Obligația de a face. Decizia 2818/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2818/R/2009
Ședința publică din 07 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 1001 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții POST SRL, POST SRL - PRIN ASOCIAT, - DE LA ASOCIAT, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 noiembrie 2009, prin registratura instanței, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bucureștia depus răspuns la adresa efectuată de către instanță.
Curtea constată că, procedura de citare este legal îndeplinită raportat la informațiile solicitate.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea în parte a sentinței atacate și judecând pe fond cauza admiterea cererii introductive, pentru motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1001 din 13.04.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- s-a dmis în parte acțiunea formulată si precizata de reclamanții, împotriva pârâtei SRL, denumire schimbată în SRL, POST SRL denumire schimbată în SC POST SRL și în consecință:
Au fost obligate pârâtele să vireze pentru reclamanți, pentru perioada angajării fiecăruia, a sumelor reprezentând contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat.
S-a respins restul capetelor de cerere din acțiune.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Având în vedere disp.art. 287 Codul Muncii potrivit cărora in conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului care este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare si cum la dosar reclamanții au depus carnetele de muncă ale fiecăruia din care rezultă că au fost angajați ai pârâtelor, s-a constatat că acțiunea acestora este fondată în parte.
Astfel, în calitate de salariați ei trebuie să beneficieze de sistemul de protecție conferit prin lege, ceea ce presupune plata către bugetul asigurării de stat a sumelor datorate de angajator.
Cat privește insa remunerarea lor după un alt coeficient de ierarhizare, aceasta susținere nu poate fi admisa, întrucât salariul fiecărui reclamant a fost stabilit de comun acord prin contractul individual de munca, nefiind posibila modificarea lui retroactiva pe cale judiciara ca urmare a nemulțumirii angajaților sau foștilor angajați.
De asemenea, tribunalul nu a primit susținerea reclamanților decide a se returna sumele reținute de la salariații pensionarii pentru că, indiferent de calitatea de pensionar, atât timp cât o persoană este salariată, angajatorul datorează contribuții la bugetul de stat. Cu privire la medicamentele cumpărate cu preț integral în loc de preț compensat, reclamanții nu si-au precizat cuantumul acestor pretenții, astfel că ele nu pot fi acordate.
Potrivit art. 274 Cod Procedură Civilă pârâtele au suportat cheltuielile de judecată a reclamanților constând în onorariul avocatului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței și judecând pe fond cauza admiterea cererii introductive, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului reclamanții au arătat că nstanța de fond a respins în mod nejustificat cererea privind restituirea contribuțiilor salariaților pensionari la fondul de șomaj, deoarece art.19 din Legea nr.76/2002 actualizata statuează foarte clar că "în sistemul asigurărilor pentru șomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: a) persoanele care desfășoară activitatea pe baza de contract individual de munca sau pe baza de contract de munca temporara, in condițiile legii, cu excepția persoanelor care au calitatea de pensionari". Rațiunea prevederii legale este aceea că la încetarea contractului individual de munca pensionarul își recapătă statutul de pensionar si nu poate beneficia de indemnizația de șomaj.
Respingerea petitului privind obligarea pârâtelor la eliberarea fișelor fiscale pe anii 2006, 2007 si primele 6 luni ale anului 2008 este nefiresc deoarece potrivit legislației fiscale angajatorul are aceasta obligație.
Este nejustificată reducerea cheltuielilor de judecata, chitanța depusă cuprinzând o suma modică de 650 lei.
Respingerea capătului de cerere privind salarizarea este nelegală, deoarece Codul Muncii la art.38 are o prevedere legala imperativă:"Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție care urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate."
Întrucât legislația muncii are prevederi minimale, iar CCM la nivel național are aplicabilitate asupra tuturor salariaților din România, este total nejustificat a pretinde că un salariu stabilit cu încălcarea legii, nu mai poate fi modificat ulterior.
În drept s-au invocat dispozițiile art.299, 303, 304 pct.9 Cod pr. civ. art.281-288. muncii, precum și prevederile art. 67 lit.a, 68 lit.a, 70, 71 lit.d art. 74 si următoarele din Legea 168/1999.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel apreciază că recursul este fondat, urmând să îl admită pentru următoarele considerente:
Așa cum au învederat și recurenții, art. 19 din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj si stimularea ocupării forței de munca prevede că "în sistemul asigurărilor pentru șomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: a) persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau pe bază de contract de muncă temporară, în condițiile legii,cu excepția persoanelor care au calitatea de pensionari", iar art. 24 alin. (1) lit. b) din același act normativ prevede că "veniturile bugetului asigurărilor pentru șomaj se constituie din contribuțiile individuale ale persoanelor prevăzute la art. 19".
Coroborând cele două dispoziții legale Curtea reține că salariații care au și calitatea de pensionari (în speță reclamanții și ) nu datorează contribuții la bugetul asigurărilor de șomaj, instanța de fond reținând greșit contrariul.
