Obligația de a face. Decizia 293/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 293/
Ședința publică din 19 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, domiciliat în T,-. B.17 și, domiciliat în T,-. B.4, precum și de reclamanții, G, G, și, toți cu domiciliul ales în T,-.4, împotriva deciziei civile nr.374 din 27 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 6 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunțarea cauzei pe data de 12 martie 2009, iar apoi pe data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.7410 din 27.07.2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.14667/2004 s-a respins acțiunea civilă exercitată de reclamanții, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, prin mandatar, domiciliat în T,- B, jud. T, domiciliat în T, str. -, nr.52,. B, jud. T, domiciliată în T, str. -, nr.52,. B, jud. T, G, prin mandatar, domiciliat în T,- B, jud. T G, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, G, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, U, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, împotriva pârâtei SC SA având ca obiect obligarea pârâtei la vânzarea locuințelor închiriate, iar în subsidiar obligarea pârâtei la încheierea cu pârâții a unor contracte de închiriere.
Prin decizia civilă nr.374 din 27.12.2007 a Tribunalului Mureșs -a espins ca nefondat apelul declarat de reclamanții, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, prin mandatar, domiciliat în T,- B, jud. T, domiciliat în T, str. -, nr.52,. B, jud. T, G, prin mandatar, domiciliat în T,- B, jud. T G, domiciliat în T, str. -, nr. 52,.B, jud. T, G, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, U, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, domiciliat în T, str. -, nr. 52,. B, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 7410 din 27 iulie 2005, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 14667/2004.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanții și -, precum și, G, G, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și admiterea apelului și a acțiunii formulate.
În motivarea recursului s-a arătat de către reclamanții și - că așa cum rezultă din documentele existente la dosarul cauzei, blocul în cauză a fost construit din fondurile statului înainte de apariția legii nr.85/1992 și a fost predat de la RA Urbis către SC SA pentru punere în funcțiune și închiriere.
Există două blocuri de locuințe identice, situate în- și nr.54 și care au fost construite simultan, în baza aceleiași autorizații de construcție și întabulate în cărțile lor funciare în aceeași zi și sub același număr înainte de apariția Legii nr.85/1992.
Și cu toate acestea, chiriașii din blocul nr.54, care aveau contracte de închiriere tot din anul 1995 au putut cumpăra locuințele de la URBIS.
Se consideră că sunt aplicabile prev. art.1 alin.1 din Legea nr.85/1992.
Cu toate acestea, fără temei, SC SA susține în permanență că blocul fiind recepționat în 1994, deci ulterior apariției Legii nr.85/1992, nu ar intra sub incidența art.1 alin.1 din această lege.
Dar Legea nr.85/1992 nu folosește la art.1 alin.1 termenul de locuințe recepționate, ci de locuințe construite.
Primăria T, prin adresa 5C2007 - 22659/25.10.2007 și următoarele recunoaște faptul că imobilul din - - nr.52 a fost transferat de la Urbis către, acesta din urmă suportând numai cheltuielile de punere în funcțiune ale acestuia.
Deci imobilul a fost construit de Statul Român, aflat în proprietatea acestuia prin Urbis, care l-a transferat către pentru a-l pune în funcțiune.
Conform prevederilor Legii nr.10/1995 art.17 alin.2, art.21 lit.g, art.25 lit.o avea obligația să păstreze cartea tehnică a construcției, iar la momentul transferării imobilului de la Primăria prin Urbis, către, Primăria avea obligația de a preda cartea tehnică a construcției, la înstrăinarea acesteia - noului proprietar.
Este exclus ca Primăria să nu fi predat cartea tehnică a imobilului către la momentul transferării acestuia și de asemenea este exclus ca transferul menționat să se fi făcut fără nici un act întocmit între cele două părți.
Toate actele anexate la dosarul cauzei privitoare la construcție, care fac de altfel parte integrantă din cartea tehnică poartă ștampila "vizat pentru realitate și exactitate a ", deci din acea arhivă provin.
