Obligația de a face. Decizia 2727/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 568/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2727R
Ședința publică de la 27 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenții, DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI C și CONSILIUL JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.1393 din data de 07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta CONSILIUL JUDEȚEAN C, prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar și recurenta, prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr. 212/27.04.2009, lipsind recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 14.04.2009, de către recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI C, fotocopia motivelor de recurs, pentru a fi comunicata părților, însoțită de un set de înscrisuri. La data de 24.04.2009, prin fax, recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI Cat rimis o cerere prin care solicită amânarea cauzei, pentru imposibilitatea de prezentare a consilierului juridic, fiind citat într-o altă cauză.
Având cuvântul, recurenta Consiliul Județean C, cât și recurenta, prin avocat, nu se opune cererii de amânare formulată de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI
Curtea deliberând, respinge, ca neîntemeiată, cererea de amânare formulată de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI C, având în vedere că aceasta nu este însoțită de dovezi, potrivit dispozițiilor art. 156 din Codul d e procedură civilă, motiv pentru care dispune strigarea cauzei la ordinea listei.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă recurenta, prin avocat, lipsind celelalte părți.
Recurenta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, în combaterea motivelor de recurs.
Curtea deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 167 coroborat cu dispozițiile art. 305 din Codul d e procedură civilă, încuviințează pentru recurenta proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea acordă cuvântul recurentei, pe excepția nulității recursului formulat de DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, în susținerea recursului său, și în combaterea motivelor de recurs formulate de CONSILIUL JUDEȚEAN
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea excepției nulității recursului declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI De asemenea, solicită admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat, cu obligarea DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI C la plata tuturor drepturilor privind concediul de odihnă, prima de vacanță, orele suplimentare, salariul restant, precum și drepturile copiilor luați în plasament, având în vedere că prestează o activitate continuă, ocupându-se de copii luați în plasament. Cât privește recursul formulat de recurentul CONSILIUL LOCAL C solicită respingerea acestuia ca nefondat. Depune la dosar note scrise. Solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată și la plata daunelor morale.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința nr. 1393/07.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași, a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C, a obligat pârâta către reclamantă la plata drepturilor bănești aferente concediului de odihnă pe anii 2005, 2006 și 2007 și la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada octombrie - decembrie 2007, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței la zi, a obligat pârâta la plata către copilul dat în plasament reclamantei, a drepturilor bănești prevăzute de art. 1 și 2 din Legea nr. 326/08.06.2003 aferent trimestrului IV-2007 și respectiv perioadei 08.06.2005 și până în prezent, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței la zi, a luat act de renunțarea la capătul de cerere privind acordarea sporului de 15 % pentru muncă nenormată si a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 476 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este personal contractual special în raport cu pârâta, munca sa desfășurându-se la domiciliul salariatului, constând în creșterea, întreținerea și educarea copiilor dați în plasament.
Este adevărat că este un contract de muncă special, dar nu poate fi reținută apărarea pârâtei că acesteia nu i se aplică legislația muncii, întrucât actul normativ invocat ca lege specială este o hotărâre de guvern, care, deși are caracter normativ, nu este o lege și, prin urmare, nu poate deroga de la dreptul comun.
Prima instanța arata ca, atât din legislația muncii cât și din contractul colectiv de munca aplicabil (art. 98), rezultă fără putința de tăgadă dreptul reclamantei la concediul de odihnă.
Având în vedere specificitatea acestor raporturi juridice de muncă așa cum le precizează 679/2003, Tribunalul consideră că reclamanta nu are dreptul la plata orelor suplimentare, tocmai din pricina imposibilității stabilirii și calculării acestora.
Compensarea în bani a concediului de odihnă este obligatorie pentru angajator, atât prin prisma legislației muncii, dar mai ales prin dreptul constituțional fundamental al salariatului la odihnă, nici un act normativ și nici o autoritate neputând încălca acest drept prevăzut de legea fundamentală.
Cum reclamanta desfășoară muncă, în baza unui contract de muncă, chiar specific, ea are dreptul la odihnă.
Conform art. 1 și 2 din Legea nr. 326/2003, copilul are dreptul la o alocație de hrană suplimentară pe care pârâta este obligată să o acorde celui ce hrănește copilul, susținerea pârâtei că doar Președintele Consiliului Județean poate cere acest lucru fiind puerilă și neavenită.