În ceea ce privește fișele fiscale ale reclamanților, se reține că în conformitate cu dispozițiile pct.4 din Anexa 3 Ordinului Ministerului Finanțelor Publice 546/2005 privind modelul și conținutul fișei fiscale, modificat prin Ordinul 2198/2006, respectiv pct.4 din Anexa 3 Ordinului Ministerului Economiei și Finanțelor 2293/2007 pentru aprobarea modelului și conținutului fișei fiscale privind impozitul pe veniturile din salarii, angajatorii editează fișa fiscală în două exemplare, un exemplar semnat și ștampilat înmânându-se angajatului.
Conform susținerilor reclamanților necontestate de pârâtă, care avea și sarcina probei potrivit art. 287 din Codul Muncii, angajatorul nu și-a îndeplinit obligația de a comunica reclamanților fișele fiscale corespunzătoare perioadelor lucrate în anii 2006, 2007 și 2008. În consecință, se constată că prin respingerea capătului de cerere privind comunicarea fișelor fiscale instanța de fond a aplicat greșit și dispozițiile legale menționate anterior.
Referitor la cuantumului salariului reclamanților, Curtea de Apel reține că în conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 coeficientul minim de ierarhizare pentru muncitorii calificați este de 1,2. (4) din același articol prevede aplicarea coeficientului minim de salarizare la salariul minim negociat pe unitate. Dispoziții similare sunt și în art. 39 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005 -2006. Conform art. 241 lit. d) din Codul Muncii contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național produce efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară.
De asemenea, art. 159 alin. (2) din Codul Muncii prevede că angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.
Drept urmare, se constată că salariul de încadrare al reclamanților trebuia stabilit prin aplicarea la salariul minim brut pe țară (angajatorul neputând să negocieze un salariu minim inferior la nivel de unitate) a coeficientului de 1,2 prevăzut pentru muncitorii calificați. Procedându-se în mod diferit s-au încălcat dispozițiile art. 238 alin. (2) din Codul Muncii, respectiv art. 8 alin. (3) din Legea 130/1996 conform cărora contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
Mai mult, art. 38 și 165 din Codul Muncii instituie interdicția pentru salariați de a renunța la drepturile salariale, precum și nulitatea actelor de acceptare tacită a unor drepturi salariale diminuate, astfel încât susținerile instanței de fond în sensul că nu se poate modifica salariul negociat de reclamanți vor fi înlăturate de către instanța de recurs.
Întrucât se apreciază că toate capetele de cerere din acțiunea reclamanților sunt întemeiate, în cauză nu mai este incident art. 276 Cod procedură civilă (referitor la acordarea cheltuielilor de judecată în cazul admiterii în parte a acțiunii). Astfel, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă se vor obliga pârâtele SC SRL ȘI SC POST SRL, aflate în culpă procesuală, să plătească reclamanților 650 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 98 dosar fond).
Pentru aceste considerente, reținând incidența în cauză a art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă se vor admite recursurile declarate de reclamanții împotriva sentinței civile nr. 1001 din 13.04.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- care va fi modificată în parte în sensul că: Se vor obliga pârâtele să plătească reclamanților și sumele reținute cu titlu de contribuție la fondul de șomaj în perioada în care și-au desfășurat activitatea în favoarea pârâtelor.
Se vor obliga pârâtele să comunice reclamanților fișele fiscale corespunzătoare perioadelor lucrate în anii 2006, 2007 și 2008.
Se vor obliga pârâtele să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale dintre salariul corespunzător meseriei de comisionar și sortator și respectiv coeficientului de ierarhizare de 1,20 raportat la salariul minim pe economie și salariul efectiv plătit, pe perioada desfășurării activității.
Se vor Obliga pârâtele să plătească reclamanților cheltuieli de judecată la fondul cauzei de 650 lei, în locul sumei de 500 lei, acordată de prima instanță.
Se vor menține dispozițiile din sentință referitoare la obligarea pârâtelor la virarea contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat și la respingerea petitului privind obligarea pârâtelor la plata diferenței dintre prețul integral și cel compensat al medicamentelor cumpărate de reclamanți, aceste capete de cerere nefiind recurate.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă se vor bliga intimatele să plătească recurenților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 25).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 1001 din 13.04.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâtele să plătească reclamanților și sumele reținute cu titlu de contribuție la fondul de șomaj în perioada în care și-au desfășurat activitatea în favoarea pârâtelor.
Obligă pârâtele să comunice reclamanților fișele fiscale corespunzătoare perioadelor lucrate în anii 2006, 2007 și 2008.
Obligă pârâtele să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale dintre salariul corespunzător meseriei de comisionar și sortator și respectiv coeficientului de ierarhizare de 1,20 raportat la salariul minim pe economie și salariul efectiv plătit, pe perioada desfășurării activității.
Obligă pârâtele să plătească reclamanților cheltuieli de judecată la fondul cauzei de 650 lei, în locul sumei de 500 lei, acordată de prima instanță.
Obligă pe intimate să plătească recurenților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./Dact.
5 ex./12.01.2010
Jud.fond:,
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
