Obligația de a face. Decizia 2751/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2751/R/2009
Ședința publică din:26.11.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta COMPANIA DE FERATE CFR SA SUCURSALA REGIONALĂ C, împotriva deciziei civile nr.356/A din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-,privind și pe intimatul reclamant G, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului intimat avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus prin registratura instanței la data de 25.11.2009 de către recurenta Compania de căi ferate CFR SA Sucursala Regională C, taxa judiciară de timbru în sumă de 99 lei conform ordinului de plată nr. 1979.
Reprezentanta intimatului reclamant avocat, depune de asemenea taxa judiciară de timbru datorată pentru apel, în sumă de 291 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
Instanța din oficiu invocă excepția motivului de ordine publică potrivit art.304 pct.1 coroborat cu art.282 ind 1 și art 2 pr.civ, cu privire la competența instanței, calea de atac și compunerea instanței și pune în discuția reprezentantei reclamantului intimat excepția invocată.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că nu se opune excepției.
Curtea lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1467 din 06.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "" - SUCURSALA REGIONALĂ
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în baza probatoriului administrat următoarele:
Reclamantul este titularul contractului de închiriere nr. 169/31.03.2008 având ca obiect apartamentul nr. 202 din imobilul situat în C-N,-
Imobilul constituie proprietatea pârâtei astfel cum rezultă din situația fondului de locuințe, existentă la dosar iar administrarea fondului locativ este realizată de regionalele CFR, conform Dispoziției nr. 31/1999.
Instanța a apreciat că pârâta nu are o obligație stabilită imperativ de lege de a vinde locuințele de serviciu și că reclamantul nu îndeplinește nici condițiile suplimentare stabilite prin Dispoziția nr. 31/1999 modificată prin Dispoziția nr. 13/2008 a Companiei Naționale de Ferate SA B, respectiv de a nu fi deținut o altă locuință.
Prin decizia civilă nr. 356/4 iunie 2009 Tribunalului Cluja fost admis apelul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 1467 din 06.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, care a fost schimbată în întregime în sensul că a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul G împotriva pârâtei Compania Națională de Ferate SA B - Sucursala Regionala CF C, și în consecință, a fost obligată pârâta să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare în condițiile Decretului-Lege nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992, pentru apartamentul nr. 202 din imobilul situat în mun. C-N,-, jud.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că bligația de vânzare a locuințelor este una in rem, ce se transmite odată cu bunul, nu una in personam, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 378/2005. Astfel potrivit instanței constituționale obligația de vânzare către chiriași potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/1992, este o obligație in rem instituită în considerarea obiectului, locuință construită din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, iar nu o obligație in personam reglementată în considerarea subiectului - societate comercială care s-a format în urma privatizării.
În acest sens este s-a statuat și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție. Potrivit instanței supreme, obligația instituită prin dispozițiile legale mai sus citate nu oferă un drept de opțiune pentru unitatea care le deține, independent de data privatizării acesteia, și ea nu se poate sustrage de la îndeplinirea obligațiilor legale prin invocarea unor acte administrative cu caracter unilateral. (Decizia civilă nr. 668/2005, Decizia civilă nr. 669/2005, Decizia civilă nr. 2269/2005).
Totodată prin Decizia nr. 5 din 21.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, s-a statuat în sensul că dispozițiile Legii nr. 85/1992 trebuie interpretate în sensul că ele sunt aplicabile și în cazul contractelor de închiriere încheiate după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. recurenta a arătat că instanța de apel ignoră prev. art. 1 din Decretul-Lege nr. 61/1990 și ale. 1 din Legea nr. 85/1992, care instituie posibilitatea și nu obligativitatea vânzării-cumpărării locuințelor ce face obiectul acestor acte normative. În raport de dispozițiile acestor texte de lege, de esența raportului dedus judecății este că reclamantul s-a obligat să cumpere ca urmare ofertei făcute de unitate și în condițiile stabilite de ea, astfel că cererea de cumpărare nu poate fi analizată exclusiv prin prisma prevederilor celor două acte normative.
Recurenta mai invocat în sprijinul recursului și disp. HG nr. 581/1998 și ale OUG nr. 12/1998.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul s-a opus admiterii recursului.
În ședința publică din 29.10.2009 instanța pus în vedere recurentei să precizeze care este valoarea actuală a apartamentului în litigiu, raportat la disp. Legii nr. 85/1992.
La data de 10.11.2009 recurenta, prin scriptul depus la fila 15 arătat că prețul de vânzare al apartamentului în litigiu este de 2481,77 lei.
Examinând recursul declarat, prin prisma disp. art. 137 Cod proc.civ. art. 304 pct. 1 și art. 2821Cod proc.civ. curtea va admite recursul, va casa decizia civilă nr. 356/4 iunie 2009 Tribunalului Cluj și va trimite cauza spre rejudecare ca recurs la același tribunal, pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentei acțiuni îl constituie obligarea pârâtei să încheie cu reclamantul contract autentic de vânzare-cumpărare pentru apartamentul nr. 202 situat în C-N,-
Raportat la disp. art. 84 Cod proc.civ. instanța este obligată să caracterizeze acțiunea introdusă în raport de natura dreptului și scopului urmărit prin exercitarea acțiunii. În speță, prin promovarea acțiunii reclamantul urmărește să obțină un drept de proprietate asupra apartamentului în litigiu, acțiune ce are un caracter real și în raport de care urmează a se stabili instanța competentă să judece și calea de atac.
Conform precizărilor făcute de părți în ședința publică din 10.11. 2009, prețul apartamentului (valoarea litigiului) este de 2481,77 lei.
Conform disp. art. 2821alin. 1 Cod proc.civ. nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță, introduse pe cale principală al căror obiect are o valoare de până la 100.000 RON inclusiv.
Prin urmare, tribunalul soluționând cauza ca instanță de apel, a pronunțat o hotărâre nelegală cu încălcarea normelor de ordine publică prev. de art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a și Cod proc.civ. și art. 304 pct. 1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta COMPANIA DE FERATE CFR SA SUCURSALA REGIONALĂ CF C, împotriva deciziei civile nr. 356 din 4 iunie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauze spre rejudecare Tribunalului Cluj, ca recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. IA dact.GC
4 ex/9.12.2009
Jud. apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