Cu privire la celelalte drepturi solicitate, Tribunalul a constatat că nu se pot acorda atât spor pentru muncă nenormată cât și plată ore suplimentare, nu se pot acorda cheltuielile de locuit, decât în situația în care reclamanta ar fi locuit împreună cu copilul într-o locuință pentru care plătea chirie, iar daunele morale nu se datorează, întrucât neplata drepturilor nu este determinata de reaua-voința a angajatorului ci interpretării eronate a legii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, in termen legal, Direcția Generală de Asistență Socială si Protecția Copilului C, Consiliul Județean C și, criticând sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Recursul formulat la 05.12.2008 de Direcția Generală de Asistență Socială si Protecția Copilului Caf ost motivat la 13.04.2009 (fila 19).
În motivarea recursului său, recurentul Consiliul Județean C susține că este aplicabilă primordial legea specială, având în vedere că legea generală - Codul muncii - nu prevede dispoziții referitoare strict la asistenții maternali profesioniști. Așadar, trebuie să se țină seama de faptul că însăși felul muncii prestate derogă de la prevederile Codului muncii, drept pentru care se considera necesar un act normativ, chiar și hotărâre de guvern, care să reglementeze această situație.
Conform prevederilor art. 10 alin. (1) lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist, acesta are obligativitatea de a asigura continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului legal de odihnă, cu excepția cazului în care separarea de copiii plasați sau încredințați pentru această perioadă este autorizată de către angajator.
In această situație, recurenta consideră că efectuarea concediului de odihnă al asistenților maternali este posibilă doar în următoarele situații: asigurarea continuității activității desfășurate; autorizarea de către angajator a separării de copiii aflați în plasament sau încredințați.
In lipsa unei cereri din partea asistentului maternal, care să-și exprime dorința de a efectua concediul de odihnă, cu respectarea obligațiilor legale enunțate, se consideră că plata acestuia nu este justificată.
Totodată, cererea privind plata drepturilor privind concediul de odihnă este inadmisibilă, având în vedere prevederile Codului muncii, care menționează, la art. 141 alin. (4), că plata concediului de odihnă neefectuat este permisă doar în cazul încetării contractului individual de muncă.
In cazul neîndeplinirii acestor obligații și în lipsa unei cereri din partea asistentului maternal din care să rezulte modul în care își îndeplinește concediul de odihnă, considerăm că acesta nu poate fi acordat.
Pentru aceste considerente, recurenta apreciaza că nu au fost încălcate în nici un moment drepturile fundamentale ale salariatului privind efectuarea concediului de odihnă.
Mai mult, în mod greșit, instanța a reținut că în speța de față sunt aplicabile prevederile Codului muncii. Așadar, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Codul muncii, acesta este aplicabil și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Cu privire la plata drepturilor prevăzute de art. 1 și 2 din Legea nr. 326/2003 privind drepturile de care beneficiază copiii și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate pentru protecția copilului, mamele protejate în centre maternale, precum și copiii încredințați sau dați în plasament la asistenți maternali profesioniști, se precizează că aceste drepturi au fost acordate, anexându-se recursului o situație centralizatoare, de unde rezultă achitarea drepturilor privind echipamentul, cazarmamentul și alocația de hrană, conform Legii nr. 326/2003 și Hotărârii Guvernului nr. 1128/2007 privind indexarea limitelor minime de d aferente drepturilor de care beneficiază copiii și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate pentru protecția copilului, mamele protejate în centre maternale, precum și copiii încredințați sau dați în plasament la asistenți maternali profesioniști sumelor de bani pentru nevoi personale prevăzute de Legea nr. 326/2003.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
La rândul sau, recurenta, în dezvoltarea motivelor de recurs a susținut că, în fapt, instanța a respins cererea cu privire la obligarea la plata orelor suplimentare, sub motivarea imposibilității de cuantificare a acestora, in ceea ce privește cheltuielile de locuit pentru considerentul ca acestea ar fi fost datorate numai daca reclamanta ar fi locuit cu copilul intr-o locuința inchiriata, iar daunele morale s-ar fi putut acorda numai in condițiile in care neacordarea acestor drepturi ar fi fost rezultatul unei rele-vointe din partea paratei, insa in cauza a fost vorba doar despre o interpretare greșita a dispozițiilor legale.
Primul motiv de recurs vizează neacordarea in mod greșit a drepturilor suplimentare reprezentând plata orelor suplimentare in zilele de sâmbăta si duminica precum si zilele de sărbători legale, suma care, potrivit calculelor reclamantei se ridica la nivelul a 9915 lei, pe perioada solicitata. De asemenea, instanța, in mod greșit, nu a acordat nici contravaloarea celor 8 ore/zi munca suplimentara care, potrivit calculelor făcute, se ridica la nivelul a 23220 lei.