Aceasta dovedește indubitabil faptul că, atât cartea tehnică cuprinzând toate actele aferente cât și actul încheiat la transferul imobilului între Primărie și există în arhiva, iar acesta refuză să le prezinte instanței, pretinzând că nu le are.
a depus la dosarul cauzei numai acte care îi sunt favorabile, ascunzând actele pe care le deține și care arată adevărul referitor la această cauză, respectiv proiectul construcției propriu-zise, contractul inițial de construcție încheiat în anul 1989, actul de proprietate.
Din toate acestea - omise în mod intenționat de pârâtă rezultă că la data de 06.11.1991 blocul, construit din fondurile statului, era în proporție de 80% terminat.
Contrar celor susținute de, practica judecătorească este unanimă asupra faptului că ponderea contribuției la edificarea unui imobil, determină stabilirea apartenenței bunului respectiv.
acestui imobil ca locuințe de serviciu era deja cunoscută de toți angajații regiei, încă din momentul în care a început construcția sa, în anul 1989.
Primăria l-a construit în mod special cu destinația "locuințe de serviciu" care pot fi cumpărate de chiriași, la cererea acestora, în baza Legii nr.85/1992.
De asemenea, trebuie avută în vedere și adresa nr.SC 095-4071/03.04.1995 emisă de primărie și decizia Curții Constituționale nr.113/19.02.2008.
În extrasul din CF nr.82223 a imobilului nr.52 din data de 07.04.1997 apare înscris, "teren cu bloc de locuințe" iar la proprietar este înscris Statul Român.
După această dată apare înscrisă o mențiune din eroare, care nu poartă nicio semnătură și nicio ștampilă de corectare și nu este urmare a nici unei acțiuni de rectificare a CF pentru a radia Statul Român.
Acest tratament a chiriașilor pe lângă încălcarea flagrantă a legii reprezintă și o discriminare.
Legea nr.85/1992 completată prin Decizia nr.5/21.01.2008 a, nu condiționează obligativitatea vânzării de existența unui contract de închiriere valabil încheiat la data intrării sale în vigoare.
În ceea ce privește cererea secundată, având ca obiect obligarea pârâtei la prelungirea termenului de închiriere cu 5 ani, potrivit nr.OUG40/1999, în mod greșit instanța de apel o consideră nefondată deoarece prelungirea contractelor este obligatorie, așa cum rezultă și din considerentele Deciziei nr.668/01.07.2008 a Curții de Apel Timișoara.
Reclamanții, au arătat că au solicitat vânzarea apartamentelor având în vedere faptul că sunt chiriași ai pârâtei, blocul de locuințe a fost construit în întregime din fondurile statului (la ora actuală Regia Autonomă fiind o instituție cu capital integral de stat), iar Legea nr.85/1992 permite cumpărarea locuințelor de către chiriași.
Până la data intrării în vigoare a Legii nr.85/1992, blocul de locuințe din care fac parte și apartamentele în litigiu a fost construit în sensul legii antemenționate și a Legii nr.50/1991, astfel încât blocul a devenit proprietatea Statului Român și a fost inclus în patrimoniul pârâtei în anul 1990, cu ocazia transferării acesteia, din unitate economică de stat în regie autonomă, niciuna dintre părți necontestând faptul că anumite lucrări de finisare a construcției au fost continuate și după adoptarea Legii nr.85/1992, însă acestea nu prezintă importanță asupra momentului dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției de către, aceasta neputând opune anumite operațiuni materiale unui drept deja dobândit în baza Legii nr.15/1990.
Lucrările care au fost finalizate ulterior se refereau strict la ultimul etaj al blocului, conform procesului-verbal de recepție calitativă, încheiat la data de 06.11.1991, ponderea acestor bunuri, executate de către intimată ulterior adoptării Legii nr.85/1992, fiind nesemnificativă raportat la valoarea întregii investiții, iar practica judecătorească este unanimă în ceea ce privește faptul că ponderea contribuției la edificarea unui imobil determină stabilirea apartenenței bunului respectiv.
