81 din Legea nr. 168/1999 se va admite ca fondat, recursul promovat de pârâtă, se va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate în cauză de reclamanții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat, recursul declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr. 1340/11.10.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Modifică, în tot, sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții:, G, G, G, G, G, G, G, -, IU, G, G, -, -, IU, G, G, A, N, R G, A, G, G, G, C, G, F, G, R, G, C, G, C, -, A, GH., împotriva pârâtei SC SA
Fără cheltuieli de judecată
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 2 martie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red,
Tehnored. / 12 Martie 2009
Jud. fond.,
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Monica Maria