In mod cu totul surprinzător, instanța respinge acțiunea, având ca obiect acest capăt de cerere, atât timp cat, prin sentința civila nr. 1340/30.09.2008, aceeași instanța, cu numai o saptamana înainte, admitea o acțiune similara a Sindicatului C împotriva aceleiași parate si obliga la plata acestor drepturi salariale. In ceea ce privește munca suplimentara, potrivit dispozițiilor art. 117, 118 si 137 din Codul muncii si art. 90 din, angajatul trebuie plătit pentru orele de munca suplimentare efectuate, insa nu au fost respectate aceste dispoziții legale, întrucât in aceeași perioada nu a beneficiat de plata orelor suplimentare, plata sâmbetelor, duminicilor si sărbătorilor legale; parata trebuia sa cunoască si sa respecte aceste dispoziții legale, dar cel puțin in aceasta privința instanța retine, in mod nefondat, ca nu se pot acorda aceste drepturi, fara a da vreo explicație sau motivație a respingerii acestui capăt de cerere.
C de-al doilea motiv de recurs vizează respingerea de către instanța de judecata a capătului de cerere privitor la acordarea cheltuielilor de locuit (intretinere, energie etc). In fapt, potrivit Ordinului nr. 36/2002, art. 5 si Legii nr. 500/2002, art. 52, parata trebuia sa mai deconteze lunar si cheltuielile privind locuința copilului, respectiv 50% cota parte din cheltuiala asistentului maternal privind locuința indiferent unde locuiește asistentul maternal impreuna cu copilul, caci aspect nu are nicio relevanta, existand in mod evident cheltuieli de locuit, indiferent ca are propriul imobil sau locuiește intr-unul inchiriat. Motivarea instanței este eronata si cu totul in afara textului de lege, neexistind nicio prevedere legala care sa se refere la faptul ca aceste cheltuieli ar trebui acoperite numai cand asistentul locuiește cu chirie, ci dispozițiile legale arata foarte clar ca aceste sume se achita lunar tuturor asitentilor maternali, pana la data de 5 lunii următoare, pe baza decontului întocmit in acest sens de către asistent, aceste drepturi nefiind acordate.
Al treilea motiv de recurs vizează neacordarea drepturilor privitoare la examinarea medicala; astfel, potrivit art. 79. dar si art. 10 alin. 4 din HG679/2003, angajatorul este obligat sa asigure rea medicala gratuita si completa si decontarea analizelor medicale necesare desfășurării activității profesionale a salariaților, precum si controalele medicale periodice sume care na au fost decontate. Instanța nici măcar nu se pronunța asupra acestui capăt de cerere si nu motivează sub nici o forma de ce respinge cererea, atât timp cit exista dispoziții legale exprese in aceasta materie. De asemenea, am arătat ca au mai existat o serie de cheltuieli efectuate si nedecontate care potrivit dispozițiilor legale trebuiau achitate, cheltuieli care, de asemenea, nu au fost plătite si erau datorate; potrivit dispozițiilor legale in materie. Nu au fost de asemenea, acordate nici cheltuielile pentru rechizite, echipament, cazarmament, deși sunt menționate ca obligații legale in sarcina paratei.
Al patrulea motiv de recurs privește neacordarea, in mod greșit, a daunelor morale solicitate de către parata. Motivarea instanței de fond a fost nu in sensul ca nu ar exista un prejudiciu moral cauzat de către parata prin aceasta privare de plata unor drepturi, ci acest prejudiciu moral este prezumat
Prima instanța motivează in mod neîntemeiat respingerea cererii, pentru faptul ca parata nu ar fi fost rea-credinta, ci doar ca ar fi intrepretat greșit textul de lege. In mod greșit, totuși, parata nu interpreteaza "greșit" un singur text de lege, ci toate textele de lege care acorda aceste drepturi, dispozițiile legale sunt imperative si directe, fara echivoc cand stabilesc obligații clare pentru parata, insa din întâmpinarea depusa la dosarul cauzei rezulta nu faptul ca aceasta ar fi interpretat greșit textul de lege, ci ca este de rea-credinta si refuza intenționat sa plătească aceste drepturi.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
La termenul de judecată de astăzi, Curtea a ridicat din oficiu și a pus în discuția părților excepția nulității recursului declarat de Direcția Generală de Asistență Socială si Protecția Copilului C, pe care o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Conflictul de muncă dedus judecății este supus normelor de procedură cuprinse în Legea nr. 168/1999 care se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului d e procedură civilă.