După cum s-a susținut pe toată perioada desfășurării procesului, blocul de locuințe a fost construit din fondurile statului, fapt ce poate fi dovedit cu autorizația de construcție și recepție a lucrărilor și cu situația de CF, fiind proprietatea Statului Român și a fost inclus în patrimoniul intimatei în anul 1990, cu ocazia transformării acesteia în unitate economică de stat în regie autonomă.
Acest bloc a fost executat anterior intrării în vigoare a legii nr.85/1992, fiind executat în proporție de 80% la data de 06.11.1991.
Situația expusă anterior rezultă fără îndoială și din autorizația de construcție eliberată de Consiliul Local T de unde rezultă și faptul că blocurile 52 și 54 de la adresa antemenționată au fost construite simultan și întabulate în CF în aceeași zi și sub același număr, și anume, la data de 22 mai 1992, sub nr.11239, adică înaintea apariției Legii nr.85/1992.
Apoi se reiterează aspectul privind mențiunea din eroare în CF nr.82223
Se invocă Decizia nr.- a
Se arată că trebuie avut în vedere un aspect deosebit de important: art.7 alin.8 din Legea nr.85/1992 se referă la locuințe construite din fonduri propriii ale unităților economice, or, în situația de față ne aflăm în cazul unor locuințe construite din fondurile statului și nu din fonduri proprii.
Reclamanților recurenți le sunt aplicabile dispozițiile art.87 alin.1 din Legea nr.85/1992.
În situația în care se va dovedi că acea înscriere în CF este într-adevăr eronată, s-au că blocul de locuințe nu este construit în anul 1992, în speța de față avem de-a face cu locuințe construite din fondurile statului, având în vedere că pârâta are capital în întregime de stat.
În ceea ce privește solicitarea de a obliga pe intimata la încheierea contractului de închiriere cu respectarea art.5 din nr.OUG40/1999, instanța de apel a apreciat în mod nejustificat faptul că recurenților nu li se aplică nr.OUG40/1999, atât timp cât contractele de închiriere au fost încheiate în anul 1995.
În cauză, sunt aplicabile prev. art.1 și art.5 din nr.OUG40/1999.
La data intrării în vigoare a nr.OUG40/1999 contractele erau în vigoare și erau valabile.
Astfel, la data apariției nr.OUG40/1999 pârâta trebuia să încheie contracte adiționale pe o perioadă de 5 ani, însă aceasta în mod eronat a prelungit contractele numai pentru 1 an.
Mai mult, s-a considerat că sunt aplicabile disp.art.1 din nr.OG8/2004.
În drept, s-au invocat prev. art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.
Prin Întâmpinarea depusă pârâta SC SA a solicitat respingerea recursurilor formulate ca nefondate.
În motivarea cererii s-a arătat că instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt și de drept dedusă judecății având în vedere întregul material probator administrat în cauză. Din înscrisurile aflate la dosar, adresa nr.2008-750/06.02.2008 emisă de către Primăria Municipiului T, însoțită de documentele aferente, rezultă, fără putință de tăgadă, că blocul de locuințe în litigiu a fost construit în întregime din fondurile proprii ale unității, fără alocații de la bugetul local sau central.
Din cuprinsul adresei și din CF nr.82223 top.30930 rezultă că la înscrierile privitoare la proprietate se precizează: Statul Român asupra terenului prin expropriere, intrat la 22.05.1992 cu nr.11239 și RA T asupra construcției conform Legii nr.15/1990, nr.9418/1997.
De asemenea, din cererea de întabulare formulată de către cu nr.3220/09.04.1997 rezultă că unitatea a solicitat întabularea dreptului de proprietate asupra blocului de locuințe, anexând la cerere documentația tehnică de apartamentare și adeverința, procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, autorizația de construcție precum și adeverința nr.2333/08.04.1997 eliberată de Consiliul Județean
În cuprinsul art.7 alin.1 din Legea nr.85/1992 se face referire la locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a legii, respectiv 29.07.1992 ori blocul de locuințe a fost finalizat și recepționat în anul 1994, după 2 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr.85/1992.