Conform dispozițiilor art. 3021din Codul d e procedură civilă, "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.", iar potrivit dispozițiilor art. 303 alin. 1 din Codul d e procedură civilă "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs".
Din actele de procedură întocmite în cauză rezultă că recurenta-parata nu a indicat și dezvoltat nici un motiv de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat, în cererea de recurs depusă la dosar la data de 05.12.2008, ci doar ulterior într-un memoriu separat, în cadrul termenului de recurs, care a început sa curgă la data de 27.11.2008, deși sentința recurată i-a fost comunicată în mod legal la sediul social, conform dovezii de comunicare aflate la fila 303 dosar fond. Recurenta a depus la dosar un înscris cuprinzând motivele de recurs abia la data de 13.04.2009 (fila 19), cu mult după împlinirea termenului prevăzut de lege.
Față de acestea și văzând dispozițiile art. 306 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal", precum și faptul că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 306 alin.2 și 3 Cod de procedură civilă, Curtea urmează să constate nul recursul declarat de Direcția Generală de Asistență Socială si Protecția Copilului
In ce privește recursul declarat de Consiliul Județean C, care a avut calitatea de intervenient accesoriu, in baza art. 56 din Codul d e procedură civilă, apelul sau recursul făcut de cel care intervine in interesul uneia din parți se socotește neavenit, daca partea pentru care a intervenit nu a făcut ea insasi apel sau recurs.
Cum Curtea a constatat nul recursul declarat de Direcția Generală de Asistență Socială si Protecția Copilului, ca atare inexistent, recursul declarat de Consiliul Județean C, care a avut calitatea de intervenient accesoriu, urmează a fi respins, ca neavenit.
In ce privește recursul declarat de recurenta-reclamantă, in baza prevederilor art. 10 alin. (1) lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist, acesta are obligativitatea de a asigura continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului legal de odihnă, cu excepția cazului în care separarea de copiii plasați sau încredințați pentru această perioadă este autorizată de către angajator.
Drepturile prevăzute de art. 1 și 2 din Legea nr. 326/2003 privind drepturile de care beneficiază copiii și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate pentru protecția copilului, mamele protejate în centre maternale, precum și copiii încredințați sau dați în plasament la asistenți maternali profesioniști, au fost acordate, din actele depuse rezultă achitarea drepturilor privind echipamentul, cazarmamentul și alocația de hrană, conform Legii nr. 326/2003 și Hotărârii Guvernului nr. 1128/2007 privind indexarea limitelor minime aferente drepturilor de care beneficiază copiii și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate pentru protecția copilului, mamele protejate în centre maternale, precum și copiii încredințați sau dați în plasament la asistenți maternali profesioniști sumelor de bani pentru nevoi personale prevăzute de Legea nr. 326/2003.
Cererea privind plata drepturilor privind concediul de odihnă este neîntemeiată, având în vedere prevederile Codului muncii, care menționează, la art. 141 alin. (4), că plata concediului de odihnă neefectuat este permisă doar în cazul încetării contractului individual de muncă.
Nu se pot acorda atât spor pentru muncă nenormată cât și plată ore suplimentare, nu se pot acorda cheltuielile de locuit, decât în situația în care reclamanta ar fi locuit împreună cu copilul într-o locuință pentru care plătea chirie.
Potrivit art.269 al.1 din Codul muncii, "angajatorul este obligat in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, sa-l despăgubească pe salariat in situația in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, in timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau in legătura cu serviciul."
Ca urmare, acordarea unor daune morale este condiționată de producerea unui minimum de probe și de indicii din care să rezulte atât existența prejudiciului moral adus salariatului, cat si întinderea acestuia, întrucât nu se poate prezuma nici existența, nici întinderea prejudiciului personal nepatrimonial.
Pe de alta parte, pentru a fi reparat, prejudiciul trebuie sa aibă o anumită gravitate, sa se datoreze culpei angajatorului care sa-l fi sancționat pe nedrept si sa fi rezultat in timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau in legătura cu serviciul.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 din Codul d e procedura civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI împotriva sentinței civile nr. 1393 din data de 07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și CONSILIUL JUDEȚEAN
Respinge recursul declarat de recurentul CONSILIUL JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr. 1393 din data de 07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, ca neavenit.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.1393 din data de 07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL JUDEȚEAN și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
tehnored.
2.ex./12.05.2009
Jud. fond:,
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Ignat Silvia Georgiana