În ceea ce privește încheierea unui nou contract de închiriere conform nr.OUG40/1999, art.1 al nr.OG8/2004 nu este aplicabil în cauză, întrucât acest act normativ se referă la contractele de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale.
De asemenea, art.5 din nr.OUG40/1999 nu este aplicabil în prezenta cauză, el referindu-se în mod expres la societățile comerciale privatizate după 1 ianuarie 1990.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată că recursurile declarate sunt nefondate, din următoarele considerente:
Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.85 din 11.07.1992 republicată "locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr.61/1990 și ale prezentei legi".
O condiție care decurge din acest text de lege este ca, construirea imobilelor să fi fost anterioară intrării în vigoare a legii.
În cauza de față, procesul-verbal de predare-primire a construcției a fost încheiat la data de 03.08.1994 (284), iar recepția finală de terminare a lucrărilor a avut loc la data de 17.12.1994, conform procesului-verbal depus în cauză (280, 281).
Norma juridică cuprinsă în art.7 alin.1 vizează locuințele construite până la o anumită dată, iar locuința se consideră a fi construită în momentul în care are loc recepția finală a construcției. Aceasta este data la care se consideră finalizată construcția vizată, cu relevanță asupra constituirii titlului de proprietate.
lucrărilor executate până la data intrării în vigoare a legii nu are relevanță juridică, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus textul de lege se referă la locuințe construite, deci finalizate, iar în ceea ce privește sursele de finanțare a lucrărilor necesare edificării construcției, de asemenea nu are relevanță, deoarece și în ipoteza locuințelor construite din fondurile statului norma vizează locuințele construite până la data intrării în vigoare a legii.
De altfel, potrivit adresei nr.SC 2008/750/06.02.2008 SC a executat în întregime construcția blocului de locuințe de serviciu, sursele de finanțare pentru construirea blocului au fost doar surse proprii, fără alocații de la bugetul local sau central.
În ceea ce privește pretinsele nereguli invocate referitor la înscrierile în cartea funciară, instanța nu a fost investită cu o acțiune în rectificare a înscrierilor.
Cerințele normei prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.85/1992 se impun a fi întrunite cumulativ iar condiția arătată mai sus nu este îndeplinită, ceea ce este determinantă în soluționarea cauzei.
Referitor la cea de-a doua cerere, respectiv obligarea pârâtei la prelungirea termenului de închiriere de 5 ani, potrivit nr.OUG40/1999, trebuie menționat că aceste contracte de închiriere au fost încheiate cu pârâta la data de 29.03.1995, au fost prelungite pe o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a actului normativ mai sus arătat chiar dacă se ia în considerare forma inițială a legii iar aceste contracte încă își produc efectele.
Articolul unic alin.1 al nr.OG8/2004 nu este aplicabil în speță, întrucât acest act normativ se referă la contractele de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Deci, actul normativ se referă la locuințe proprietatea statului sau unităților administrativ-teritoriale, or, din extrasul CF nr.82223 T, rezultă că SC SA, este proprietarul blocului de locuințe din T,- (55).
În ceea ce privește excepția puterii de lucru judecat față de Decizia civilă nr.1174/26.11.2008 a Curții de Apel Timișoara, aceasta va fi respinsă, deoarece nu există tripla identitate cerută de art.1201 Cod civil, cauza nu s-a purtat între aceleași părți.
Văzând și disp.art.274 Cod pr.civilă.
Față de cele ce preced se consideră că nu sunt incidente motivele de recurs invocate - art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, astfel încât în baza art.312 Cod pr.civilă, urmează să se respingă recursurile declarate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția puterii lucrului judecată.
Respinge ca nefondat recursurile formulate de reclamanții, domiciliat în T,-. B.17 și, domiciliat în T,-. B.4, precum și de reclamanții, G, G, și, toți cu domiciliul ales în T,-.4, împotriva deciziei civile nr.374 din 27 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă reclamanții-recurenți la plata sumei de 1.224 lei fiecare în favoarea pârâtei SC SA T, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 Martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.Sz.
Tehnored.CC/2 exp.
07.05.2009
Jd.fd.
Jd.tr.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
